Nimic   Nimic n-a mai ramas din dragostea ce-a fost. Ca doi straini, de viata obositi si fara rost, Cu goliciunea ne-acoperim inima moarta, Singuratate-n doi, taceri, o trista soarta.   Nimic n-a mai ramas din timpul petrecut în doi, Vad tot în calea mea - rugina si noroi, Si molii adormite, de timp si noi – ranite, Vise separate, vedem ca prin site.   Si încercam sa reparam ce-n timp s-a distrus, Dar erodarea manânca, sperantele-au apus, Strain al meu suflet, locuiesc cu-n strain, Tacerea ne apasa si noi nu revenim.   Nimic nu ne mai leaga, nu mai exista doi, Nici drept de proprietate nu mai e pentru noi, Iar viata împreuna e cel mai mare chin. Sunt obligat sa te suport? Amar e acest vin.