gradina amintirilor
 
„ va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija ”
by: softroots
 

valori de schimb

adaugat pe 23 Apr 2009

inceputul discutiei e aici:http://laurcita.blog.ele.ro/Wishes/Pastele+contra+cronometru.htmlsi raspunsul meu detaliat care nu ar fi avut loc acolo, nu de alta dar am reusit deja sa stric un post, al altcuiva, umpland 3 pagini cu raspunsuri. raspunsul:intamplator, si eu ma gandeam azi ca cel mai greu e sa accepti sa pierzi lucrurile care ti s-au parut de-a lungul timpului importante, lucrurile de care te-ai atasat si in care ai crezut ca iti gasesti puterea. primul pas pentru a scapa in mod constient de un atasament e sa recunosti ca iti face rau si ca te slabeste in loc sa te faca puternica. poti sa il privesti multa vreme, insa, cum iti face rau gandindu-te ca gresesti tu undeva, dar in alta parte, crezand ca atasamentul e bun, dar tu nu ai reusit sa infrunti acele obstacole, de obicei neclare, care te impiedicau sa iti gasesti fericirea in acel atasament. pentru a incepe sa renunti la atasament cred ca e nevoie sa iti formezi o imagine cat mai realista a relatiei tale cu lumea, care se oglindeste si in acel atasament. asta e foarte greu de obtinut si necesita mult timp de gandire, doar si pentru a iti convinge mintea sa observe realitatea. subconstientul este foarte indaratnic. nu poti sa ii comanzi sa renunte. trebuie sa ai rabdare (stapanire de sine) si sa crezi in eliberarea ta de atasament (vointa). o sa insist asupra vointei. are doua aspecte, unul general recunoscut - increderea in fortele proprii - si unul mai ascuns - originea in promisiunea eliberarii. ambele aspecte au in comun faptul ca vointa nu ar trebui sa depinda de nimic exterior. tocmai aici este trucul cu care ne pacalim ani la randul, poate toata viata: ne identificam vointa prin atasamente cu lucruri exterioare de unde speram sa ne vina fericirea si ne bazam fortele interioare pe aceste atasamente. eu am reusit intr-o anumita perioada sa ma detasez aproape complet. apoi am observat ca viata in societate te impinge la atasamente. pentru ca mereu ai de infruntat ceva nou pentru care nu poti fi in totalitate pregatita. sunt oameni care isi considera drept puteri propriile slabiciuni. sa admiti ca ai slabiciuni acolo unde toti oamenii din jur spun ca e putere necesita un mare efort de vointa si te va lasa multa vreme in dezavantaj fata de restul lumii, te vei simti mai slaba fara respectivele slabiciuni si aici ai nevoie de un mare efort de stapanire de sine. dar perioada aceasta nu dureaza la nesfarsit. este atat timp cat are nevoie mintea ca sa se detaseze. pentru mine e important sa am un sistem de valori in varful caruia sa asez ceva superior mie catre care sa tind toata viata fara a-i epuiza din valoare, asa cum este idealul iubirii. viata in societate te suprinde mereu si, de multe ori, simt nevoia sa simplific modul meu de a reactiona, sa il eficientizez, si atunci imi aduc aminte ca urmaresc un ideal, iubirea. idealul ramane acelasi indiferent de ce mi se intampla. si imi spun ca, pentru a-l transpune in realitate, trebuie sa gasesc acele principii care sunt corecte, fata de toata lumea. e normal ca principiile sa se formeze greu. e normal sa se schimbe pe masura ce ai noi experiente si posibilitatile de a vedea lucrurile altfel. nu e nimic gresit in a schimba un principiu gresit. idealul e mai important si cat timp tinzi sincer catre el principiile, sistemul de valori, se pot schimba. nu te speria, daca insisti sa cauti ce e mai corect fata de tine si fata de lume, folosind mereu idealul ca etalon, experientele care se repeta conduc, incet, incet la formarea unor principii. procesul acesta a inceput de multa vreme, asa cum ai observat, numai ca experientele din trecut nu te-au pregatit pentru toate experientele viitoare si atunci e normal ca procesul sa continue. diferenta fata de primele varste sta in aceea ca, tratand cu lumea prin intermediul idealului, depinzi doar de tine pentru a face alegeri si nu ai nevoie de parerea nimanui pentru a da valoare alegerilor tale. as dori sa mai spun doar ca recunosc ca fiind posibile si alte cai de implinire personala, de gasire a fericirii, decat aceasta cale a urmarii unui ideal pe care am ales-o pentru mine.

Alete insemnari din blog

17 Mai 2009

the dolphin and the seagull
The dolphin and the seagull                                            

15 Apr 2009

de pasti
"batranul iepure albastru si zana mica din raza de soare", o poveste de iubire pentru ca aici nu e loc :http://pentruelero.blogspot.com/2009/04/batranul-iepure-albastru-si-zana-mica.htmlsper sa va placa putin

06 Aug 2009

Limbajul Iubirii
  Vreau sa iti vorbesc despre exprimarea iubirii . De la venirea mea aici ,  pe site-ul ele.ro ,  am avut  ocazia mai des sa ascult despre iubire si sa ma las  ascultat .  Cateva persoane mi-au oferit darul de a-mi vorbi in  repetate randuri si

18 Sep 2009

zambetul senin al toamnei
Astazi m-am intors putin in trecut .  Dincolo de varstele intunecate pana in copilarie .  Chiar am fost acolo ,  pentru oricat de putin timp va fi fost ,  nu a fost doar o amintire .  Insa o amintire m-a dus inapoi ,  in trecutul pe care doar ni se pare ca l-a

20 Mai 2009

oglinda sparta
Oglinda Sparta            la cererea prietenei mele, Dona ClaraBine ai venit, draga cititorule, ia loc, odihneste-te putin, desarta-ti sacul de griji si suparari, stai la masa mea pe locul de onoare, invioreaza-te cu vorbele mele, iar