Fulg de Gand
„ poezia e creaaie,e viaaa traita pe verticala chiar ai o secunda... ”
by: annmar
nehotarat in fericire
adaugat pe 16 Oct 2009
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda lina... o trecere blânda rasfirându-mi lumina printre miile de puncte ale argintului asternut undeva, pe fata nevazuta mie a sufletului... în tine... timida raza de viata asteptând rasaritul pe frunzele gândurilor taleAnneMarieBejliu@28septembrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,12
(198 voturi)
830 vizite
(198 voturi)
830 vizite
Alete insemnari din blog
16 Oct 2009 | Comenatrii:0 | | |
...printre secundele anotimpurilor, desenam ploi în tic-tac-urile ceasurilor, fara deschiderea înversunatelor manifestari ale vietii... ne pierdem printre distante, iluzoriu construite din litere si cifre, când roua diminetii pastreaza discret, în finele alcat | ||
16 Oct 2009 | Comenatrii:0 | | |
...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v | ||
16 Oct 2009 | Comenatrii:0 | | |
...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintel | ||
16 Oct 2009 | Comenatrii:0 | | |
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m | ||
16 Oct 2009 | Comenatrii:0 | | |
...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti | ||
