Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

a nins

adaugat pe 16 Oct 2009

...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor nescrise ale rugilor rugilor de mure straluceste lama. frica... frica de rostire, frica de litera tremurânda ca un bob de strugure zemos daltuit alaturi de bucuria ciorchinelui, când un cârlig acru îi mângâie talpile, în cautarea vântului... invitatie la cules de ochi prelungi sau rotunzi, din care esentele parfumate revin în palmele micute ale inocentei... buze fine amusina clipele ovalei forme... râd... odata deschise, smulg flamânde rotunjimea dulce... mai ramân doua seminte pe care, prelungirile bratelor le arunca în farfuria ovala, rotind-o încet, încet... ar mai fi pamântul... în care semintele s-ar bucura, pentru a câta oara, Doamne? ...de rodire...de rod...AnneMarie Bejliu@28septembrie2009

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

in valuri de patimi
...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierb

16 Oct 2009

desculti
...printre secundele anotimpurilor, desenam ploi în tic-tac-urile ceasurilor, fara deschiderea înversunatelor manifestari ale vietii... ne pierdem printre distante, iluzoriu construite din litere si cifre, când roua diminetii pastreaza discret, în finele alcat

16 Oct 2009

nehotarat in fericire
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda l

16 Oct 2009

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o

16 Oct 2009

ma inscriu scriu
...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintel