Iarta-ma, mama, in asta noapte grea
Ca nu-ti ascultam vorba cand inima-ti plingea...
Ca nu-ti dtergeam lacrima, cand chipul iti zimbea,
Ca nu puteam cu-aceiasi ochi sa privesc viatza mea.

Iarta-ma, mama, cu glasul tau duios,
Ca n-am stiut cu tine sa ma port asa frumos,
Ca n-am invatzat sa lupt cu timpul dureros,
Si totusi ma lasai sa dormin patu-mi calduros...

Iarta-mi, mamico, vorba-mi spusa-n vint...
Cand strigatul tau incercam sa-l transform in cant...
Cand nu stiam s-ascult de sfatul tau cel sfint,
Ca nu intelegeam deodata de cuvint...

Iarta-mi, mamico, c-aveam si eu un vis:
Familia noastra sa devina Paradis.
Acum am inteles... Si stiu precis
Ca visul tau cu-al meu erau acelasi vis.

Imi cer scuze, mama, acum, in fatza ta
Ca nu stiam s-apreciez cum trebuia caldura ta...
Si glasul tau, ce-ntotdeauna imi soptea
"Asculta, copila mea..."