Fulg de Gand
„ poezia e creaaie,e viaaa traita pe verticala chiar ai o secunda... ”
by: annmar
ai fost vreodata
adaugat pe 16 Oct 2009
...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost vreodata nervura din mijlocul inimii frunzei... copacului ce te priveste? e drumul pe care, lacrima de roua l-a desenat, când pleoapele ochilor tai lasau somnului zâmbetul si picatura sarataînclinând spre fuga amintirilor, în sacul plin de povesti al anotimpurilor... într-un inel te-ai ascuns... o vârsta nescrisa rascolind alunecarea spre sus... ai înghitit samânta devenind radacinasi, însoapta timpului, ai crescut spiralapâna la primul si ultimul rasarit... cerul e atât de aproape... pune palma fierbinte în punctul seninului clocotul furtunilor va înceta... va fi simplu val... o noua întrecere între cuvânt si sunet AnneMarieBejliu@14octombrie2009
Alete insemnari din blog
16 Oct 2009 | ||
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des | ||
16 Oct 2009 | ||
...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintel | ||
16 Oct 2009 | ||
...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti | ||
16 Oct 2009 | ||
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci | ||
16 Oct 2009 | ||
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvi | ||
