Despre viata unei tinere obisnuite

cheia spre fericire este sa iti doresti ce poti obtine...

albele ca zapada

21 Nov 2006
2 doamne trecute de prima tinerete si de varsta mijlocie isi dadeau cu parerea despre varsta la care un copil ar trebui sa fie invatat sa citeasca.Una dintre femei opina ca pe la 7 ani ar fi mai bine, cealalta dimpotriva,credea ca daca inveti copilul sa "umble la calculator" atunci  acesta va fi capabil sa si citeasca nu doar sa butoneze.si atunci mi-am adus aminte de timpurile in care bunicul meu se chinuia sa ma invete sa scriu,pe la 6 ani.A fost greu din spusele lui,si se pare ca pe la 7 ani lucrurile au stat mai bine la acest capitol.Ma intreb daca aceste lucruri se mai practica si astazi: bunicii se mai chinuie sa isi invete nepotzeii sa citeasca si sa scrie? mai exista acele caiete de dactilografie? Doamne cat se chinuia mama sa ma invete sa scriu caligrafic prin clasa a doua.Nu prea a fost materia mea preferata, ba chiar din contra: atata rabdare si migala sa faci o litera intre 2 linii...nu am inteles niciodata  la ce ne-a trebuit acea materie, sau poate ar fi trebuit sa o facem in fiecare an, poate asa am fi scris frumos cu totiiCOnversatia celor 2 doamne s-a incheiat brusc, cu una dintre ele coborand la una dintre statiile aglomerate si bucurestene.Nu inainte de a fi comentat ca in curand toate albele ca zapada vor fiinlocuite de pokemoni.Poate avea dreptate

Alete insemnari din blog

Am o prietena, de vreo 30 de ani, recent maritata, care incearca de vreun an sa ramana gravida. Ieri mi-a dat vestea cea mare. Nu cred ca am fost vreodata atat de bucuroasa la auzul unei vesti. Sa afli ca in sfarsit un vis se va implini este intr-adevar ceva emotionant. Mi-a placut si felul in care

exista de vreo 2 saptamani asa, 2 toalete ecologice amplasate in apropierea statiei de metrou Pta Sudului. Nu pot sa va explic cum miroase cand treci pe linga ele.Nimeni nu s-a sinchisit sa ii cheme pe indivizii care raspund de ele. Si asta in conditiile in care pe linga ele trec sute de oameni

din putinele mele cunostiinte, cred ca exista o lege care ii obliga pe proprietarii de catei scosi la plimbare sa adune ce lasa acestia in urma.Imi plac cateii, nu ma intelegeti gresit, problema mea e cu stapanii care au impresia ca in aceasta tara de $$$$ chiar spala cineva trotuarele murdarite de

te scoli,te imbraci,un pic de makeup, si fuga la servici....in fiecare zi aceeasi rutina.Devine sufocant,te amorteste si vrei sa faci ceva,orice sa scapi de ea.Si eu vreau,dar ma conformez, ma las in voia oboselii si a delasarii si uit de ceva atat de simplu: SA TRAIESC CU ADEVARAT!Viata este mai

nu imi scot din minte un cantec al Shakirei, unul care zice ciega sorda mudaasa as vrea eu sa fiu mai nou: surda, ca sa nu il mai aud cum rade,pentru ca ma doare , si daca rade eu nu pot rezista sa rad si eu, macar in sinea mea.Surda ca sa nu-i aud opiniile si cugetarile cu care sunt mai mereu de

Recomandari