O zi... din viata mea

Castello di strega...

viata este o gluma si toate lucrurile o demonstreaza!!!

O zi... din viata mea

25 Dec 2006

O zi din viata mea… Am vazut lumini, m-am trezit din somn si am plecat catre ele.Erau albastre, culoarea mea preferata.Ma dor ochii sunt foarte puternice.Toata viata, toata copilaria si adolescenta mi-am dorti sa le vad.Sunt cele ce te duc spre cer.Sunt cele care te fac sa zbori pentru totdeauna.Insa acum nu le mai vreau, vreau sa dispara, imi fac rau.Sunt singura, ciudat imi aduc aminte ca in masina eram cu…cu cine eram?Nu mai stiu.Oh, masina!Da, a intrat intr-un copac.Ce?Am murit?Dar nu vreau.Sunt vie totusi, ma ciupesc, au doare.Dar atunci unde sunt?Ma indrept in continuare catre lumini, devin din ce in ce mai puternice.Ochii mei!Am ajuns la capatul lor, dar nu e nimic, de fapt e ceva, o torta.Doar nu face atata lumina o torta?Aud un zgomot.Cine este?intreb eu.Nimic.Nu imi raspunde nimeni.Din nou acelas zgomot.Parca sparge cineva ceva.Din nou.Sticla!Sticla sparta pe jos.Ma aplec, si vad sange curgand.De unde vine?Ma uit la piciorul meu drept si vad ca sunt taiata, dar acum de ce nu mai simt nimic?Ma ciupesc din nou, nimic.Sunt amortita.Mii de ace parca imi strabat corpul.Apa!Ce cauta un lac aici?Deodata ma uit in sus.Sunt intr-o pestera.E liniste, doar o picatura continua neincetat sa cada in acel lac.Pun mana, apa e caldutza.De obicei in pestera apa e rece.Sunt murdara, ce ar fi sa fac o baie?Da, este excelent.Dupa ce m-am dezbracat, mi-am spalat intai hainele si le-am intins pe niste pietre.Apoi incet am intrat in apa.Cald,bine, imi aduce aminte de cada in care obisnuiam sa fac baie cand eram mica, cu ratusti si spuma.Dar zgomotul acela a aparut din nou.Cineva tot sparge sticla aici, dar pentru ce?Ies din apa si vad ca hainele mele sunt agatate pe o sarma aflata deasupra unui foc.Ce se intampla?Deodata ma aflu in bucataria cuiva.Cuiva?Ce zic!Este a bunicilor mei, si ei manaca la o masa asezata langa un geam..Acum sesizez ca mi-e foame.Imi iau hainele si ma imbrac.Sunt curate, moi si miros foarte frumos.Vreau sa cer de mancare, dar nu pot spune nimic.Ce se intampla, din nou in pestera?Nu, undeva pe plaja, soare, cald, nisip…Minunat!Dar este un vis, un vis foarte placut.O masa in mijlocul plajei.Ma asez pe scaun.Cineva ma serveste cu vin, intorc capul sa vad cine este, dar din pacate a disparut.Dar a fost cineva, i-am vazut mana.Avea un tatuaj pe incheietura.Sarpe incolacit pe un cutit.Mananc, e foarte buna mancarea, dar totusi se aude ceva pe fundal din ce in ce mai tare pana cand imi da seama, este o melodie.Melodia mea preferata!Ma ridic si incep sa dansez.Am partener?Ma uit la el, este un barbat frumos, par negru ca smoala, ochii albastri ca marea de langa noi…Cine este?Dar ce face?Se apleaca si ma saruta, imi spune “Iubito!”, nu stiu cine e, dar saruta minunat si este foarte frumos.Ma uit sa vad cerul si sa ii multumesc Domnului ca sunt aici si cand intorc capul el a disparut.Ca de obicei…Plec.Ma impiedic de ceva si imi pierd cunostiinta.Ma trezesc din nou; sunt intr-o sala mare cu multi oameni in jurul meu.Toti sunt imbracati in alb sau verde.Ah, sunt la spital…dar ce caut eu aici?Masina…Am facut accident!Dan, Dan….unde este?Incerc sa vorbesc, dar nu ma aude nimeni.Mai incerc o data si intorc toti capul spre mine.Cineva intreaba cum ma simt si zic bine, ma doare doar capul.Mi se spune ca mi se coase piciorul.Acum imi aduc aminte visul…da aveam o taietura la picior.Adorm linistita.Il visez pe Dan…baietelul meu.Ce o fi cu el?Cand ma trezesc din nou, il vad langa mine zambind.Oh, Dan spun.Ce faci?Imi raspunde ca de obicei razand.Face bine.Vine un domn mai in varsta si imi zice ca este foarte bine si ca o sa pot sa il iau acasa imediat ce eu o sa imi recapat perfect cunostiinta.Ce bine….Acum imi dau seama.Viata mi-a oferit de toate, bani, un copil minunat, o casa, parinti perfecti, bunici, tot ce mai.Si totusi e ceva ce nu am spus.Ca toate celelalte, un sot.Probabil va intrebati totusi de ce am un copil.Ei bine, el este facut prin inseminare in vitro.Am deja 31 de ani si viata nu mi-a oferit dragostea adevarata, nu cred ca se va mai intampla, dar visez in continuare.Eram o fetita tare ciudata, niciodata nu vorbeam cu fetele ci doar cu baietii, ei erau prietenii mei cei mai buni.Probabil ca si acum tot asa ma considera.Pana la urma cine sunt si de ce va povestesc toate astea?Nu cred ca va intereseaza asa mult un vis care l-am avut intre viata si moarte, constiinta si subcontiinta.Sunt o persoana ca toate celelate, vesnic visatoare, muncitoare, cu o casa de intretinut.V-am spus povestea asta pentru a va da seama cu totii ca se poate doar daca visezi, si iti urmezi calea.Poate ca nu am un sot, poate nici nu voi avea, dar asta nu ma impiedica sa traiesc fericita.

Alete insemnari din blog

Un test simplu pt determinarea strarii tale de fericire... :*

Exista o unitate de masura a fericirii? Probabil ca nu. Sau eu n-am auzit inca despre ea, lucru perfect posibil dealtfel…Si nici macar n-am auzit pe nimeni cuantificand fericirea… spunand “sunt 59,4% fericit” sau “sunt 4,72% nefericit”.Lucrul pe care nu

Chiar vreau p cineva doar al meu

Monday, April 03, 2006 10:57:03 AM Cineva doar al

Doar dak mor...

Friday, August 04, 2006 6:22:40 PM Doar daca