Despre viata unei tinere obisnuite

cheia spre fericire este sa iti doresti ce poti obtine...

Berceni-Addict

27 Sep 2007
exista de vreo 2 saptamani asa, 2 toalete ecologice amplasate in apropierea statiei de metrou Pta Sudului. Nu pot sa va explic cum miroase cand treci pe linga ele.Nimeni nu s-a sinchisit sa ii cheme pe indivizii care raspund de ele. Si asta in conditiile in care pe linga ele trec sute de oameni zilnic, iar 2 blocuri au vedere si miros direct la ele.Oare am devenit chiar atat de nesimtiti? nu mai ne sinchisim de nimic? traim ca indienii (no offense dar am auzit ca pe acolo chiar miroase uneori).Cat de jos putem ajunge? nu am realizat ca nu mai suntem sub Ceasca? ca acum putem reactiona, certa, striga pentru drepturile noastre?? cat de inerti si morti la minte putem fi?

Alete insemnari din blog

Dupa multiple incercari de gasire a unei coafeze care sa stie sa tunda asa cum trebuie si dupa multiple esuari, am ajuns din pura intamplare intr-un salon de cartier (nu imi permit mereu sa merg la cele cu fitza si in plus nici nu am incredere in "Stilistii" de acolo). Frumos, curat,

Am o prietena, de vreo 30 de ani, recent maritata, care incearca de vreun an sa ramana gravida. Ieri mi-a dat vestea cea mare. Nu cred ca am fost vreodata atat de bucuroasa la auzul unei vesti. Sa afli ca in sfarsit un vis se va implini este intr-adevar ceva emotionant. Mi-a placut si felul in care

atunci cand ceva te "macina" e bine sa te gandesti, dar cel mai bine este sa rostesti cu voce tare acele ganduri, sa iti eliberezi inima de orice piedici pe care creierasul le-ar impune, si sa vezi "ce iese" din subconstient.sincer mie imi este frica sa fac asta, nu ma duc la

nu imi scot din minte un cantec al Shakirei, unul care zice ciega sorda mudaasa as vrea eu sa fiu mai nou: surda, ca sa nu il mai aud cum rade,pentru ca ma doare , si daca rade eu nu pot rezista sa rad si eu, macar in sinea mea.Surda ca sa nu-i aud opiniile si cugetarile cu care sunt mai mereu de

am vrut sa plec saptamana asta-de langa el, barbatul pe care il iubesc si care nu ma considera mai mult decat o colega.Nu l-am putut privi in ochi, daca as fi facut-o mi-ar fi vorbit, m-ar fi intrebat de ce plec, si eu as fi inceput sa plang, sa urlu ca de fapt il iubesc, ca nu vreau sa plec de

Recomandari