blood and chocolate

zambeste iar si priveste putin:orice pahar jumatate gol mereu e si jumatate plin

cuvintele nu pot descrie totul

02 Iun 2009
cuvintele le rostesti pt a-i face pe ceilalti sa inteleaga...am aruncat o ultima privire in camera...totul e pus la locul lui.cateva zeci de lumanarele gata sa fie aprinse,doua pahare,sticla de sampanie contureaza masa asezata in mijlocul camerei.trandafirul raspandeste parfumul.muzica se aude incet si lent.cadoul...sper sa ii placa.e decorul ideal,seara potrivita si totul pare atat de romantic doar pt mine si ea...o sun sa o anunt ca vin sa o iau.nu raspunde.ii trimit un mesaj.ajung langa blocul ei si intru in market pt ultimele cumparaturi.ies si incerc sa ma concentrez daca nu cumva am omis ceva.in fata mea o masina imi capteaza atentia.privesc inauntru.era ea.era ea si cel care a condus-o acasa...am ramas pe loc si am ramas blocat vazand ca il saruta.si nu a fost doar un sarut..m-am retras sa nu fiu observat.am plecat privirea.as fi jurat ca nu as fi fost in stare sa plang acolo,insa lacrimile m-au tradat...incercam sa imi dau seama daca nu cumva visez.nu visam..era totul atat de real pt ca simteam gustul lacrimilor.nu imi dadeam seama ce simt.eram prea uimit,prea speriat,revoltat.emotiile,nerabdarea se transformasera pur si simplu in durere...nu stiam daca mai avea vreun rost sa ma intorc acasa.dar unde sa ma duc?as fi preferat sa fi intarziat 5 minute,sa nu fi fost acolo.m-am uitat la telefon..ea incerca sa ma sune.ce rost mai aveau toate?..ajung in camera unde toata ziua ma zbatusem sa fac sa fie totul perfect.pare o camera pustie,goala,trista,parca reflecta ceea ce este in sufletul meu.am atatea intrebari.cu ce am gresit?cu ce sunt eu vinovat?de ce trebuie sa fie asa?..sunt singur aici unde trebuia sa fim impreuna.beau.plang.aici nu ma vede nimeni,nu ma aude nimeni.simt ca nici nu mai pot respira,daca ea era aerul meu pt mine acum simt ca am pierdut-o.as vrea sa beau pana nu mai stiu de mine,sa ma trezesc si sa fie totul un vis..ea suna.ii raspund.ii spun totul.ea imi povesteste mai multe.plangea dar lacrimile ei nu cadeau pe inima mea cum se intampla odata.ea mi-a spus ca pleaca un weekend cu fetele la munte si acolo s-a intamplat totul.eu aflasem dar nu am vrut sa cred.nici macar nu am intrebat.am intrebat-o:-de ce?nu mi-a raspuns.am inchis..nu imi plange doar sufletul,plang cu toata fiinta.daca noi doi eram un intreg acum ce a mai ramas din mine?sunt stapanit de chinul groaznic ca totul s-a sfarsit..aici unde cad lacrimile se face o rana adanca si nimeni si nimic nu o o va vindeca vreodata...cineva la usa suna..insistent..as fi preferat sa fie un cutremur decat sa ies sa dechid in starea in care eram.era ea.a vazut totul pregatit dar am rugat-o sa plece...a plecat plangand..am aprins lumanarile.m-am asezat la masa ca si cum totul ar fi decurs normal.beau si privesc in jur.imaginatia ma ajuta sa descifrez cum ar fi decurs totul.desenam in minte fiecare episod ce urma sa se intample intre acesti patru pereti.sunt un nebun.un nebun ranit...trec ore.eu sunt nemiscat.ingrijorat vreau sa o sun.era pt prima oaracand nu vroiam sa o aud dar trebuia sa o sun.plansul ei distrugea si ce a mai ramas din sufletul meu.printre suspine...:-alo..iti mai aduci aminte?noptile in care ne plimbam singuri?noptile in care priveam cerul si stele ne luminau clipele?noptile in care ne ascumdeam de lume?eram cei mai buni prieteni si doi amanti nebuni scufundati  in amorul nostru nevinovat.doi nebuni indragostiti.vorbeam noptile cu orele la telefon.nu aveam secrete.nu trebuiau rostite cuvinte pt ca noi doi ne intelegeam din priviri...iti aduci aminte?totul parea atat de puternic,profund si strans.de cate ori luam telefonul sa te sun si ma sunai in momentul acela?sau invers.ne simteam fie ca eram unul langa celalalt sau nu...multumeam cerului ca te-am intalnit pe tine..o minune,un inger si iti multumeam tie ca existi...stii.?in seara asta totul a fost pregatit pt noi.poate nu ma pricep asa de bine dar am incercat sa fie totul facut de mana mea.poate nu era cine stie ce dar totul era preparat de mine.poate nici nu am avut bani sa cumpar cadoul dar m-am imprumutat.toate astea pt ca am vrut sa te vad fericita...eu..te iubesc!-imi pare rau!...as fi atins si cerul daca as fi stiut ca acolo te gasesc pe tine!mi-am dorit din tot sufletul ca ziua asta sa fi fost altfel...LA MULTI ANI!...doar spune-mi cum o sa traiesc fara tine?de ce sa fie totul o dezamagire cand totul sta in puterea ta?invata sa daruiesti,invata sa pretuiesti si vei fi rasplatit.ia-l de mana si invata-l cum sa te faca fericita si fa-l fericit.trebuie doar sa crezi in tine ca sa ajungi sa simti...iubirea!SI TOTUSI CUVINTELE NU POT DESCRIE TOTUL

Alete insemnari din blog

imi apartin doar mie,nu sunt a nimanui,puterea mea e-n mine si nu in alta parte...degeaba strig...spre cerul...care-i al nu stiu cui,degeaba vreau raspunsuri din pagina de carte...nu vreau sa-mi plang de mila,desi o fac mereu.e viata asta scurta pe care n-am sa pot...s-o cumpar azi cu banii murdari

dragoste si vis....iad si

mai bine invata cum sa te porti,caci odata ce o fata buna devine rea,devine pt

Daca iti pasa de mine vreun pic , Nu ma-ntreba nimic ... Ma pierd in trairi neclare. fara inceput si fara nici un sfarsit . Lasa`ma acum .. Nu-ti face

sunt genul de femeie care te vrea dar nu are nevoie de

Recomandari