mana

despre mine...despre tine...despre tot

nu te agita ata￯t, lucrurile cele mai bune se petrec atunci ca￯nd le astepti mai putin.

07 Nov 2009

Ascultam tacuta si uimita acordurile atat de triste si de adanci ale unei chitare.Portile cerurilor se-nchisesera de durere in fata primului sunet ridicat spre ele.Cautam pretutindeni cu privirea sa intalnesc mana care indemna chitara sa scoata sunetele acelea care faceau pana si florile sa planga.Era zi sau noapte, nici eu nu mai stiam! Vedeam ingeri cum cad in genunchi si-si pleaca aripile in pamant iar acordurile chitarei se loveau intruna de peretii sufletului meu. De unde veneau?Am inceput sa alerg pe strazile orasului si am ramas uimita cand nu le-am gasit pustii si am vazut ca oamenii aceia treceau unii pe langa altii, atat de pierduti in ganduri cotidiene.M-am oprit brusc, strapunsa de raceala unui gand: oare ei nu auzeau profunzimea si durerea chitarei?Oare ce mana indemna chitara sa scoata sunetele acelea funebre? Si cu toate astea...oamenii aceia nu auzeau suferinta acelei chitare supuse unei maini anonime...Indiferenta si putreziciunea sufletelor lor sfasiau culoarea de albastru a cerurilor iar ingerii isi patau albul aripilor in sange...Lacrimile ochilor mei au inceput sa curga si-am cazut intr-o alta lume in care totul era pustiu. Prin aer mirosea a lumanari arse iar sunetele chitarei erau din ce in ce mai clare si-mi pareau atat de aproape.M-am ridicat si am inceput din nou sa alerg desculta si uda de lacrimi, acolo unde adierea vantului imi soptea ca voi intalni durerea chitarei supuse unei maini anonime.Drumul mi se parea atat de lung si cu cat ma apropiam mai mult de sunete, cu atat cerurile plangeau mai tare iar ingerii isi frangeau aripile intr-o durere ce-o simteam...a mea! Si-am ajuns intr-un final, cand cerul obosise sa mai planga si cand lumanarile arse mai aveau putin si se sfarseau.S-a sfarsit si sufetul meu cand a dat cu ochii de trupul mort al unei tinere fete care...eram eu! Mi-am intors pierduta privirea spre mana care-mi petrecea sufletul spre portile cerurilor si m-am simtit lovita de o durere mai mare decat moartea insasi cand am intalnit acea mana...eram eu!

Alete insemnari din blog

definire

Sunt nor purtat de vant pe zarile albastreSunt albatros zburand peste-ale marii ape.Sunt scoica din abis ce-ascund margaritare,Sunt perla si rubin din clocotitoare ape!Sunt Zana si Luceferi si Zmei si Feti-FrumosiSunt basme troienite si ode din folclor.Sunt stea calauzitoare ce noapte indrum

nebunia unui gand

Ti-am scris o scrisoare.Stiu ca nu o vei citi niciodata.Am impachetat-o frumos si am bagat-o intr-o sticla.Cand voi ajunge la mare o voi darui-o ei. Poate rasuflarea valurilor iti vor povesti despre mine...poate briza marii iti va aduce o parte din gandurile si simtamintele mele pentru

delir

Ingrop, ingrop, ce ingrop?Pe tine, pe noi, adica: pe mine!Dezgrop, dezgrop, ce dezgrop?Amintiri, minciuni, adica: pe tine straine!Bat vanturi de toamna, ma las' dezgolitaImi plange vesmantul distrus fara mila...Si ploua afara si-n suflet imi plange o fataRanita de viata cu chip de

ganduri de ziua mea

Privesc in jurul meu si vad cum oameni mor.In lumea intreaga...oameni mor. Mai devreme sau mai tarziu, toti suntem datori cu o moarte. Avem o singura viata si o singura moarte. Cum ne traim viata depinde doar de noi. De cele mai multe ori uitam sa zambim, sa ne bucuram de lucrurile cu adevarat