wind in the glass
„ si din cenuaa, prin lupta, se ridica ”
by: florentinalaic
Love me
adaugat pe 08 Dec 2009
Love me, my Lord Love me, my Lord, As I am a naughty girl, Forgive my black pearl. Understand, my Lord, A dark sinner was my heart, Forgive its black part. Forget all, my Lord, All I have done for years, There are not enough tears. Don`t let me, my Lord, In the shadow of death half Through blackness behalf, I know I didn`t beg enough. I know, my Lord, I can`t pay all my debts, Through all my regrets, My forefathers upsets, There are not forgets. Forgive me, my Lord, As now I pay and pray For a bright new day, Help me without delay, Please, God, don`t let me away, Give me from your wisdom light way. Because I know, my Lord, Your infinite gentleness, In spite of our blindness, Your unconditional kindness, Opposite our conditional primness, Our ungrateful abjectness In front of everlasting lovingness.
Alete insemnari din blog
10 Dec 2009 | ||
Elibereaza-ma Elibereaza-ma, da-mi voie sa traiesc, Acum pe tine nu te mai iubesc, Ma doare si nu vreau sa te ranesc, Elibereaza-ma, da-mi voie sa iubesc, Caci în pacat acum traiesc, Gândesc, doresc, ranesc si iar iubesc, Fara iubire nu pot sa mai traiesc, Elib | ||
31 Dec 2009 | ||
Prejudecata Ca un miel spre taiere Ea-l târa de un lant, Mai amar ca o fiere, Sufletul era într-un sant. Si rabdând în tacere Jugul ce l-a cuprins, Acuzând o durere, S-ar fi recunoscut învins. Si nu a vrut, nu a c | ||
31 Dec 2009 | ||
Lumina As vrea ca acest trup eteric În brate sa îl strâng mereu, Sa uit de-a vremii clipe grele, Sa existam etern doar tu si eu. Sa simt cum exaltarea ne ridica Spre lumi la care greu am fi ajuns, De n-ar fi fost lumina si iubirea Ce fara teama be | ||
13 Dec 2009 | ||
Vulturul Ca vulturul sa supravietuiasca, Sa se refaca si-apoi sa traiasca, Într-un punct al vietii sale, E nevoie de schimbare. Optiunea este grea si presupune O moarte lenta atunci când apune Sau un proces de transformare, Cerându-i vulturul | ||
20 Dec 2009 | ||
Nimic Nimic n-a mai ramas din dragostea ce-a fost. Ca doi straini, de viata obositi si fara rost, Cu goliciunea ne-acoperim inima moarta, Singuratate-n doi, taceri, o trista soarta. Nimic n-a mai ramas din timpul petrecut în doi, Vad tot în cal | ||
