gradina amintirilor
 
„ va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija ”
by: softroots
 

valori de schimb

adaugat pe 23 Apr 2009

inceputul discutiei e aici:http://laurcita.blog.ele.ro/Wishes/Pastele+contra+cronometru.htmlsi raspunsul meu detaliat care nu ar fi avut loc acolo, nu de alta dar am reusit deja sa stric un post, al altcuiva, umpland 3 pagini cu raspunsuri. raspunsul:intamplator, si eu ma gandeam azi ca cel mai greu e sa accepti sa pierzi lucrurile care ti s-au parut de-a lungul timpului importante, lucrurile de care te-ai atasat si in care ai crezut ca iti gasesti puterea. primul pas pentru a scapa in mod constient de un atasament e sa recunosti ca iti face rau si ca te slabeste in loc sa te faca puternica. poti sa il privesti multa vreme, insa, cum iti face rau gandindu-te ca gresesti tu undeva, dar in alta parte, crezand ca atasamentul e bun, dar tu nu ai reusit sa infrunti acele obstacole, de obicei neclare, care te impiedicau sa iti gasesti fericirea in acel atasament. pentru a incepe sa renunti la atasament cred ca e nevoie sa iti formezi o imagine cat mai realista a relatiei tale cu lumea, care se oglindeste si in acel atasament. asta e foarte greu de obtinut si necesita mult timp de gandire, doar si pentru a iti convinge mintea sa observe realitatea. subconstientul este foarte indaratnic. nu poti sa ii comanzi sa renunte. trebuie sa ai rabdare (stapanire de sine) si sa crezi in eliberarea ta de atasament (vointa). o sa insist asupra vointei. are doua aspecte, unul general recunoscut - increderea in fortele proprii - si unul mai ascuns - originea in promisiunea eliberarii. ambele aspecte au in comun faptul ca vointa nu ar trebui sa depinda de nimic exterior. tocmai aici este trucul cu care ne pacalim ani la randul, poate toata viata: ne identificam vointa prin atasamente cu lucruri exterioare de unde speram sa ne vina fericirea si ne bazam fortele interioare pe aceste atasamente. eu am reusit intr-o anumita perioada sa ma detasez aproape complet. apoi am observat ca viata in societate te impinge la atasamente. pentru ca mereu ai de infruntat ceva nou pentru care nu poti fi in totalitate pregatita. sunt oameni care isi considera drept puteri propriile slabiciuni. sa admiti ca ai slabiciuni acolo unde toti oamenii din jur spun ca e putere necesita un mare efort de vointa si te va lasa multa vreme in dezavantaj fata de restul lumii, te vei simti mai slaba fara respectivele slabiciuni si aici ai nevoie de un mare efort de stapanire de sine. dar perioada aceasta nu dureaza la nesfarsit. este atat timp cat are nevoie mintea ca sa se detaseze. pentru mine e important sa am un sistem de valori in varful caruia sa asez ceva superior mie catre care sa tind toata viata fara a-i epuiza din valoare, asa cum este idealul iubirii. viata in societate te suprinde mereu si, de multe ori, simt nevoia sa simplific modul meu de a reactiona, sa il eficientizez, si atunci imi aduc aminte ca urmaresc un ideal, iubirea. idealul ramane acelasi indiferent de ce mi se intampla. si imi spun ca, pentru a-l transpune in realitate, trebuie sa gasesc acele principii care sunt corecte, fata de toata lumea. e normal ca principiile sa se formeze greu. e normal sa se schimbe pe masura ce ai noi experiente si posibilitatile de a vedea lucrurile altfel. nu e nimic gresit in a schimba un principiu gresit. idealul e mai important si cat timp tinzi sincer catre el principiile, sistemul de valori, se pot schimba. nu te speria, daca insisti sa cauti ce e mai corect fata de tine si fata de lume, folosind mereu idealul ca etalon, experientele care se repeta conduc, incet, incet la formarea unor principii. procesul acesta a inceput de multa vreme, asa cum ai observat, numai ca experientele din trecut nu te-au pregatit pentru toate experientele viitoare si atunci e normal ca procesul sa continue. diferenta fata de primele varste sta in aceea ca, tratand cu lumea prin intermediul idealului, depinzi doar de tine pentru a face alegeri si nu ai nevoie de parerea nimanui pentru a da valoare alegerilor tale. as dori sa mai spun doar ca recunosc ca fiind posibile si alte cai de implinire personala, de gasire a fericirii, decat aceasta cale a urmarii unui ideal pe care am ales-o pentru mine.

Alete insemnari din blog

24 Mai 2009

strainul si moartea
Lumina felinarului era un foc egoist.Pentru putina caldura ar fi trebuit sa se sfasie carnea in gratiile de fier si cioburile de sticla si sa se consume agonia arsurii. De cealalta parte a noptii, dar indeajuns de aproape incat sa sufere statea ghemuit un om. Statea treaz in frig si tacere

20 Mai 2009

de sters
imi pare rau pentru ca nu va pot oferi nimic aiciva invit la unul din celelalte post-urizilele astea fac greselide sters

15 Apr 2009

apus
Apus       pentru irenE tarziu.Portile sunt inchise.Ceasul din turn a stat.Pasarile au incetatSa mai strige.Ma intorc.Ma priveste speriataTurma far-adapost,Umbrele lupilor urcaLa orizont.Iti zambesc.Ma departez in pamant.Valuri m-acopera.Pasari oarbe intunecaC

02 Apr 2009

cararea pierduta
Am venit aici pentru posibilitatea de a comunica. In schimb, am vrut sa transmit încredere într-o viata mai buna din perspectiva idealurilor mele. Iubirea m-a inspirat când am scris. Apoi am reusit sa o pierd cumva pentru ca mi-a fost teama. Intre timp viata mea a continu

22 Mai 2009

printre storuri
ce am facut ? acum ca am privit blocul de alaturi, nu imi mai pot lua privirea de la el. stiam ca atunci cand sunt obosit sunt un om mai bun. dar cand ai mult de munca, nu este ca te bucuri mai mult de lucrurile care iti plac pentru ca ai mai putin timp pentru ele, in esenta sunt aceleasi
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.