Probleme

De ce...

fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede. (confucius)

06 Iul 2007

Tristete... Ok, cu garnitura de nervi, bocete, fire de par smulse de disperare si ganduri sumbre... Momente in care crezi ca nimic nu te mai poate face fericit... si in care esti destul de constient ca exagerezi, dar nu te poti opri... It hurts good, vorba aia... E bine sa te descarci... si de ce te-ai abtine de la momentele tale de crize? Sunt doar ale tale si trebuie sa te bucuri de tot ce ai, ca doar o viata avem... Din moment ce nu ranesti pe nimeni, fizic... ca moral, mai vorbeste gura fara tine... nu trebuie sa regreti ca treci prin clipe grele... De fapt, intotdeauna am fost de parere ca in viata nu trebuie sa regretam nimic din ceea ce facem... pentru ca totul se face cu un scop... AH! si iubesc greselile... Chiar daca, pe moment, rosesti sau injuri, sunt printre singurele care iti ofera experienta garantata. Orice sut in fund e un pas inainte! Si, revenind la crize, nimic nu e mai placut decat sa te descarci, sa plangi pana la ultima lacrima, ca apoi sa cazi in starea de ataraxie, sa nu-ti mai pese de nimic, sa fii indiferent, sa te gandesti ca daca ai fi fost asa si ceva mai devreme, n-ai fi avut de ce sa plangi si sa ucizi neuroni. Ataraxia e si mai placuta... Este ca vremea de dupa o ploaie de vara mult asteptata... Esti dominat de o liniste aproape inspaimantatoare. Practic, in subconstientul tau te miri de cum poti trece de la o stare la alta atat de repede... Cum poti ca intr-un moment sa simti nevoia sa strangi de gat, sa faci rau sau sa-ti faci rau... si peste putin timp... sa nu-ti mai pese... sa te detasezi de tot si sa vezi situatia ca si cum ai fi un simplu spectator... desi pana si aluia ii pasa mai mult... Si apoi incepi sa te gandesti la ce ai, la cum ar fi sa nu mai ai ceea ce nu esti in stare sa pretuiesti pentru ca esti mult prea ocupat sa cauti cu lupa problemele, sa-ti complici existenta... Si tot gandindu-te, treci treptat (mai greu de data asta) la sentimente umane, incepi sa zambesti tamp si sa iti promiti ca nu te mai enervezi pentru fleacuri... Daca ai mai si prins morala, cu atat esti mai fericit. Oficial, nu mai esti un suflet ataraxic! Acum esti numai bun de intampinat problemele :))... pentru ca ele nu dispar niciodata, tocmai pentru ca viata noastra sa nu fie plictisitoare. Acest ciclu se repeta pana in momentul in care ne dam duhul (fizic, spiritual). Poate ca eu ma aflu acum in ultimul stadiu... desi de dimineata eram ataraxica... Uhmm, ma astept la niste probleme in curand...