Cultura
 
„ Cultura ”
by: lisa1313
 

poveste de copil

adaugat pe 03 Iul 2009

hai sa va spun o poveste:in relatiile pe care le-am avut,aveam destula incredere in mine observam ca inteleg oamenii si nu sufeream,orice ar fi facut ei,dar nici nu reuseam sa iubesc.cand am reusit sa ma indragostesc,dar inca nu la capacita tile care stiam ca sunt capabila,ceva a iesit la suprafata.eu stiam ca nu sunt geloasa,stiam ca inteleg slabiciunile omenesti si fricile lor,dar cand m-am indragostit,nu mai stiam nimic,eram dezgolita,am avut tendinta sa-mi fie frica,dar cu iubirea care o cultivasem pana atunci in mine am inceput sa descifrez acel labirint,care ma speria.si iata ce am inteles: ca celalalt nu imi apartine,ca e liber sa faca ce vrea el ,nu ce vreau eu,ca daca eu continui sa caut iubirea,sa iubesc,iar el se opreste doar pt o simpla iluzie sau un flirt,eu nu pierd nimic.si ce am m-ai inteles,m-a surprins: ca gelozia e un sentiment creat de mine pe cand eram mic copil,tatal meu era un om care ii placeau femeile,chiar daca mama mea era frumoasa,sexi,inteligenta si o dragoste in ea nemarginita,eram mica si observam certurile lor si imi era frica ca tata pleaca...eram un mic bebelus,aveam doar trei ani,dar acea frica,acele certuri m-au facut sa ma cuibaresc in mine,sa tac sa ascult si sa sper.timp de un an nu am mai vorbit,mama era foarte ingrijorata,credea ca efectul unei meningite prin care trecusem ca prin miracol,pana intr-o zi cand parintii mei se certau si tatal a zis ca pleaca iar mama ii zicea de pe balcon sa nu se mai intoarca,am inceput sa plang si am strigat dupa tatal meu sa nu plece.ei sau reampacat,dar era clar ca nu mai reuseau sa fie impreuna si s-au despartit.apoi vorbe de-ale mamei mele in care imi evidentia instabilitatea tatalui meu,apoi cand am crescut am reusit sa ma conving si eu ,cunoscandu-l pe tata mai bine, vedeam ce de femei extraordinare treceau prin viata lui,cand intr-o zi observand una din acele femei si admirand-o,l-am intrebat pe tata daca a iubit vreodata cu adevarat,daca a simtit in sufletul lui undeva profund...iubirea,l-am observat in tacerea lui,am observat cum chipul i se intuneca cum se ducea undeva departe in el,si cauta ceva,l-am observat cum a gasit,si duiosia lui de pe chip,ca si cum mangaia ceva,si s-a uitat la mine,intorcandu-se pierdut si trist si mi-a zis ca nu .asta era tatal meu,pierdut si trist,a uitat iubirea,a lasat-o sa se piarda unde va in el,departe,cat timp uiti iubirea,te uiti pe tine,te pierzi...deci acel sentiment pe care il inventasem cand eram copil,pt. a-mi mangaia frica ,s-a manifestat pana tarziu,copilul cuibarit mai exista,refuzam sa cresc,imi era frica ca ridicandu-ma in picioare,inaltimea mea, ma v-a face sa ametesc in fata slabiciunii in care ma ancorasem... dar nu stiam,ca crescusem si puteam sa ma ridic,in picioare si sa vad peste gard ,si cu cat mai mult cresc pot vedea iesirea,ca de fapt labirintul era doar,o constructie, un joc de copil speriat si izolat.                                         ...sa continui...poate alta data...

Alete insemnari din blog

08 Apr 2009

dragostea care doare
multi dintre noi gandim ca dragostea uneori doare,dar banuiesc ca multi dintre voi a-ti simtit ca de fapt dragostei  fara sa vreti ii faceti rau,nu ea va face rau,o cauza principala ar fi pentru ca nu stim sa ne apropiem de ea.

04 Apr 2009

mici idei in capatana
ADEVARUL se afla in lucrurile neantamplate,iar drumul spre el,istorie.Depinde de noi ca in aceasta istorie sa simtim lucrurile neantamplate si sa facem ce stim noi mai bine cu ele,atunci se va numi o adevarata istorie... am observat ca daca o persoana mi-ar fi adresat anumite intrebar

13 Apr 2009

intrebari
-Va fi o zi in care vom sti ca razboiul nu va avea o sansa in veci sa existe? -Da cand in noi lupta vom pierde si pace vom sti sa chemam. -Pai e prea greu altceva,un miracol? -Cred,intr-o zi insorita din nori va veni omul perfect ce-n veci va domni imparat preamarit peste toata suflarea. -

04 Mar 2009

descoperirea iubirii
imi doresc sa iubesc cat am nevoie,celuilalt nu-i ramane de facut decat sa simta cat...

06 Apr 2009

tristete
ce senzatie ciudata de tristete simt in mine cand,intalnesc oameni care au incetat sa mai cladeasca forta in ei,forta datorata descoperirilor sufletului lor si a altor oameni,ei mai traiesc doar cu senzatiile care le simt in explorarea instabila a interiorului lor si a altora.sunt trista c