viata ca o pata roz
 
„ orice va fii de acum inainte...viata va fii tot simpla si mishto:) ”
by: aspilacopa
 

inceput

adaugat pe 14 Dec 2007

...e noapte, rece, totul este gri, o fi o amintire...un vis?...acestea imi sunt de obicei lipsite de culoare...dar oare de ce simt aceasta raceala?...o fii frig in camera in care dorm?...totul pare atat de real... cand cineva viseaza i se pare real...e liniste...pana si vantul  e tacut...un vant mut...o tacere sordida...in timp ce pasea...o muzica proasta ii scarbeste auzul...o sticla sparta...o lumina crem...lumina murdara, patrunde prin fereastra manjita de fum, a unei cafenele mizere...o cafenea veche...una pentru oamnei pierduti...pentru familisti betivi care isi beau salarul si isi iubesc copiii...o adevarata crasma...se abtinu...prefera frigul de afara...linistea sadica in schimbul veseliei acelor mortaciuni... prefera mirosul de praf...in schimbul celui de alcool si transpiratie....se simtea mai singura ca niciodata...aceasta solitudine o linistea...ce s-ar face ea daca lumea ar fii mica si stramta?...multumea in mintea ei...desi nu stia cui multumea...pentru acea inaltime a cerului...pentru libertatea si cantitatea mare de aer...iubea orasul, intunericul...dar mai ales luminile...luminile vesele si calde..petele galbene din acea lume lipsita de alta culoare....plimbarile ii eliberau mintea...era satula de atatea culori...atat galagie...de prea multa stralucire prea multa falsiatate si ipocrizie...aceasta era lumea ei...lumea mare si rece...o lumea relaxanta si armonioasa...o pisica neagra trasa o linie orizontala tocmai in fata ei...la sfrsitul liniei se opri speriata...se uita la anna...tanara zambi...si sangele incepu sa-i incalzeasca trupul mic, fragil si rece....pisica se linisti si isi urma drumul....anna se trezi la viata isi aminti de realitatea vietii sale...isi aminti de acei oameni ciudati pe care ii intalneste in fiecare zi... isi aminti de acele animale care se hraneau cu sufletul ei....aceia care o consumau...o epuizau...o terminau...zambi din nou...ce sens ar avea viata daca nu ar trai pana la lacrimi?...anna adoarme in fiecare seara stiind ca a trait cat a putut...dar lacrimile nu vroiau sa apara...se bucura atat de mult cand acestea apareau...profita din plin de ele...in singuratate... plangea pana adormea...sau daca era chiar trista...si le suprima...le stapanea...le aduna...le punea de-o parte pentru momentele in care va avea chef sa planga...anna se trezea in fiecare dimineata si se ruga...desi nu stia cui...se ruga sa moara...isi incepea ziua cu zambetul pe buze...isi punea aceasta masca de fiecare data cand iesea din casa.... acesta era unul dintre micile cadouri pe care le oferea ea lumii.... totul era perfect atata vreme cat nu aparea cate un alt om care sa-i tulbure existenta linistita....animalele nu aveau importanta.... 

Alete insemnari din blog

08 Feb 2008

before love
Viata mea nu incepe o data ce voi gasi pe cineva pe care sa iubesc cu toata fiinta mea, ea a inceput deja. Vreau sa storc din fiecare zi tot ce se poate, nu astept ca lucrurile sa fie perfecte. Vreau sa ma  bucur din plin de fiecare zi de viata! 

10 Apr 2008

evrika
in viata cu totii avem dileme care pana la urma le dezlegam sau nu.ma intrebam de ceva vreme de ce nu ar fi corect sa ai doi iubiti in acelasi timp sau chiar trei....nu spun ca am....dar...de ce nu?...de ce nu as avea voie....cred ca stii si tu ca e posibil sa iubesti doi baieti in ac

27 Nov 2007

flashuri rapide printre aburi de alcool si fum de tigara...
inca 5 minute si porneste...mai trebuie sa imi pun curelele...ooo sii pasta de dinti...asa...in autocar...vrei sa stai cu mine?...normal...perfect...muzica...prima opire...perfect martini...club..muzica demonica...2 white cloud va rog...inca 2 white coud...dansam pana nu mai putem...radem

23 Nov 2007

poti sa faci cancer la suflet?
mi se intampla foarte des sa am probleme cu respiratia si sa ma sufoc...fara vreun motiv precis...si uneori ma gandesc ca am sufletul prea mare si nu mai au plamanii destul loc...sau o alta posibilitate ar fi ca sufletul meu sa se fi umflat de la prea multe lacrimi ascunse in interior...ac

10 Feb 2008

eu?...sau doar un personaj?
intotdeauna mi-am dorit sa citesc ceva scris de cineva despre mine....intotdeauna mi-am dorit sa  ma simt macar pt cateva minute...personaj de poveste...si asta am primit..."Imi amintesc prima oara cand am vorbit cu tine. Mi-ai dat add dar nu stiu nici in ziua de azi de ce.