Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

in valuri de patimi

adaugat pe 16 Oct 2009

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind cum o floare, deschisa-i luminii, sclipiri culegând... admiri frumusetea... patrunzi în altarul esentelor calde prin trupu-i curgând... lasi timpul sa-si piarda, pata culoare, furtunii zâmbind... fara chip, fara nume, fara cuvinte prin minte zburdând, lasi sa rosteasca doar petalele lumii cum se naste o lira senin culegând...Anne Marie Bejliu@21septembrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,06
(208 voturi)
838 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

cine mai
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ma inscriu scriu
...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintel

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nehotarat in fericire
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda l

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

te striga pamantul
...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!