Eram gata sa plec, pe furis, in noapte, ca sa nu deranjez pe nimeni, fara bagaje, doar cu o scrisoare in care imi asumam responsabilitatea pentru ce am facut si pentru ce nu am facut, pentru formalitati, usa era deschisa, ma ademenea putin curent, care aducea tare mult cu libertatea, cand... ei bine cand mi-am dat seama ca toti oamenii de la care mi-am luat si de la care nu mi-am luat ramas bun vor continua sa traiasca niste vieti sarace si triste care lor li se vor parea extraordinare, timp in care isi vor face rau lor si celor din jur si, ce e mai rau, chiar se vor bucura de asta. Mi-am dat seama ca, desi fericirea pentru care m-am pregatit cu inima nu e posibila pentru mine, idealurile dupa care ma ghidez s-ar putea pierde fara mine in coltul meu de lume si pentru ele merita sa ma intorc si sa provoc la duel pe toti aceia care profita de altii pentru binele propriu, pe toti aceia care se cred puternici pentru ca exploateaza, dar care in realitate sunt niste lasi, incapabili sa reziste in lumina valorilor umane, preferand in legea majoritatii partea celui puternic. Sunt atat de ingaduitor cu lumea pana uit de mine insumi si lumea, ca un copil natang, profita ca il iubesc si ma loveste. In noaptea asta o sa o pun la colt si o sa visez frumos. Voua celor care radeti de mine si voua celor indiferenti va spun: va iubesc si mi-e mila de voi si nu o sa ma dau la o parte de la o lupta din care pot sa va castig pe voi mai buni. Credinta mea este iubirea. Cand voi parasi lumea asta, o voi face aparand lucrurile frumoase in care cred.(punct)