"eu dau totul, dar el nu..."

dependentadetelemeaimicautjumatatea

as vrea sa ma asigure cineva ca nu toate dorintele se implinesc.

"eu dau totul, dar el nu..."

25 Feb 2007

Nu stiu daca e o chestie de varsta, dar cand ma las antrenata de conversatie cu vreo prietena mai tanara, inevitabil imi face urmatoarea declaratie:"Stii, cred ca ceva nu merge in relatia noastra. Nu ca nu ma iubeste, stiu ca ma iubeste". Aici mi se aprinde beculetul "cum de stie ca o iubeste?". Face o pauza si incearca sa imi citeasca reactiile, parerea pe fata. Incerc sa iau o expresie neutra, nimic nu e mai greu decat sa stergi o prima impresie pe care isi face o amica despre prima ta impresie. Mai mult de una inca imi mai reproseaza "stiu ca nu iti place Gigel -Gigel e iubitul en titre - si ca, evident, nu esti de acord cu nimic din ce face". La asta se adauga ca nu sunt psiholog cu patalama. Vin toate sa povesteasca, cer parerea, e mai light decat sa te duci la psiholog, daca te duci la psiholog accepti ca ai o problema, dar nu, te duci la Dani, ii faci capul mare, si la sfarsit te opresti in pragul usii si ii arunci o privire trista, plina de reprosuri mute. "Stiam ca nu ai cum sa ma intelegi".Asa ca avand toate experientele acestea in cap - la urma urmei sunt prietenele mele si le ador si am timp si imi face placere sa le ascult - imi iau o figura semiprofesional binevoitoare, ii intind o bucata de ciocolata, ii mai torn cafea.Cum spuneam, ceva nu merge, desi stiu ca ma iubeste. Sa iti explic, eu dau totul, de la bun inceput am dat totul in relatia asta, am vrut sa mearga, am suferit.(Beculetul de mai sus clipeste din nou la momentul "am suferit".)Stii, de exemplu, nu ma suna. Sau nu imi raspunde la mobil, cica era cu seful si n-a putut. Si ce? Nu poate sa sune dupa aia, dar cica dupa aia a trebuit sa plece la depozit, sau la banca, sau a venit un client. Si cand vine acasa nu stiu daca sa ii amintesc ca nu mi-a raspuns. De obicei e obosit. De fapt, cred ca nu se simte bine cu mine, cred ca nu ma mai iubeste ca la inceput.Beculetul de mai sus intra in rezonanta distructiva. Daca la inceput ea dadea totul si suferea, si el acum nu o mai iubeste ca la inceput, eu ce pot sa spun?O las sa continue, nimic mai bun decat sa te auzi pe tine insati povestindu-ti necazurile. Pe cele mai multe le ajuta sa relativizeze, sa vada ca "nu e dracul asa de negru". Inevitabilul se produce, izbucnesc in lacrimi. "Ti se pare ca sunt infantila, nu-i asa?" Nu ii zic nimic, ii mai intand o bucata de ciocolata, ii zambesc. "N-ar trebui sa ma indop cu ciocolata". Rade. Isi da seama de comicul situatiei, "nu esti infantila, dar ia o bucatica de ciocolata, just in case". "Ti-am citit gandurile, ti-am citit gandurile, crezi ca sunt o imatura". E sincer amuzata, dintre lacrimile care inca nu s-au uscat rasare un soare mic. "Sunt cam toanta, nu-i asa? Hai ca te las, nu te mai bat la cap, ca ma asteapta Gigel sa mergem la Metro. In fine, ca nu mi-a raspuns la sms, dar cred ca ma asteapta".

Alete insemnari din blog

Dragostea pe internet

Prietena mea Soraya nu mai are rabdare. Vrea il gaseasca pe barbatul vietii ei. Are 26 de ani, s-a nascut si traieste in Insulele Canare si a avut un mare amor, baiatul care vindea de toate la magazinul din colt. De indragostit s-au indragostit pe internet, vorbind pe messenger. Soraya,

Madame Chatterley - versiunea franceza: am vazut si m-am stricat de ras

Mergem la film? Mergeeeeem. Mergem sa vedem "Lady Chatterley", care nu e totuna cu "Amantul doamnei Chatterley". Adica sa ne inarmam cu rabdare ca o sa ne puna sub nas francezii o versiune cvasifeminista? Libertina (noblesse oblige)? Ceva nou trebuie sa aduca, de data asta

"Rugaciunea" Gestalt

Rugaciunea Gestalt Eu sunt eu si tu esti tuNu e menirea mea sa iti implinesc dorinteleSi nu este menirea ta sa fii ceea ce eu imi dorescTu esti tu si eu sunt euSi daca ne intalnim, e minunatSi daca nu, asta e.Versiunea in engleza:I do my thing and you do your thing. I am not in this world to

"A innebunit Cristina"

Cand am intrat din nou, dupa mai bine de un an, in salonul de cosmetica "Divina Nefertiti", nu mi-a venit sa cred. Cristina din fata mea era copia gri a femeii de care imi aminteam. Cumva imi aducea aminte de fotografiile de puscariasi. Mult mai slaba decat o stiam, o