Cliche Statement
living vicariously through myself...
Curaj sau conformare I
24 Apr 2009
Din copilarie, am fost invatati sa ne protejam. Invatatorii si profesorii nostri ne-au intimidat de-a lungul anilor si au dezvoltat in noi frica, ca si raspuns conditionat, prin amenintari verbale sau acuze. Am fost invatati ca mai bine ne conformam, “sau vedem noi!” Am fost pusi in situatii stanjenitoare, amenintati, si umiliti pentru a ne conforma la ceea ce altii vroiau de la noi. A trebuit sa ne lasam capul jos pentru a urmari vointa lor. Ca adulti, am redobandit puterea de a actiona conform propriei vointe. Credem ca devenim adulti in jurul varstei de 20 de ani, si ca suntem liberi sa ne exprimam vointa, dar de cele mai multe ori, suntem programati sa urmam aceleasi idealuri si valori conformiste. Astfel, sfarsim prin a urmari securitatea financiara si/sau emotionala prin munca si relatiile cu cei din jur. In continuare cautam “securitatea” si ne lasam condusi de aceasta dependenta, ramanand legati de slujbe si parteneriate care nu sunt potrivite pentru noi. Ramanem la acelasi job din cauza fricii de a nu fi capabili sa “reusim” intr-un domeniu care ni se potriveste. Ne legam singuri in relatii toxice deoarece ne temem ca nu vom putea intemeia relatii mai potrivite pentru noi, sau suntem bombardati de sentimente de vina pentru ca ar trebui sa-i “frangem inima” partenerului daca renuntam la o relatie care nu merge. Pe scurt, suntem toti tinuti captivi de sentimente de respingere, vina, rusine si inferioritate. Nu ne dam voie sa credem ca meritam o conditie mai buna, si ne zbatem intre statutele de “martiri” si “nedreptatiti”, ducand in spate poveri pe care ne temem sa le confruntam. Rupand lanturile de frica si a invatand cum sa confruntam aceste situatii care ne tin prizonieri, este singurl mod in care putem invata cum sa traim liberi. Cu fiecare bariera de vina, rusine si frica pe care o cucerim, devenim din ce in ce mai puternici. Pe masura ce ne eliberam de insecuritati ne recapatam libertatea de a alege. Dar este nevoie de curaj pentru a fi liber. Am fost invatati inca de cand eram copii ca nu suntem in siguranta de unii singuri si ca avem nevoie de ajutorul altora. Nu am fost invatati sa cream, in schimb am fost jefuiti constant de orice tentativa de creativitate si invatati sa ne conformam. Sa ne gandim doar la semnificatia intrebarii oarecum stereotipe: “Cine te crezi?!” V-ati oprit verodata, doar pentru o clipa, sa reflectati asupra aceste intrebari, aparent normala si indreptatita? Cat de umilitoare este ea! Doar aceste trei cuvinte ne fac sa credem ca suntem cumva mai putin importanti decat ceilalti. Adevarul este ca ei sunt cei care sunt de fapt confuzi, iar noi suntem cei care inca nu au fost conditionati complet la a se conforma. Ce spuneti de “Taci din gura sau iti dau eu motiv sa plangi!” Un adevarat motiv sa-ti creasca stima de sine ca si copil, nu? Aveti cea mai vaga idee ce fac astfel de afirmatii din ego-ul nostru? Ca si adolescent aveai doua alternative – a purta stigmata rebelului sau a deveni doar un alt conformist. Numai cei ce au avut suficient curaj sau motivatie pentru a deveni “rebeli” si-au putut pastra adevaratul spirit si identitate. Sunt cei ce nu se supun controlului social si catalogati drept devianti. Din pacate linia dintre devianta si delicventa este destul de fina. Este dificil sa fii tu insuti intr-o lume care vrea contrariul de la tine.
Alete insemnari din blog
Este dificil sa fii tu insuti intr-o lume care vrea contrariul de la tine. Avem nevoie sa gasim suport in cei cu idei asemanatoare, in alti “devianti si rebeli” ai societatii care au avut curajul sa gandeasca pentru ei insisi. Avem nevoie sa construim comunitati care
