Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

te striga pamantul

adaugat pe 16 Oct 2009

...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti Dorul si zborul... esti Iubire si Cerul, cu stelele sale necitite de seci, inimi ce cauta în namol înaltare, prin cruci ne-mplinite, cuvinte si fapte... ...ghetare lumesti... raspunde pamântul... radacini muritoare îsi ridica prin trunchiuri, esentele... treci... ...din uimire-n iubire multumind razei calde, soarelui rege, naturii în veci... AnneMarieBejliu@15octombrie2009

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

nehotarat in fericire
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda l

16 Oct 2009

Unde mai sunt
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m

16 Oct 2009

a nins
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvi

16 Oct 2009

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.