Poveste cercelului din portofelul ei era una ciudata....era o amintire.... fostul ei prieten strabatuse jumatate de tara pt a-i cumpara si nu pt ca acei cercei aveau ceva special ci pt ca in orasul lor nu se gaseau. Povestea ca in ziua in care a pierdut unul din ei a simtit ca a pierdut o

vesnicile certuri gen nu petreci timp cu mine, vreau sa ne despartim sau el sunt ocupat, nu am timp acum se terminau mereu in lacrimile mele si in refugiul lui in apartamentul a doua bune prietene si colege de-ale lui.mereu cand eu plecam din localitate aflam fie de la colegele mele, fie chiar de

Pierdut om batran si gras si cu barba alba imbracat in rosu si care umbla cu un sac plin dupa el.ATENTIE!!! este foarte periculos, daca il vedeti incercati sa-l imobilizati si sa mi-l aduceti, cu tot cu sac.Va multumesc!P.S. Seamana cu cel din

marti incercari de reconciliere din partea mea in timpul unui curs de germana, el impasibil, rece ca o piatram-am enervat si am plecat separat.seara pe mess am deschis discutia si ce am aflat? ca el are nevoie de timp de gandirevoi sari peste dialogul introductiv in care imi spune ca tine la mine

miercurila telefon:- buna!-salut!-vii la curs?- da acum ajung! ok hai ca te asteptin clasa era postat in prima banca- salut!-buna frumoaso! ce faci?-bine! de ce te-ai asezat asa in fata?-pt ca a venit aia care ma enerveaza acolo unde stateam asa ca m-am mutat!-ok! hai ca eu ma duc la colegele