mihaelapop
„ poemele mele, iele rebele ”
by: monicamihaelapop
nu mai am nici o taina
adaugat pe 26 Nov 2008
asadar e timpul spatiilor interstitiale schioapesimt cum ma încearca ecouri strecurate pe sub piele înca de atuncide când am muscat prima oara din marul cu ghinionliniar încep sa ma bântuie fulgiîntesati pe firul de înalta tensiune a vietii un fel de circambulant si aproape necunoscut ma ia cu frig pe dinauntru îmi acopar sufletul cu un vissi merg mai departe prin zilele-acestea sarite de pe fixul întelegerii melecu simturile încrustate pe muchia noptiisângerez asimetric o iubire limitrofa cu nebunia
Alete insemnari din blog
24 Nov 2008 | ||
noptilor lunginoiembrie le prescrie brumetratament paliativ pentru eventuale si târzii surâsuri vegetalede-abia zarita printre ceturi laptoase povestea îmi însiruie pe cer clopotetalpilor goale sa le fie urmecatre linia întâi a starii de feme | ||
03 Dec 2008 | ||
nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere cor | ||
24 Nov 2008 | ||
uneori am senzatia ca nimenidar nimeninu ma cunoastesi-atunci îmi vine sa dau de pomanaversuri si universuri rotunde dar mai ales taciturnealteori mi se pare ca nicaieridar nicaierinu mai suntsi-atunci îmi vin idei extravagantedespre cum sa calc mai apasat peste moartepe | ||
24 Nov 2008 | ||
Îmi plac lunile de toamna, cum la fel îmi plac toate lunile anului, fiecare e frumoasa în felul ei, prin ritualul desfasurarii zilelor sau poate, prin prisma celor petrecute în aceeasi perioada a anului, cu mai mult sau mai putin timp înainte. Chiar daca | ||
03 Dec 2008 | ||
rupem în dinti taceri expirate între noi nu mai e nimic nici macar tu nici macareu noi suntem fructuliubirea asta nascuta ca o aripa rosie ca un marjumatate rosu jumatate piele de sarpedar eu sunt femeia tu esti barbatulpatul ne-asterne dinainte secundele una doua trei pa | ||
