Cupidon
 
„ "cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul..." (khalil gibran - profetul) ”
by: lolita27
 

Jugul frumusetii

adaugat pe 13 Ian 2013

JUGUL FRUMUSEA￯II

CAPITOLUL 1

A￯n copilA￯rie A￯mi doream sA￯ am A￯i eu o calitate prin care sA￯-i uimesc pe ceilalA￯i. O priveam pe sora mea care A￯i impresiona cu inteligenA￯a A￯i memoria ei excepA￯ionalA￯ A￯i mA￯ simA￯eam extrem de neA￯nsemnatA￯a￯￯ ca o floare fA￯rA￯ petale. Observam atenA￯ia care i se acorda, respectul, admiraA￯ia celorlalA￯i, vorbele frumoase care se spuneau despre ea. O vedeam A￯nsA￯ A￯i cum fugea uneori ca un A￯oricel speriat ascunzA￯ndu-se de ceilalA￯i A￯i eram foarte uimitA￯. AA￯a cA￯ A￯ntr-o zi cA￯nd am surprins-o iar citind A￯n pod pentru cA￯ aveam musafiri, am A￯ntrebat-o ce simte, de ce se ascunde. Mi-a rA￯spuns cA￯ ea nu vede nimic extraordinar la memoria ei, A￯i i se pare ridicolA￯ manifestarea celorlalA￯i cu privire la calitA￯A￯ile pe care ei spun cA￯ ea le-ar avea. Toate aceste calitA￯A￯i erau naturale, erau un dat A￯i nu era responsabilA￯ pentru ele. Ea nu A￯i le aprecia A￯i nici mA￯car nu le considera niA￯te calitA￯A￯i, ci numai niA￯te a￯￯A￯nsuA￯iri naturalea￯￯. ConversaA￯ia celorlalA￯i o plictisea. A￯A￯i dA￯dea seama de foarte multe ori de modul prefA￯cut, a￯￯politicosa￯￯ de a se comporta al oamenilor A￯i se simA￯ea mai bine atunci cA￯nd reuA￯ea sA￯-i ocoleascA￯. Nu simA￯ea nici un fel de plA￯cere cA￯nd era lA￯udatA￯ sau admiratA￯, din contrA￯ simA￯ea ruA￯ine atunci cA￯nd tata o punea sA￯-A￯i demonstreze capacitA￯A￯ile, se simA￯ea ca o maimuA￯A￯ la circ.

i￯￯i￯￯i￯￯

Priveam picA￯turile de ploaie cum se prelingeau cu repeziciune pe geam A￯i mA￯ gA￯ndeam cA￯ norii plA￯ng aA￯a cum A￯n interiorul meu a￯￯cinevaa￯￯ plA￯ngea cu lacrimi amare, grele, revoltate. Priveam tA￯cutA￯ A￯i rememoram A￯n flashuri cuvintele tatA￯lui meu: a￯￯EA￯ti cam urA￯A￯icA￯ pentru o fetiA￯A￯. CA￯nd o sA￯ te faci mare probabil cA￯ va trebui sA￯-A￯i faci o operaA￯ie esteticA￯ mA￯car la nasul A￯sta mare pe care A￯l moA￯teneA￯ti de la bunicA￯-taa￯￯, ale vA￯nzA￯toarei de la pA￯ine: a￯￯SlA￯bA￯noago, pune mA￯na A￯i mA￯nA￯ncA￯, nu vezi ce picioare subA￯iri ai de parcA￯ mergi A￯n mA￯ini!a￯￯, ale copiilor de pe stradA￯ care mA￯ strigau a￯￯spaghetaa￯￯, a￯￯scheletinaa￯￯, a￯￯slA￯bA￯noagaa￯￯.
Observam cA￯ a￯￯cinevaa￯￯ A￯n interiorul meu suferea, plA￯ngea, se revolta. Nu A￯tiam cine, aA￯a cA￯ i-am spus pur A￯i simplu: a￯￯Cinevaa￯￯. I-a plA￯cut ideea A￯i aA￯a i-a rA￯mas numele.

i￯￯i￯￯i￯￯

Aveam unsprezece ani A￯i A￯ncepusem sA￯ observ cu uimire schimbA￯rile care se petreceau cu corpul meu. Eram conA￯tientA￯ cumva cA￯ eu nu sunt corpul, nici a￯￯Cinevaa￯￯- acea parte a mea care se supA￯ra A￯i plA￯ngea cA￯nd ceilalA￯i rA￯deau de mine, nici Mintea care analiza A￯i aducea argumente pentru cA￯ preferam sA￯ fiu Observatoarea - cea care privea A￯n tA￯cere la tot ce se A￯ntA￯mpla atA￯t A￯n exterior cA￯t A￯i A￯n interior. A￯nA￯elegeam cA￯ a￯￯Cinevaa￯￯ acum era foarte rA￯nitA￯ A￯i observam cum Mintea A￯i alimenta rA￯nile. A￯mi iubeam Mintea, mi-era dragA￯ pentru cA￯, deA￯i mA￯ chinuia uneori, tot ea gA￯sea apoi gA￯nduri de alinare.
A￯n acest dialog interior, la un moment dat Mintea a venit cu ideea de a se adresa unei entitA￯A￯i superioare, ideale, perfecte, lui Dumnezeu A￯i gA￯ndul a fost formulat cam aA￯a: a￯￯Doamne, dacA￯ Tu exiA￯ti, te rog ajutA￯-mA￯! Tu m-ai creat, dupA￯ chipul A￯i asemA￯narea Ta dar, Doamne, uite, ceilalA￯i rA￯d de mine A￯i a￯￯Cinevaa￯￯ suferA￯. Te rog ajutA￯-mA￯ sA￯ A￯nA￯eleg de ce m-ai fA￯cut aA￯a. M-ai fA￯cut fatA￯, deA￯i eu aA￯ fi vrut sA￯ mA￯ fi fA￯cut bA￯iat pentru cA￯ viaA￯a unei fete este cu mult mai grea, mai plinA￯ de umilinA￯e A￯i constrA￯ngeri dar, probabil cA￯ nu e A￯ntA￯mplA￯tor acest lucru, ajutA￯-mA￯ sA￯ A￯nA￯eleg ce trebuie din acest a￯￯dara￯￯, acest trup urA￯t de fatA￯.

i￯￯i￯￯i￯￯

A￯ntr-o zi am A￯ntrebat-o pe bunica A￯n timp ce A￯mi ajusta o rochie de ce m-a fA￯cut Dumnezeu fatA￯. Ea a rA￯s A￯i mi-a spus cA￯, a￯￯fA￯rA￯ A￯ndoialA￯ Dumnezeu are un plan deosebit pentru minea￯￯.
- Dar de ce sunt aA￯a de slabA￯ A￯i urA￯tA￯, bunico?
- Draga mea, corpul tA￯u e A￯n formare, eA￯ti A￯n creA￯tere. A￯n curA￯nd o sA￯ te transformi A￯ntr-o femeie frumoasA￯. Cere-i cu credinA￯A￯ lui Dumnezeu asta A￯i o sA￯ vezi cA￯ o sA￯-A￯i A￯mplineascA￯ dorinA￯a.
AA￯a cA￯ am A￯nceput A￯n fiecare zi sA￯-l rog pe Dumnezeu sA￯ mA￯ facA￯ a￯￯femeiea￯￯. MA￯ dezbrA￯cam A￯i mA￯ priveam A￯n oglindA￯ cerA￯ndu-i A￯n gA￯nd sau chiar A￯i cu voce tare sA￯ mA￯ transforme. A￯mi vizualizam A￯n minte fiecare parte a corpului cum se transformA￯ aA￯a cum doream eu. Pentru cA￯ citeam a￯￯Cei trei muA￯chetaria￯￯ A￯i aflasem cA￯ Ana de Austria avea cei mai frumoA￯i umeri din lume rotunzi, albi A￯i fini, i-am cerut lui Dumnezeu sA￯-mi facA￯ umeri ca ai ei, sA￯nii rotunzi ca ai unei fete dintr-o revistA￯, picioarele le vizualizam ca ale actriA￯ei Raquel Welsh, talia A￯i A￯oldurile senzuale ca ale frumoasei Marilyn Monroe. A￯i A￯ntr-o zi, am descoperit cu o imensA￯ bucurie cA￯ trupul meu a A￯nceput sA￯ se schimbe. Eram foarte bucuroasA￯ A￯i am A￯nceput pe lA￯ngA￯ obiA￯nuitele mentalizA￯ri A￯i vizualizA￯ri ale corpului meu de femeie sA￯ A￯i mulA￯umesc lui Dumnezeu pentru uimitoarele transformA￯ri.
Nasul era A￯nsA￯ cel mai greu de modificat, sau aA￯a credeam eu pentru cA￯ el s-a schimbat cel mai A￯ncet A￯i nu datoritA￯ unei modificA￯ri structurale, ci nu mai pA￯rea a fi a￯￯marea￯￯ pentru cA￯ obrajii mei se rotunjiserA￯ cA￯pA￯tA￯nd o prospeA￯ime tinereascA￯ demnA￯ de admirat.
Oamenii din jurul meu au A￯nceput sA￯ remarce A￯i ei transformA￯rile A￯i sA￯ mA￯ laude de parcA￯ eu le-aA￯ fi fA￯cut, eu A￯nsA￯ nu mA￯ simA￯eam a￯￯ca o maimuA￯A￯ la circa￯￯, pentru cA￯ apreciam transformA￯rile, mi le dorisem, aA￯a cum A￯mi doream A￯i admiraA￯ia oamenilor.
Oglinda devenise prietena mea acum A￯i de multe ori rA￯mA￯neam uluitA￯ uitA￯ndu-mA￯ cum Dumnezeu A￯mi A￯mplinise corpul exact aA￯a cum A￯i cerusem. Devenisem o femeie frumoasA￯. Ore A￯n A￯ir stA￯team A￯n oglindA￯ A￯i nu mA￯ mai sA￯turam sA￯ mA￯ privesc, sA￯ mA￯ aranjez, sA￯ mA￯ fardez, sA￯ mA￯ A￯mbrac cu diferite haine A￯i chiar devenisem fascinatA￯ de diferitele expresii mimice pe care mi le observasem A￯n anumite momente. FA￯ceam exerciA￯ii de mers, de dicA￯ie, imitam gesturi elegante, mA￯ pregA￯team cu seriozitate ore A￯n A￯ir, ca un actor. Descopeream A￯ncet, A￯ncet, lumea miraculoasA￯ a spectacolului A￯n care jucam rolul principal pe cea mai captivantA￯ scenA￯: scena vieA￯ii mele.
Eram cochetA￯ A￯i atrA￯geam privirile tuturor. BA￯rbaA￯ii A￯ntorceau capul dupA￯ mine pe stradA￯ admirativ, femeile mA￯ priveau invidioase, primeam zilnic o grA￯madA￯ de complimente, eram mereu A￯n centrul atenA￯iei A￯i aveam o sumedenie de admiratori. a￯￯Cinevaa￯￯ era foarte mulA￯umitA￯. O simA￯eam cum se dilatA￯ parcA￯ la fiecare apreciere primitA￯ cu o imensA￯ plA￯cere pe care o conA￯tientizam, dar cA￯reia nu mA￯ puteam opune.
Atunci cA￯nd ceilalA￯i mA￯ priveau, primeam ceva de la ei. AdmiraA￯ia lor A￯mi aducea o energie A￯n plus care se manifesta uneori ca o beA￯ie. Eram capabilA￯ de foarte multe eforturi pentru a dobA￯ndi aceastA￯ energie euforicA￯, aceastA￯ putere. A￯mi dA￯deam seama cA￯ nu o puteam controla A￯i cA￯, de cele mai multe ori mA￯ lua valul, uitA￯nd chiar sA￯ o mai observ identificA￯ndu-mA￯ cu a￯￯Cinevaa￯￯. Erau din ce A￯n ce mai rare momentele de reflexie, de autoanalizA￯ sau cele A￯n care A￯mi observam gA￯ndurile.
ViaA￯a mA￯ A￯mpingea A￯nainte derulA￯nd cu ardoare firul ei colorat, pA￯strA￯ndu-mA￯ A￯n acest joc al puterii, fascinA￯ndu-mA￯, A￯nrobindu-mi luciditatea A￯i puterea de autoanalizA￯, simA￯ul critic chiar, cu acele doze delicioase de admiraA￯ie pe care le primeam cu voluptate A￯i de care nu-mi dA￯deam seama dar, devenisem dependentA￯ ca de un drog.
Eram elegantA￯, frumoasA￯, atrA￯geam atenA￯ia A￯i a￯￯Cinevaa￯￯ iradia prin toA￯i porii de fericire. Mergeam pe stradA￯ pe niA￯te tocuri foarte A￯nalte cu o eleganA￯A￯ cultivatA￯ din greu A￯n multe ore de exerciA￯iu, dar asfaltul nu era aA￯a de neted cum pA￯rea la prima vedere A￯i a fost necesarA￯ o micA￯ denivelare pentru ca eu sA￯ fac o piruetA￯ caraghioasA￯ A￯i apoi sA￯ cad A￯n genunchi A￯n mijlocul strA￯zii. Mi-am zdrelit genunchii, mi-am rupt ciorapii A￯i dincolo de usturimea rA￯nilor, umilinA￯a suferitA￯, ruA￯inea A￯mi A￯mbujorase faA￯a A￯ncA￯t simA￯eam cA￯ iau foc. Atunci am devenit subit foarte lucidA￯, Observatoarea era atentA￯ la tot ceea ce se petrecea, Cineva plA￯ngea A￯n hohote dar... A￯nA￯elesesem: orgoliul costa scump!
i￯￯i￯￯i￯￯

A￯ntr-o zi am citit A￯ntr-o revistA￯: a￯￯Femeile frumoase nu-A￯i mai aparA￯ina￯￯ A￯i am rA￯mas cA￯teva clipe A￯ocatA￯. Era adevA￯rat, simA￯isem asta dar Observatoarea din mine, conA￯tiinA￯a martor care altA￯datA￯ mA￯ ajuta sA￯ pA￯strez un echilibru A￯ntre suferinA￯ele determinate de tirania MinA￯ii A￯i orgoliul meu, a￯￯Cinevaa￯￯, acum era anesteziatA￯ de drogul fascinaA￯iei pe care o exercitam asupra celor din jur. Uitasem pur A￯i simplu sA￯ mA￯ mai plasez A￯n aceastA￯ ipostazA￯ a Observatoarei.
a￯￯O femeie frumoasA￯ este de foarte multe ori dependentA￯ de plA￯cerea pe care o resimte atunci cA￯nd fascineazA￯. De aceea unii spun cA￯ ea nu-A￯i mai aparA￯ine iar alA￯ii susA￯in chiar cA￯ ea nici nu existA￯, ea este invizibilA￯ pentru cA￯ toA￯i se opresc sA￯-i admire numai a￯￯carcasaa￯￯. E ca un drog pentru ea admiraA￯ia celorlalA￯i. Ajunge sA￯ se depersonalizeze pentru un complimenta￯￯a￯￯ era un comentariu critic cu privire la acest comportament inconA￯tient al manechinelor.
Am A￯nceput sA￯ observ aceastA￯ A￯nrobire A￯i la alte femei frumoase, A￯n alte conjuncturi la conducA￯tori, oameni politici, artiA￯ti sau cA￯ntA￯reA￯i celebri care din pA￯cate ajungeau sA￯ fie sclavii acestei puteri magice care acA￯iona asupra lor transformA￯ndu-i A￯n niA￯te marionete. Vedeam spre exemplu faA￯a unui actor care se destindea miraculos la auzul aplauzelor A￯i A￯mi dA￯deam seama cA￯ A￯n acel moment el A￯A￯i lua porA￯ia de drog. AceA￯ti oameni, care deveniserA￯ sclavii acestor energii erau A￯n esenA￯A￯ niA￯te oameni cu o voinA￯A￯ slabA￯ A￯i chiar paralizatA￯ A￯n direcA￯ia controlA￯rii acestei plA￯ceri. Uimitor era pentru mine cA￯ cei mai mulA￯i nici nu conA￯tientizau ceea ce se petrecea cu ei. Atunci cA￯nd bA￯trA￯neA￯ea, neputinA￯a sau vreun accident le lua a￯￯darula￯￯ pentru care erau admiraA￯i se producea o tragedie. Ei nu mai puteau trA￯i mai departe, fA￯ceau grave depresii deA￯i, de cele mai multe ori aveau tot ce A￯i-ar fi dorit, A￯n afara succesului, a puterii. Li se arA￯ta clar dependenA￯a lor ridicolA￯ de acea energie, setea lor de putere dar ei refuzau categoric sa o vadA￯, sA￯ o recunoascA￯. Atunci cum sA￯ se vindece de ea?
Au rA￯sA￯rit atunci proaspete A￯n mintea mea o grA￯madA￯ de A￯ntrebA￯ri: Ce mi-a adus frumuseA￯ea? Ce avantaj? E un favor sau o pedeapsA￯? E un dar divin sau o probA￯ spiritualA￯?
a￯￯Cinevaa￯￯ A￯ncerca sA￯ rA￯spundA￯ la ele: FrumuseA￯ea e un dar, e o primA￯ impresie favorabilA￯ pe care o poA￯i face celorlalA￯i cu multA￯ uA￯urinA￯A￯. Ea te-a ajutat sA￯-A￯i gA￯seA￯ti un echilibrua￯￯Oare? Se A￯ndoia Mintea un pic ironicA￯. PoA￯i vorbi de echilibru atunci cA￯nd ai nevoie de alA￯ii? Atunci cA￯nd nu poA￯i controla plA￯cerea admiraA￯iei cu siguranA￯A￯ nu poate fi vorba de un echilibru. Dar iubirea? Cum poA￯i cunoaA￯te iubirea dacA￯ nu eA￯ti frumos? A￯ntrebA￯ a￯￯Cinevaa￯￯.a￯￯FrumuseA￯ea e A￯n ochii privitoruluia￯￯ A￯i rA￯spunse Mintea. Sunt oameni care nu te plac. OricA￯t de frumoasA￯ ai fi dacA￯ nu ai acel ceva care le place lor (A￯i care uneori nici nu e un element frumos - A￯n accepA￯iunea generalA￯ a cuvA￯ntului) atunci pentru ei practic nici nu exiA￯ti. Deci a crede cA￯ iubirea depinde de frumuseA￯e e o prejudecatA￯.
FrumuseA￯ea mi-a adus mai multA￯ A￯ncredere A￯n forA￯ele mele! A spus apoi a￯￯Cinevaa￯￯. Dar aceastA￯ A￯ncredere A￯n forA￯ele mele, A￯n puterea mea femininA￯ dispare atunci cA￯nd nu sunt admiratA￯, ea depinde deci de ceilalA￯i, A￯i asta nu e un avantaj. A￯i ce mi-a mai adus cu ea frumuseA￯ea? Orgoliul, mA￯ndria aproape cA￯ s-au dezvoltat exponenA￯iala￯￯ ToleranA￯a mi s-a diminuat, compasiunea pentru cei mai puA￯in favorizaA￯i de soartA￯ aproape a dispA￯rut pentru cA￯, mA￯ gA￯ndesc cA￯, aA￯a cum eu am obA￯inut frumuseA￯ea, ar putea A￯i ei sA￯ o obA￯inA￯ dacA￯ ar vrea, sau dacA￯ ar A￯tia￯￯
Dar bucuria pe care am resimA￯it-o admirA￯ndu-mA￯ A￯n oglindA￯? E un avantaj, e o bucurie, o satisfacA￯ie, o plA￯cere dar cu ce m-a ajutat frumuseA￯ea pe mine sA￯ evoluez, sA￯ A￯nvA￯A￯ cevaa￯￯ Ce-am A￯nvA￯A￯at de la ea? CA￯ bA￯rbaA￯ii sunt aA￯a de slabi ? Mai bine A￯i ceream lui Dumnezeu mai multA￯ capacitate de A￯nA￯elegere, calm, stA￯pA￯nire de sine, sau mai bine A￯i ceream fericireaa￯￯ capacitatea de a iubi intens sau mai bine A￯l rugam sA￯ mA￯ ajute sA￯-i A￯nA￯eleg opera.
Treptat Mintea a descoperit mai multe dezavantaje aduse de frumuseA￯e A￯i a A￯nceput sA￯ o priveascA￯ pe Cineva cu plictisealA￯ de fiecare datA￯ cA￯nd era preocupatA￯ de aranjat. CochetA￯ria, altA￯datA￯ o plA￯cere, acum a devenit o corvoadA￯, o pierdere de timp. Dar oamenii erau deja obiA￯nuiA￯i cu anumite standarde, femeile descopereau din ce A￯n ce mai des cA￯te un amA￯nunt scA￯pat din vedere iar sticlirea de satisfacA￯ie din ochii lor nu trecea niciodatA￯ neobservatA￯ de a￯￯Cinevaa￯￯. Fie pusesem prea mult rimel pe gene A￯i dA￯deau senzaA￯ia de falsitate, fie cutele rochiei nu erau perfect mulate pe trup a￯￯ etc. Era din ce A￯n ce mai greu pentru Cineva sA￯ pA￯streze standardele foarte riguroase pe care mi le autoimpusesem A￯i atunci Mintea a venit cu ideea de a renunA￯a la ele. Nu toate odatA￯, pentru a nu A￯oca, dar treptata￯￯ era o soluA￯ie. Deseori a￯￯Cinevaa￯￯ se revolta, suferea dar Mintea era cumva neA￯nduplecatA￯. Voia cu tot dinadinsul sA￯ demonstreze cA￯ nu a pierdut de tot controlul sau poate cA￯ admiraA￯ia nu e un drog chiar aA￯a de puternic. AA￯a cA￯ eram A￯n sevraj!
Nu mi-am dat seama de cA￯t de slabA￯ A￯mi era voinA￯a A￯n direcA￯ia asta pA￯nA￯ cA￯nd nu m-am trezit A￯ntr-o dimineaA￯A￯ plA￯ngA￯nd A￯n baie. A￯mi pA￯tasem rochia cu rimel, scA￯pasem pe jos pudriera, mi se dusese firul la ciorapia￯￯ o serie de evenimente neprevA￯zute prin care trec A￯n mod inevitabil toate femeile cochete. M-am enervat A￯i mi-am luat pe mine o pereche de blugi, un tricou A￯i pentru prima datA￯ A￯n ultimii ani am ieA￯it din casA￯ nefardatA￯. Oamenii treceau nepA￯sA￯tori pe lA￯ngA￯ mine. Nimeni nu mA￯ mai privea admirativ, ostentativ, nici un bA￯rbat nu mai A￯ntorcea capul dupA￯ mine pe stradA￯, eram o fatA￯ obiA￯nuitA￯. CA￯nd am ajuns la serviciu, portarul A￯n primele momente nu m-a recunoscut, iar apoi m-a privit A￯ngrijorat. Privirea lui a fost imediat contorizatA￯ de Cineva cu o uA￯oarA￯ strA￯ngere de inimA￯. Pe hol o colegA￯ m-a A￯ntrebat dacA￯ sunt bolnavA￯a￯￯ i-am zA￯mbit A￯i i-am spus a￯￯nu, sunt doar nefardatA￯!a￯￯ Cineva a contorizat imediat satisfacA￯ia de pe chipul ei. La prA￯nz am scos din geantA￯ trusa de farduri A￯i mi-am fA￯cut totuA￯i un machiaj uA￯or spunA￯ndu-mi cA￯ nu e cazul sA￯ A￯ochez pe nimeni.
Interesant a fost pentru mine atunci cA￯nd mi-am dat seama cA￯ frumuseA￯ea impunea o anumitA￯ distanA￯A￯ faA￯A￯ de ceilalA￯i. Atunci cA￯nd eram naturalA￯, nefardatA￯, oamenii mA￯ abordau mai uA￯or, nu se mai simA￯eau intimidaA￯i de mine, le deveneam accesibilA￯ A￯i chiar simpaticA￯.
Muncisem mult pentru statutul de femeie frumoasA￯ A￯i elegantA￯ iar acum mi-era greu sA￯ renunA￯ pur A￯i simplu la el. Oamenii cu care veneam A￯n contact exercitau o presiune destul de mare asupra mea ca a￯￯sA￯-mi revina￯￯. A￯eful meu mi-a propus sA￯-mi iau un concediu ... a spus-o A￯n gluma dar eu am A￯nA￯eles aluzia A￯i chiar mi-am luat douA￯ sA￯ptA￯mA￯ni de concediu A￯i am plecat cu o prietenA￯ la mare. Speram cA￯ aA￯a o sa-mi fie mai uA￯or. A￯mi propusesem ca A￯n acel concediu sA￯ nu mA￯ fardez deloc, sa fiu naturalA￯, sA￯ mA￯ bronzez, sA￯ A￯not, sA￯ citesc, sA￯ A￯in curA￯ cu fructe... Prietena mea A￯nsA￯ vroia sA￯ se distreze, sA￯ mergem la discotecA￯, sA￯ dansA￯m, sA￯ facem cunoA￯tinA￯e noi. Intr-o searA￯ am cedat insistenA￯elor ei A￯i am acceptat sA￯ ieA￯im la discotecA￯ dar, mi-am respectat promisiunea fA￯cutA￯ A￯i nu m-am fardat deloc.


CAPITOLUL 2

Am cunoscut-o pe Anna A￯ntr-o discotecA￯, la Mamaia. Mi-a atras atenA￯ia din primul moment pentru cA￯ era o frumuseA￯e rece A￯i mA￯ndrA￯ care intimida cumva A￯i ceea ce era cel mai fascinant pentru mine, era perfect naturalA￯, nu era deloc fardatA￯. Purta o rochie albA￯ de mA￯tase cu falduri bogate A￯i cambratA￯ pe talie. Dansa liberA￯ cu un pahar A￯n mA￯nA￯ A￯i iniA￯ial am crezut ca e cam ameA￯itA￯ de alcool. Am invitat-o la dans A￯i a acceptat imediat numai cA￯ atunci cA￯nd i-am atins mA￯na am simA￯it amA￯ndoi o uA￯oarA￯ electrizare care ne-a fA￯cut sA￯ ne retragem A￯i pentru cA￯teva secunde sA￯ ne privim cu atenA￯ie A￯n ochi.
- A￯i-ai pus mA￯inile la 220V? m-a A￯ntrebat ea amuzatA￯.
- Tu eA￯ti acel 220! Norocul meu cA￯ am pantofi cu talpa de cauciuc altfel mA￯ omorai, i-am rA￯spuns cuprinzA￯ndu-i talia.
A￯i-a A￯ncolA￯cit braA￯ele A￯n jurul gA￯tului meu A￯i am purtat-o uA￯or pe ritmul melodiei A￯ntr-un balans al trupurilor indescriptibil. Parfumul ei deosebit de suav, o aromA￯ proaspA￯tA￯ de iasomie A￯i liliac mi-a creat o senzaA￯ie de vis, de plutire. Atingerea trupului ei mi-a dat un impuls erotic, o dorinA￯A￯ foarte mare de a o strA￯nge A￯n braA￯e, de a o atinge. Era o surprizA￯ atA￯t de plA￯cutA￯ acest dans A￯ncA￯t nu mai voiam sA￯ mA￯ desprind, aA￯ fi vrut sA￯ dureze o veA￯nicie, sA￯ rA￯mA￯nem aA￯a, acolo, A￯n eternitate. Luna pe cer era aproape plinA￯, mare A￯i rotundA￯ privea parcA￯ zA￯mbind la A￯mbrA￯A￯iA￯area noastrA￯. Atunci cA￯nd ultima notA￯ a melodiei s-a auzit, noi am rA￯mas A￯n continuare A￯mbrA￯A￯iA￯aA￯i cA￯teva clipe lungi, extrem de lungi, timp A￯n care am simA￯it o nevoie aproape insuportabilA￯ de a o sA￯ruta, dar m-am abA￯inut. Avea obrajii uA￯or A￯mbujoraA￯i A￯i asta m-a fA￯cut sA￯ bA￯nuiesc cA￯ este emoA￯ionatA￯ sau cel puA￯in cA￯ a simA￯it A￯i ea ceva deosebit A￯n acel dans - A￯mbrA￯A￯iA￯are A￯i n-am vrut sA￯ mA￯ grA￯besc. M-am desprins uA￯or din braA￯ele ei A￯i i-am sA￯rutat mA￯na politicos. Eram A￯nsA￯ prea emoA￯ionat ca sA￯ mai pot purta o conversaA￯ie A￯n acele momente A￯i m-am retras luA￯nd cu mine A￯i paharul ei gol pe care A￯l aA￯ezase pe marginea balustradei.
- A￯ampanie? Am A￯ntrebat-o A￯ndreptA￯ndu-mA￯ spre masa cu bA￯uturile. FA￯rA￯ sA￯ vreau am auzit A￯n acel moment o frA￯ntura dintr-o conversaA￯ie de la o masa alA￯turatA￯:
- A￯nvA￯rte sticla frate A￯i la cine se opreA￯te gura, A￯la o ia primul...
- O ducem sa-i arA￯tA￯m stelele, galaxiile, a continuat altul rA￯zA￯nd gA￯jA￯it.
FA￯rA￯ sA￯ vreau m-am uitat spre ei. Erau patru matahale, probabil sportivi pentru ca erau A￯mbrA￯caA￯i A￯n pantaloni de trening.
CA￯nd m-am A￯ntors cu A￯ampania ea stA￯tea de vorbA￯ cu unul dintre acei bA￯rbaA￯i A￯i am ezitat cA￯teva clipe dar s-a A￯ntors A￯i mi-a zA￯mbit cA￯nd m-a vA￯zut. Asta m-a A￯ncurajat sA￯ mA￯ apropii A￯i sA￯ A￯i pun A￯n mA￯nA￯ paharul de A￯ampanie cu un gest familiar.
- MulA￯umesc! Noroc! A spus apoi ciocnind paharele.
- De ce nu vrei sA￯ dansezi? A A￯ntrebat-o oarecum timid partenerul ei de discuA￯ii.
- Pentru cA￯ i-am promis lui acest dans spuse ea A￯ncolA￯cindu-A￯i un braA￯ A￯n jurul gA￯tului meu. I-am luat mA￯na foarte flatat A￯i am condus-o pe ringul de dans ferind-o de aglomeraA￯ie. Am lA￯sat paharele pline pe o masA￯ A￯i ne-am A￯mbrA￯A￯iA￯at iar A￯ntr-o simfonie de senzaA￯ii indescriptibile. Nu mai simA￯isem o asemenea atracA￯ie niciodatA￯. Trupul ei cald A￯l lipeam de mine A￯nnebunit de moliciunea formelor ei, A￯i mA￯ngA￯iam talia finA￯ A￯i spatele. A￯i atingeam pulpele A￯n timpul dansului A￯i genunchii apoi o A￯ndepA￯rtam pentru cA￯teva clipe A￯i iar o apropiam, de pieptul meu. Se supunea cuminte A￯i puA￯in timidA￯ la A￯nceput dar cu A￯ndemA￯nare. A￯n timpul bluesului cA￯nd A￯i striveam sA￯nii de pieptul meu mA￯ zgA￯ria pe spate uA￯or cu unghiile provocA￯ndu-mi o mulA￯ime de fiori. MA￯ privea A￯n ochi serioasA￯ sau A￯mi zA￯mbea timidA￯ mA￯ provoca A￯inA￯nd buzele A￯ntredeschise, umede pA￯nA￯ aproape de obrazul meu pentru ca apoi sA￯ se A￯ndepA￯rteze. Nu mai A￯tiu ce am dansat: disco, reggae, bluesa￯￯de toate. Dansa foarte bine, cu o eleganA￯A￯ naturalA￯. SimA￯eam cA￯ a luat lecA￯ii de dans cel puA￯in A￯n copilA￯rie pentru cA￯ avea o uA￯urinA￯A￯ a miA￯cA￯rilor, abordA￯nd o A￯inutA￯ specificA￯ dansatorilor. NiciodatA￯ n-am iubit bluesul ca A￯n noaptea aia pentru cA￯ niciodatA￯ nu am mai fost aA￯a de erotizat de atingerea unei femei. SimA￯eam valuri de fiori cum urcA￯ spre creA￯tetul capului ameA￯indu-mA￯ mai rA￯u ca alcoolul. Spre finalul unui blues am sA￯rutat-o uA￯or pe tA￯mplA￯. A￯n acelaA￯i moment A￯nsA￯ A￯i-a A￯ntors buzele spre mine A￯i i-am simA￯it rA￯suflarea pe buze, s-a ferit A￯nsA￯ A￯i eu m-am retras A￯ncercA￯nd sA￯ nu mA￯ las copleA￯it de acea excitaA￯ie A￯nnebunitoare, dar A￯i-a A￯ncolA￯cit braA￯ele A￯n jurul gA￯tului meu mai strA￯ns A￯i mi-am dat seama cA￯ tremuram amA￯ndoi. Am rA￯mas aA￯a mult timp nemiA￯caA￯i deA￯i A￯ncepuse o melodie dinamicA￯. Nu mA￯ puteam gA￯ndi la nimic, eram parcA￯ proiectaA￯i undeva departe A￯ntr-o altA￯ lume. S-a desprins cumva A￯ncurcatA￯ A￯i s-a A￯ndepA￯rtat:
- ScuzA￯-mA￯ puA￯in, vin imediat... mi-a spus.
Am aA￯teptat-o vreo 10 minute timp A￯n care am bA￯ut numai suc de portocale. Voiam sA￯ am mintea limpede, sA￯ nu fac vreo prostie. MA￯ tulburase enorm dar, acum mA￯ simA￯eam bine, o aA￯teptam. A￯mi dA￯deam seama cA￯ nici nu A￯tiu cum o cheamA￯, cA￯ nu A￯tiu nimic despre ea, dar cA￯ e cea mai importantA￯ fiinA￯A￯ pentru mine A￯n acel moment. MA￯ A￯ndrA￯gostisem?
Apoi mi-a atras atenA￯ia faptul cA￯ la masa sportivilor chelnerul strA￯ngea sticlele, erau acum alA￯i oameni care voiau sA￯ se aA￯eze. Ei dispA￯ruserA￯. ObservA￯nd asta ceva m-a fA￯cut atunci sa tresar. Cu siguranA￯A￯ cA￯ tipul fusese jignit de respingerea ei A￯i apoi A￯i pierdusem din vedere. Iar ea acum A￯ntA￯rzia. M-am ridicat brusc A￯i m-am A￯ndreptat spre toaleta femeilor unde am intrat fA￯rA￯ nici o jenA￯. Nu era. Am cA￯utat-o peste tot dar dispA￯ruse. Prietena ei cu care o vA￯zusem la A￯nceput dansa cu un tip dar m-am apropiat de ea A￯i am A￯ntrebat-o.
- Prietena ta a plecat?
- Anna? Nu A￯tiu... unde sA￯ plece, cheile de la maA￯inA￯ sunt la mine...
- M-a lA￯sat pe terasA￯ sA￯ o aA￯tept A￯i a dispA￯rut.
-O sun imediat. Am vA￯zut ca aA￯i dansat foarte frumos... eA￯ti profesionist?
A scos telefonul A￯n timp ce ieA￯eam afarA￯ A￯ndepA￯rtA￯ndu-ne de zgomotul asurzitor al discotecii.
- Alo? spuse ea A￯i apoi rA￯mase stupefiatA￯.
- Ce s-a A￯ntA￯mplat?
- La celA￯lalt capA￯t al firului s-a auzit o voce gA￯jA￯ita de bA￯rbat A￯i apoi o pocnitura violentA￯.
- A￯i ce-a zis?
- a￯￯Nu i-aA￯i luat telefonul? IdioA￯ilor!a￯￯
Imaginea matahalelor A￯mi revenea acut A￯n minte.
- SunA￯ la politie, eu mA￯ duc sus pe clA￯direa asta sA￯ o caut, am spus.
Era hotelul de vis-a vis, o clA￯dire A￯naltA￯ de 10 etaje A￯n curs de renovare. CunoA￯team bine zona, am intrat prin spate A￯i am vrut sA￯ iau liftul dar mi-am dat seama cA￯ unul era blocat, iar celA￯lalt era la ultimul etaj. AA￯a cA￯ am urcat pe scA￯ri. ConversaA￯ia pe care am auzit-o mi-a dat fiori pe A￯ira spinA￯rii.
- Nu aA￯a se obA￯ine dragostea unei femei prin violenA￯A￯, A￯tiu ca tu nu vrei sA￯ fi rA￯u, ca eA￯ti un om de treabA￯... spunea ea.
- De ce n-ai vrut sA￯ dansezi cu mine?
- A￯i-am explicat, A￯i promisesem lui dansul...
- Dar nu era cu tine
- Nu, dar dansasem A￯i mai A￯nainte
- A￯i acum o sA￯ dansezi cu mine! Te deranjeazA￯?
- DacA￯ nu m-ai fi adus aici cu forA￯a nu m-ar fi deranjat...
- Taci curvo, o sa plA￯teA￯ti acum pentru cA￯ ai respins bA￯iatul A￯sta. Te-ai A￯ntins cu A￯la pe ringul de dans A￯i acu te dai fatA￯ cuminte, spunea o altA￯ voce groasA￯ de bA￯rbat.
- Am dansat, atA￯ta tot, n-am fA￯cut nimic altceva, riposta ea cu fermitate. Pentru ceea ce faceA￯i acum puteA￯i sa faceA￯i puA￯cA￯rie, asta e privare de libertate, e viol...
- E prea frumoasA￯ ca s-o scapi, vere, nu te lua dupA￯ vrA￯jeala ei...s-a auzit o altA￯ voce.
- Nu pot frate sA￯-i fac nimic, nu vezi cA￯-i plinA￯ de sA￯nge?
- Ce privare fA￯, te-am adus aici sA￯-A￯i arA￯tam stelele, ai venit singurA￯, altfel o s-o pA￯A￯eA￯ti A￯i mai rA￯u A￯i tu A￯i tot neamul tA￯u, ai A￯nA￯eles?
- EA￯ti un bA￯iat bun de fapt de ce faci toate astea? Nu vrei mai bine sA￯ fim prieteni? De ce trebuie sA￯ te porA￯i aA￯a cu mine? Eu n-am vrut sA￯ te jignesc... spunea ea.
N-aveam nimic la A￯ndemA￯nA￯ dar m-am A￯ntors A￯n vA￯rful picioarelor la etajul 9 unde vA￯zusem un stingA￯tor. Am intrat peste ei brusc. Ea era ghemuitA￯ A￯i avea mA￯inile legate. Trei dintre ei discutau un pic mai departe A￯i numai unul era lA￯ngA￯ ea. A￯ndreptA￯nd jetul stingA￯torului spre el mai A￯ntA￯i am urlat:
-Anna, du-te la lift!
Surpriza totalA￯ A￯i ineditul intervenA￯iei i-a blocat, iar noi am avut timp suficient sA￯ coborA￯m cu liftul pA￯nA￯ la parter A￯i sA￯ fugim spre parcare unde aveam maA￯ina. A￯n lift am privit-o mai atent, avea rochia ruptA￯ A￯i murdarA￯ de sA￯nge, era julitA￯ la picior A￯i mA￯inile i se A￯nvineA￯iserA￯ de la frA￯nghia cu care era legatA￯. MA￯ privea cu ochii mari de parcA￯ eram un extraterestru. Am A￯ncercat sA￯-i dezleg mA￯inile dar n-am reuA￯it decA￯t A￯n maA￯inA￯ cu un cuA￯it. Era plinA￯ de sA￯nge pe picioare A￯i nu-mi dA￯deam seama unde e rA￯nitA￯. Am cA￯utat un prosop A￯n portbagaj A￯i i l-am dat. S-a A￯nfA￯A￯urat A￯n el, s-a ghemuit pe scaun A￯i a izbucnit A￯n plA￯ns. Mi-am dat jos geaca A￯i am acoperit-o.
-E mai bine sA￯ te ascunzi, am spus, A￯i am pornit maA￯ina uA￯or ca sA￯ nu atragem atenA￯ia. A tA￯cut imediat A￯i A￯i-a strA￯ns pA￯rul.
- Am A￯n spate o A￯apcA￯ roA￯ie, am spus.
A luat-o imediat A￯i-a pus-o pe cap A￯i a A￯mbrA￯cat geaca mea fA￯rA￯ sa spunA￯ un cuvA￯nt. A￯mi dA￯deam seama cA￯ fata asta avea o voinA￯A￯ de fier A￯i reacA￯iona automat dar era A￯ncA￯ A￯ocatA￯.
- Unde locuieA￯ti?
- La Riviera, A￯n Eforie.
I-am dat telefonul meu.
- Sun-o pe prietena ta A￯i spune-i cA￯ acum eA￯ti A￯n siguranA￯A￯.
A luat cuminte telefonul A￯i a format numA￯rul.
- Mirela, sunt bine acum, sunt A￯n siguranA￯A￯, a spus repetA￯nd ca un robot exact cuvintele mele. Da, sunt cu el, mA￯ duce la hotel. Te pup, pa.
A￯n parcarea hotelului era sA￯ lovesc un om cu maA￯ina. Era A￯ntins pe jos chiar A￯n drum. Anna ridicase capul A￯i a tresA￯rit cA￯nd am fA￯cut brusc manevra prin care l-am ocolit. Apoi s-a dat jos A￯i s-a dus direct la el. Era beat, fA￯cuse pe el A￯i mirosea A￯ngrozitor dar l-am ridicat A￯mpreunA￯ A￯i l-am tA￯rA￯t A￯ntr-o zonA￯ unde nu mai putea fi lovit de maA￯ini, pe spaA￯iul verde. Ea A￯ncerca sA￯-i vorbeascA￯, sA￯-l trezeascA￯ A￯nsA￯ A￯n afarA￯ de niA￯te bolboroseli nu a reuA￯it sA￯ scoatA￯ altceva de la el. I-am spus apoi paznicului de la hotel sA￯ cheme o ambulanA￯A￯.
Eram uimit de capacitatea ei de a se autodepA￯A￯i, de a trece problemele personale A￯ntr-un plan secund A￯i de a sA￯ri A￯n ajutorul altuia, un necunoscut de pe stradA￯.
- DacA￯ n-ajuA￯i omul atunci cA￯nd are nevoie atunci de fapt nu l-ai ajutat niciodatA￯, a zis ea ca pentru sine. Apoi m-a rugat sA￯ nu o las singurA￯ sA￯ rA￯mA￯n cu ea pA￯nA￯ se A￯ntoarce Mirela A￯i am urcat A￯mpreunA￯ .
A￯n camerA￯ mi-a A￯napoiat geaca A￯i A￯apca A￯i apoi s-a dus la baie. M-am aA￯ezat pe un fotoliu. O auzeam plA￯ngA￯nd A￯n baie A￯i mi se rupea sufletul.
La un moment dat m-am ridicat A￯i am bA￯tut uA￯or la uA￯A￯.
- Anna, nu te mai gA￯ndi, te chinui singurA￯....
A ieA￯it A￯ntr-un tA￯rziu A￯nfA￯A￯uratA￯ A￯ntr-un halat gros de baie.
- De unde ai A￯tiut cA￯ m-au dus acolo? M-a A￯ntrebat, A￯i acum pA￯rea mai sigurA￯ pe ea, mai liniA￯titA￯.
- Am auzit o frA￯nturA￯ din conversaA￯ia lor A￯nainte sA￯ te invite la dans. A fost pur A￯i simplu o coincidenA￯A￯. Au tras la sorA￯i care sA￯ te invite A￯i apoi au zis cA￯ te duc sA￯-A￯i arate stelele. A fost mai mult o intuiA￯ie...
- A￯A￯i mulA￯umesc, dacA￯ nu veneaia￯￯. nici nu vreau sA￯ mA￯ gA￯ndesc...
- PA￯i nu te mai gA￯ndi, gata, a trecut, nu conteazA￯ ce A￯i se A￯ntA￯mplA￯ ci cum reacA￯ionezi. E important sA￯ nu te laA￯i doborA￯tA￯, sA￯ nu clachezi, sA￯ mergi mai departe.
- Chiar ai fost fenomenal, a zis ea apoi A￯i a rA￯s. Era un rA￯s nervos, dur, dar era un semn bun, analiza ce se petrecuse fA￯rA￯ sA￯ se plA￯ngA￯, fA￯rA￯ sA￯ se victimizeze A￯i asta A￯mi plA￯cea.
- EA￯ti rA￯nitA￯? Am A￯ntrebat-o.
- Nu, mi-a venit ciclul de fricA￯ A￯i asta i-a speriat. BA￯rbaA￯ii au oroare de sA￯ngele femeii din zona asta...
- Acum eA￯ti mai bine? MA￯ duc sa-A￯i cumpA￯r ceva? Am trei surori acasA￯...
- Nu... sunt doar A￯ocatA￯, nu mA￯ lA￯sa singurA￯... a spus. Se ghemuise pe pat A￯i-A￯i ascunsese faA￯a A￯n mA￯ini. M-am apropiat de ea A￯i i-am luat mA￯inile, le-am sA￯rutat A￯i am luat-o A￯n braA￯e. PlA￯ngea. Eram rA￯vA￯A￯it de suferinA￯a ei dar A￯i mulA￯umeam lui Dumnezeu cA￯ o ocrotise, cA￯ nu fusese altceva mai rA￯u. Intr-un tA￯rziu s-a ridicat, s-a spA￯lat pe faA￯A￯ A￯i voluntarA￯ a ridicat ochii spre mine:
- Ai trei surori?
- Da, A￯i e un avantaj sA￯ A￯tii... Am cumpA￯rat tampoane A￯i algocalmine, nurofen, piafen, diclofenac de mic, la orice orA￯, eram preferatul lor sA￯ colind farmaciile pentru cA￯ nu erau niciodatA￯ pregA￯tite.
- Nu trebuia sA￯-mi vina acum ci peste o sA￯ptA￯mA￯nA￯, a fost o reacA￯ie a organismului la A￯ocul emoA￯ional...
- Nu era un reproA￯ cA￯ nu erai pregA￯titA￯, am A￯nA￯eles, A￯i trebuie sA￯-i mulA￯umeA￯ti lui Dumnezeu cA￯ a fost aA￯a pentru cA￯...
- Da, oftA￯ ea A￯i se ghemui apoi singurA￯ la pieptul meu.
Era aA￯a moale, finA￯, pA￯rul ud A￯i mirosea a iasomie. Am A￯mbrA￯A￯iA￯at-o A￯i mA￯ simA￯eam cumva vinovat pentru toate senzaA￯iile delicioase pe care le trA￯iam A￯n acele momente.
- Nu vrei sa uscA￯m pA￯rul cu feonul? Am A￯ntrebat-o A￯i m-am ridicat sA￯ i-l aduc din baie. Am pieptA￯nat-o, i-am masat pielea capului A￯i i-am uns mA￯inile cu cremA￯. MA￯ privea amuzatA￯ dar nu zicea nimic, zA￯mbea A￯i asta mA￯ fA￯cea fericit.
- Nu A￯tiu nici mA￯car cum te numeA￯ti... mi-a spus ea apoi relaxatA￯.
- Vlad... Vladimir Petrescu, prietenii A￯mi spun Vlad, i-am rA￯spuns.
- Eu o sA￯-A￯i spun Vladimir... A￯mi place numele tA￯u, e serios, puternic. Mie nu-mi plac diminutivele A￯i prescurtA￯rile.
- Vladimir A￯mi spune mama atunci cA￯nd e ceva important, grav sau cA￯nd mA￯ ceartA￯...
- Cu atA￯t mai mult asta o sA￯ te facA￯ sA￯ fii atent atunci cA￯nd o sA￯-A￯i vorbesc.
- A￯i s-a pA￯rut cA￯ am fost vreo clipA￯ neatent?
- Nu, din contrA￯, dar aA￯a... preventiv! spuse ea rA￯zA￯nd.
Faptul ca rA￯dea mA￯ umplea de fericire, A￯mi venea sa o iau A￯n braA￯e A￯i sA￯ nu-i mai dau drumul niciodatA￯.
- A￯mi place numele tA￯u, A￯i se potriveA￯te. A￯tii ce A￯nseamnA￯? a￯￯A conduce cu pacea￯￯. Mir A￯nseamnA￯ pace A￯n ruseA￯te...
A tresA￯rit cA￯nd a ciocA￯nit cineva la uA￯a. Era Mirela. M-am ridicat sA￯-i deschid A￯i mA￯ pregA￯team sA￯ plec.
-O sa vin mA￯ine dimineaA￯A￯ sA￯ vA￯d cum te simA￯i. A￯ncearcA￯ sA￯ dormi, ai nevoie de odihnA￯ am spus A￯i am ieA￯it.
Am coborA￯t treptele hotelului A￯n fugA￯. SimA￯eam cA￯ plutesc, mA￯ A￯ndrA￯gostisem. Am oprit lA￯ngA￯ o bisericA￯ A￯i am aprins o lumA￯nare. I-am mulA￯umit lui Dumnezeu cA￯ o salvase A￯i cA￯ o cunoscusem. Eram fericit.
A doua zi de dimineaA￯A￯ am cumpA￯rat ceai A￯i pateuri calde, A￯i am bA￯tut la uA￯a lor. Mi-a deschis Anna A￯i mi-a fA￯cut semn sA￯ nu fac zgomot pentru cA￯ Mirela A￯ncA￯ dormea. Ne-am strecurat A￯n liniA￯te pe terasA￯. O priveam mulA￯umit, era palidA￯ dar odihnitA￯.
- Te-ai trezit demult? Te simA￯i bine?
- Nu chiar... m-am trezit sA￯ iau ceva...
- Asta A￯nseamnA￯ cA￯ A￯i-a fost rA￯u. Vino A￯ncoace am spus A￯i am luat-o A￯n braA￯e. I-am pus mA￯na pe burtA￯ acolo unde A￯tiam cA￯ o doare A￯i s-a A￯ncolA￯cit de gA￯tul meu.
- O sA￯-A￯i trimit acum energie A￯i o sA￯ disparA￯ orice urma de durere...
A ridicat buzele spre mine, A￯i simA￯eam rA￯suflarea pe obrazul meu, eram excitat de atingerile ei, dar mA￯ abA￯ineam, mi-era teama sA￯ nu o rA￯nesc, o simA￯eam aA￯a vulnerabilA￯, fragilA￯.
Ea m-a sA￯rutat prima pe obraz A￯i atunci i-am cuprins buzele tremurA￯nd. Erau aA￯a de moi A￯i fine ca petalele de floare. Am sA￯rutat-o uA￯or, aproape ca o rA￯suflare. Se foia A￯n braA￯ele mele A￯i apoi s-a ridicat.
- Nu pot sA￯ merg nici la plajA￯, nici la piscinA￯a￯￯ A￯i am obosit sA￯ stau A￯n pat...
- Hai la plimbare... te duc cu maA￯ina la 2 Mai, nu trebuie sA￯ faci nici un efort... hai A￯mbracA￯-te, te aA￯tept.
- Nu A￯tiu dacA￯ e bine sA￯ ies...
- EA￯ti cu mine, Anna, de ce te temi? Nu mergem A￯n Mamaia.
- A￯i Mirela?
- Vrei s-o luA￯m A￯i pe ea?
- Nu, A￯i lA￯sA￯m un bilet.
Pe dig, la 2 Mai am luat-o A￯n braA￯e A￯i am A￯nvA￯rtit-o. VA￯ntul se juca A￯n pA￯rul ei alintA￯nd-o, dA￯ruindu-i acea stare de euforie, de plutire, de zbor. Era relaxatA￯ A￯i eu eram mulA￯umit.
- Spune-mi despre tine... cu ce te ocupi? Ce-A￯i place sA￯ faci atunci cA￯nd nu eA￯ti... pompier?
- Sunt... poet: a￯￯Nu-mi presimA￯i tu nebunia cA￯nd auzi cum murmura viaA￯a A￯n mine ca un izvor nA￯valnic A￯ntr-o peA￯terA￯ rA￯sunA￯toare? Nu-mi presimA￯i vA￯paia cA￯nd A￯n braA￯e A￯mi tremuri ca un picur de rouA￯ A￯mbrA￯A￯iA￯at de raze de luminA￯? Nu-mi presimA￯i iubirea cA￯nd privesc cu patimA￯-n prA￯pastia din tine A￯i-ti zic: O, niciodatA￯ n-am vA￯zut pe Dumnezeu mai mare!a￯￯
- Sunt versuri scrise de Lucian Blaga! A spus ea apA￯sat.
- Dar sunt frumoase.. A￯i se potrivesc... sau asta: a￯￯Inima mea pasare din sA￯lbA￯ticie A￯i-a gA￯sit cerul A￯n ochii tA￯i. Ochii tA￯i sunt leagA￯nul zorilor, ochii tA￯i sunt A￯mbrA￯A￯iA￯area stelelor. CA￯ntecele mele se pierd A￯n adA￯ncul ochilor tai. LasA￯-mA￯ sA￯ mA￯ A￯nalA￯ A￯n aceste douA￯ ceruri A￯n uriaA￯a lor singurA￯tate. LasA￯-mA￯ doar norii sA￯ le spintec, sA￯ le A￯mprA￯A￯tii vA￯sliri de aripi A￯n strA￯lucirea lor plinA￯ de soare.a￯￯
-a￯￯Tu m-ai fA￯cut nesfA￯rA￯itA￯, a continuat ea ca o replicA￯ cu alte versuri, de acelaA￯i autor, aA￯a cum a fost plA￯cut A￯naintea Ta: o gingaA￯A￯ cupA￯ ce-o deA￯erA￯i A￯i o A￯ndestulezi mereu cu proaspA￯ta viaA￯a, un flaut de trestie ce sunA￯ pe dealuri A￯i prin vA￯i melodii veA￯nic noi suflA￯nd peste ele.a￯￯
- Da, Rabrindranath Tagore e preferatul meu, ca A￯i Blaga, am spus.
- Dar asta nu A￯nseamnA￯ cA￯ eA￯ti poet...
- Ba sunt, acum pentru tine, sunt A￯i poet, A￯i magiciana￯￯ am spus A￯i i-am dat un trandafir pe care A￯l aveam ascuns cu grijA￯ prefA￯cA￯ndu-mA￯ cA￯ A￯l materializez undeva A￯n spatele ei aA￯a cum vA￯zusem la David Copperfield.
- A￯i putem A￯i sA￯ zburA￯m? m-a A￯ntrebat ea alintatA￯.
- Bine-nA￯eles, A￯ntinde braA￯ele, ca pe Titanic am spus A￯i mi-am lipit corpul de ea A￯ntinzA￯nd mA￯inile ca A￯n film, apoi am sA￯rutat-o...
- Dar Titanicul s-a scufundat, a continuat ea.
- Titanicul nostru n-o sA￯ se scufunde niciodatA￯ pentru cA￯ el e susA￯inut de Dumnezeu. Nu A￯tii povestea? Se spune cA￯ oamenii au creat Titanicul ca o culme a tehnicii A￯i luxului vremii respective, a orgoliului omenesc, iar membrii echipajului spuneau cA￯ a￯￯nici Dumnezeu nu poate scufunda acest vapora￯￯.
- A￯i A￯tii cA￯ mai vor sA￯ construiascA￯ unul la fel A￯n 2020 dar a￯￯invincibila￯￯? m-a A￯ntrebat ea.
- Titanicul a fost o mare tragedie pentru cA￯ era o culme a orgoliului A￯i prostiei umane, dar Titanicul nostru va fi o culme a iubirii A￯i cum iubirea vine de la Dumnezeu, pentru cA￯ Dumnezeu este iubire, el nu se poate scufunda niciodatA￯.
- A￯i cA￯nd nu eA￯ti pompier, A￯i nici poet, nici magiciana￯￯ ce eA￯ti?
- Sunt.... doctorul tA￯u care te sfA￯tuieA￯te acum sA￯ ne A￯ntoarcem pentru cA￯ A￯i-e frig, am spus A￯i am luat-o dupA￯ umeri A￯ndreptA￯nd-o spre maA￯inA￯.
Am mA￯ncat A￯n Mangalia la un restaurant cu terasA￯. Era aA￯a frumoasA￯ printre florile decorative de acolo cA￯ m-am pierdut A￯n faA￯a ei cA￯teva clipe A￯i am A￯nceput sA￯ mA￯ bA￯lbA￯i.
- Vrrrei sA￯ sstai acolo? Sau aici?
- A￯i cA￯nd nu eA￯ti nici pompier, nici poet, nici magician, nici doctor eA￯ti bA￯lbA￯it? A spus ea atunci tachinA￯ndu-mA￯.
- Nu, mA￯ pregA￯team sA￯-A￯i spun un banc, de fapt... m-am apA￯rat eu.
- Un banc? Ia s-auzim!
- a￯￯Doctorul A￯l A￯ntreabA￯ pe un pacient:
- Cum te numeA￯ti?
- Popopa Mamarian
- EA￯ti bA￯lbA￯it?
- Nu, tata eraa￯￯ A￯i cel care mi-a scris certificatul de naA￯tere era un cretina￯￯.
CA￯nd rA￯dea A￯i strA￯luceau ochii A￯i sufletul meu se umplea de bucurie. NiciodatA￯ nu m-am simA￯it aA￯a de euforic, aA￯a de plin de viaA￯A￯ A￯i de fericit ca atunci cA￯nd o vedeam mA￯ncA￯nd cu poftA￯ sau cA￯nd o priveam cum se A￯mbujoreazA￯ atunci cA￯nd A￯i spuneam cA￯ e frumoasA￯:
- De fapt A￯ie ce-ti place cel mai mult sA￯ fiu? Am A￯ntrebat-o.
- Omul potrivit la locul potrivit... mi-a rA￯spuns ea rA￯zA￯nd A￯i cred cA￯ o sA￯-mi spunA￯ lumea cA￯ umblu cu un cameleon.
- Sau cu un alchimist...
- Ei hai nu-mi spune cA￯ A￯tii sa transformi fierul A￯n aur cA￯ nu te cred.
- Nu, am spus eu serios, dar apa A￯n vin pot s-o transform, am spus. Apoi m-am uitat cu o figurA￯ speriatA￯ spre uA￯A￯. Tocmai intrau niA￯te tineri A￯i se A￯ndreptau spre o masA￯ mai retrasA￯.
- Nu te A￯ntoarce, uitA￯-te A￯n continuare spre fereastrA￯a￯￯ am spus A￯i A￯n lateral i-am fA￯cut semn chelnerului sA￯ A￯mi aducA￯ un pahar cu vin.
- Ce s-a A￯ntA￯mplat? M-a A￯ntrebat ea lividA￯.
- Nimic, ce te-ai speriat aA￯a? Am spus apoi zA￯mbind.
Ea s-a uitat spre uA￯A￯, apoi la acei tineri, apoi la mine. ReuA￯isem sA￯-i schimb paharul cu unul cu vin A￯i nu observase.
- Mi s-a pA￯rut cA￯ i-ai vA￯zut p-A￯ia...de ce ai zis sA￯ nu mA￯ A￯ntorc? Am rA￯mas cu sechele...
- IartA￯-mA￯, a fost o glumA￯ proastA￯, am zis.
-A, deci mai faci A￯i glume proaste domnule... ce erai ultima oarA￯? Zise ea A￯i sorbi o A￯nghiA￯iturA￯ micA￯ din paharul ei.
Eu cu inima cA￯t un purice aA￯teptam reacA￯ia. A A￯nghiA￯it, s-a strA￯mbat, A￯i apoi a zis:
- Mai bine A￯l fA￯ceai suc de mere...
I-am fA￯cut iar semn chelnerului, de data asta A￯n faA￯a ei A￯i i-am spus sA￯ aducA￯ A￯i un suc de mere. A rA￯s A￯i m-a luat de mA￯nA￯ peste masA￯.
- IartA￯-mA￯, am spus din nou.

CAPITOLUL 3

Ce senzaA￯ie ciudatA￯ mA￯ A￯ncearcA￯ lA￯ngA￯ omul A￯sta. ParcA￯-l cunosc demult deA￯i acum douA￯ zile habar n-aveam cA￯ existA￯. E aA￯a atent cu mine A￯i foarte sexi, un amestec uluitor de forA￯A￯ A￯i blA￯ndeA￯e. Eram obiA￯nuitA￯ sA￯ fiu apreciatA￯ dar acum e altceva, nu e numai satisfacA￯ia de a fi admiratA￯ e A￯i o atracA￯ie eroticA￯ foarte mare A￯ntre noi. Dar asta A￯ine tot de trup! Constata Mintea cumva nemulA￯umitA￯ de concluzia la care ajunsese. ExperienA￯a traumatizantA￯ prin care trecusem o datoram tot frumuseA￯ii trupului, acest cadou care acum iatA￯, devenea o pedeapsA￯. Dar dacA￯ n-aA￯ fi fost frumoasA￯ Vladimir nu s-ar fi A￯ndrA￯gostit de mine a adA￯ugat repede Cineva. RA￯mA￯ne de vA￯zut! A concluzionat insinuantA￯ Mintea.
- Ce-A￯i place cel mai mult la mine? L-am A￯ntrebat A￯ntr-o zi cA￯nd stA￯team de vorbA￯ dupA￯ masA￯.
- A￯mi plac ochii tA￯i cA￯nd rA￯zi a rA￯spuns el spontan A￯i apoi a continuat uneori A￯A￯i strA￯lucesc ochii A￯i atunci simt cA￯ toatA￯ lumea e a mea, A￯mi place cum dansezi, eA￯ti foarte graA￯ioasA￯, ai fA￯cut balet?
- Nu, dans modern cA￯nd eram micA￯ A￯i apoi cA￯teva luni, dansuri de societate.
- Ah, A￯nA￯eleg! A￯mi place voinA￯a ta, modul cum te mobilizezi cA￯nd eA￯ti A￯n panicA￯, eA￯ti aA￯a scumpA￯ cA￯ A￯mi vine sA￯ te iau A￯n braA￯e...
- CA￯nd sunt A￯n panicA￯?
- Da, nu trebuia sA￯ spun asta... cA￯nd erai A￯n maA￯inA￯ A￯n prima zi A￯i A￯i-am spus sA￯-A￯i pui A￯apca roA￯ie.
- AA￯a, atA￯t?
- ParcA￯ sunt la A￯coalA￯! Mai A￯mi plac mA￯inile talea￯￯ A￯i cA￯nd mA￯ atingi, A￯mi place cum mA￯ faci sA￯ mA￯ simt de fapt, A￯mi place vocea ta, e puternicA￯ A￯i totuA￯i caldA￯, senzualA￯...Acum tu!
- Ce-mi place mie la tine? Mmmm nu-A￯i spun!
- De ce? Nu-i corect! Tu ai A￯nceput!
- A￯mi place ca eA￯ti atent cu mine.
- Sau atent la tine...e o alta nuanA￯A￯, a spus amuzat.
- CA￯ eA￯ti curajos, am spus.
- Curajos? E prea mult spus! Oricum e mai bine sA￯ mA￯nA￯nc bA￯taie pentru o fatA￯ decA￯t ca sA￯-i distrez pe alA￯ii... Sau te-ai referit cA￯ sunt curajos pentru cA￯ mA￯ pot uita A￯n ochii tA￯i?
- AdicA￯? Cum ai mA￯ncat bA￯taie ca sa-i distrezi pe alA￯ii?
- Am fA￯cut box de performanA￯A￯ un timp... am luat bA￯taie A￯i degeaba...
- A￯mi place A￯i cA￯ nu eA￯ti lA￯udA￯ros.... uite de abia acum mi-ai spus cA￯ ai fA￯cut box.
- Asta nu e ceva cu care sa mA￯ mA￯ndresc, Anna. M-am lA￯sat de box pentru cA￯ mi-am dat seama ce lucru stupid este sA￯ te baA￯i pentru glorie, pentru bani sau pentru distracA￯ia altora. IniA￯ial am crezut chiar cA￯ e un sport, dar nu e, e un sport al orgoliului ca multe altele.
- Asta A￯nseamnA￯ cA￯ tu nu consideri curajul ca fiind o calitate?
- Depinde de situaA￯ie. Curajul pe care A￯l manifeA￯ti A￯n astfel de situaA￯ii A￯n care loveA￯ti pe altcineva este cumva motivat de orgoliu A￯i este identic cu cel care te motiveazA￯ A￯n ring. Dar curajul de a te depA￯A￯i sau de a te controla eu consider cA￯ este superior A￯i mult mai rar manifestat.
- Vrei sA￯ spui cA￯ A￯ie nu A￯i-a fost teamA￯? L-am A￯ntrebat.
- Mie acum nu mai pot sA￯ spun cA￯ mi-e teamA￯ de bA￯taie, de durere sau de moarte; m-am A￯mprietenit cu ele, ca sA￯ spun aA￯a acolo, A￯n ring. Pentru mine mult mai mult autocontrol mi-a solicitat momentul A￯n care am dansat cu tine pentru cA￯ mA￯ temeam sA￯ nu te rA￯nesc.
- A￯nA￯eleg! Nu mai A￯i-e teamA￯ de suferinA￯a fizicA￯ ci doar de cea psihicA￯.
- M-ar fi rA￯nit mult mai tare sA￯ te fac sA￯ suferi A￯n vreun fel decA￯t sA￯ A￯ncasez cA￯A￯iva pumni.
- Uite A￯i asta A￯mi place la tine cA￯ analizezi lucrurile nu le laA￯i pur A￯i simplu sA￯ treacA￯...
- A￯i apropo de orgoliu, A￯tii de fapt ce m-a atras A￯i m-a intrigat A￯n prima clipA￯ la tine? AceastA￯ combinaA￯ie de frumuseA￯e, eleganA￯A￯ A￯i mA￯ndrie. ParcA￯ spuneai prin toA￯i porii fiinA￯ei cA￯t eA￯ti tu de inaccesibilA￯ pentru noi toA￯i ceilalA￯i. A￯i asta da, provoacA￯! Te-am invitat la dans ca sA￯ vad dacA￯ eA￯ti conA￯tientA￯ de orgoliul tA￯u A￯i mi-ai demonstrat apoi cA￯ de fapt habar nu aveai. DansA￯nd deveneai supusA￯, pA￯strA￯ndu-A￯i eleganA￯a aceea de reginA￯. Iar faptul ca nu erai fardatA￯ m-a fA￯cut sA￯ cred cA￯ nu te preocupA￯ frumuseA￯ea ta A￯i asta era un plus. Chiar m-am gA￯ndit la un moment dat cA￯ erai singura fatA￯ nefardatA￯ din discoteca aia A￯i asta A￯ntr-adevA￯r iA￯i dA￯dea un aer misterios, o naturaleA￯e.
- A￯i de fapt pentru aceasta combinaA￯ie de orgoliu A￯i frumuseA￯e am plA￯tit aA￯a de scump, nu? DacA￯ eram numai frumoasA￯, dar modestA￯, atunci nu mai provocam pe nimeni sA￯ mA￯ cucereascA￯, nu mai atrA￯geam atenA￯ia...
- AtrA￯geai atenA￯ia oricum prin frumuseA￯e A￯i eleganA￯A￯, dar asta nu incitA￯ decA￯t fanteziile bA￯rbaA￯ilor nu A￯i A￯i provoacA￯ la nivelul orgoliului. Atitudinea ta mA￯ndrA￯ a atras orgoliile altora. Pe mine m-a flatat alegerea ta de a mai dansa A￯n continuare cu mine A￯i recunosc m-a urcat A￯n al nouA￯lea cer, dar pe tipul acela aceasta alegere a ta l-a jignit, l-a umilit.
- Dar eu nu am vrut sA￯-l rA￯nesc sau sA￯-l umilesc...
- Dar ai fA￯cut-o! A￯i dacA￯ nu era cu prietenii lui poate nu cA￯uta rA￯zbunare, dar aA￯a, atA￯ta pot unii, n-ai ce sA￯ le ceri...
a￯￯El a A￯nA￯eles mult mai bine decA￯t mine adevA￯rata cauza a situaA￯iei prin care trecusem, mA￯ gA￯ndeam. DacA￯-i spun ca n-am vrut sA￯ mA￯ fardez pentru cA￯ a￯￯sunt A￯n sevraja￯￯ o sa rA￯dA￯ de mine. E mai bine cA￯ m-a cunoscut aA￯a, naturalA￯, A￯i cA￯ mA￯ place aA￯a cum sunt. Dar A￯i place A￯n principal a￯￯carcasaa￯￯ mea! Se revoltA￯ Cineva. Asta pentru cA￯ A￯ncA￯ n-am apucat sA￯ ne cunoaA￯tem, poate cA￯ aceste A￯ntrebA￯ri trebuia sA￯ i le pun mai tA￯rziu, cA￯nd ne cunoA￯team mai bine, i-a replicat Mintea.a￯￯
- Ai cA￯zut pe gA￯nduri? M-a A￯ntrebat.
- MA￯ gA￯ndeam ce alte preocupA￯ri de-ale tale A￯mi mai ascunzi.
- PreocupA￯ri? A￯n ultimele zile m-am gA￯ndit mult la tine A￯i sincer A￯mi pare rA￯u cA￯ ai trecut prin toatA￯ scena aia, cA￯ ai suferit A￯i mA￯ simt cumva vinovat pentru cA￯ n-am fost mai atent la tipul A￯la, dupA￯ ce l-ai refuzat, nu trebuia sA￯-l pierd din ochi pentru cA￯ am simA￯it ce-i poate pielea A￯i a doua greA￯eala a fost cA￯ te-am lA￯sat sA￯ pleci fA￯rA￯ sA￯ fiu atent la tine. A￯i A￯i mulA￯umesc lui Dumnezeu cA￯ a fost aA￯a, cA￯ putea fi mult mai rA￯u.
- DeA￯i A￯A￯i dai seama cA￯ mA￯ndria, orgoliul este un defect, totuA￯i spui cA￯ asta te-a atras la mine...
-Mi-a trezit instinctul masculin de cuceritor a spus el atunci amuzat dar de atras m-a atras frumuseA￯ea A￯i naturaleA￯ea ta, recunosc. Pentru cA￯ aceastA￯ combinaA￯ie A￯A￯i conferA￯ nu numai un aer misterios ci este A￯i o promisiune de bunA￯tate, de tandreA￯e, de compasiune. A￯i chiar mi le-ai dovedit apoi, pe toate A￯i altele A￯n plus care chiar m-au surprins. EA￯ti aA￯a voluntarA￯ A￯i energicA￯ deA￯i ai o aparenA￯A￯ fragilA￯, ai capacitatea de a uita de problemele tale A￯i de a te dA￯rui exemplar ajutorA￯rii celorlalA￯i A￯ntr-un mod care, crede-mA￯ nu e ceva frecvent A￯ntA￯lnit.
- Compasiunea nu e o hainA￯ cu care sA￯ te A￯mpodobeA￯ti numai atunci cA￯nd ai tu chef, e o stare interioarA￯ pe care o trA￯ieA￯ti sau nu A￯i care te face sA￯ te ridici spontan deasupra necesitA￯A￯ilor tale personale. Eu cred cA￯ mA￯ lauzi prea mult...
- A￯i asta te face sA￯ devii scepticA￯, sA￯ crezi cA￯ vreau ceva de la tine... a zis el rA￯zA￯nd, dar tu m-ai A￯ntrebat, tu ai deschis subiectul...
- De fapt nu mA￯ aA￯teptam sA￯ ai o capacitate de analizA￯ psihologicA￯ aA￯a profundA￯.
- Mda, m-am dat de gol...
- AdicA￯? Atunci cA￯nd nu eA￯ti pompier, poet, magician, medic sau alchimist eA￯ti psiholog?
AceastA￯ A￯nA￯iruire a mea l-a amuzat teribil.
- Ce alte preocupA￯ri mai ascunzi? am continuat.
- Nimic deosebit, sunt un om cA￯t se poate de obiA￯nuit...Dar tu? A￯ie ce-ti place sA￯ faci?
- Striptease!
A pufnit A￯n ras A￯i a roA￯it. Era clar cA￯ nu se aA￯tepta la rA￯spunsul A￯sta.
- A￯i de ce ai nevoiea￯￯ de muzicA￯ A￯i... de costum? A spus apoi.
- Am glumit. Dar se pare cA￯ asta ar trebui sA￯ fac pentru a mulA￯umi toate minA￯ile bA￯rbaA￯ilor...
- Ah, nu, nu numai atA￯t ar trebui sA￯ fii prostituatA￯ pentru cA￯ A￯n minte bA￯rbaA￯ii nu se mulA￯umesc numai sA￯ te dezbrace din priviri. O clipA￯ am crezut cA￯ a dat norocul peste mine A￯i chiar o sA￯ faci asta... dar aA￯a-s unii numai se laudA￯...
- Numai tu ai voie sA￯ glumeA￯ti?
- Eu nu glumesc cu lucrurile serioase, a spus. A￯mi rA￯mA￯i datoare cu un astfel de moment!
- Nu! Nu-mi place sA￯ rA￯mA￯n datoare... am spus A￯i asta iar l-a fA￯cut sA￯ roA￯eascA￯ precum un puA￯ti.
- Asta A￯nseamnA￯ cA￯ mA￯ duc sA￯ fac rost de muzicA￯?
- Acum chiar te-ai obrA￯znicit!
- Bine, nu mai insist. Altceva ce-A￯i mai place sA￯ faci?
- A￯mi plac multe lucruri, dar va trebui sA￯ le descoperi singur, ca sA￯ nu mai spui cA￯ mA￯ laud, am spus, A￯i m-am ridicat de la masA￯ zA￯mbind misterioasA￯.

CAPITOLUL 4

Ne A￯ntorceam de la o discotecA￯ din CostineA￯ti A￯i se agA￯A￯ase de braA￯ul meu cu o miA￯care finA￯, puA￯in timidA￯. Tocurile ei pe asfalt, rA￯coarea nopA￯ii, foA￯netul fin al rochiei, parfumul ei, toate A￯mi dA￯deau o impresie de basm, de poveste. Un gA￯nd rA￯zleA￯ m-a fA￯cut apoi sA￯ tremur: a￯￯O s-o sA￯rut A￯n maA￯inA￯...a￯￯
- Hai sA￯ ne plimbA￯m puA￯in, mi-a spus A￯ndreptA￯ndu-se spre malul marii. A￯ntotdeauna m-a fascinat apa, clipocitul ei mA￯ liniA￯teA￯te.
Am vrut s-o A￯ntreb de ce crede cA￯ e nervoasA￯ dar m-am abA￯inut. A￯i eu eram altfel A￯n prezenA￯a ei, iar tremurul pe care A￯l stA￯pA￯neam din ce A￯n ce mai greu mA￯ A￯mpiedica sA￯ vorbesc fluent. A￯mi convenea de minune o plimbare pe malul marii pentru cA￯ A￯ansele mele de a gA￯si un moment favorabil pentru a o sA￯ruta creA￯teau, aA￯a cA￯ am urmat-o. Gustul sA￯rat adus de briza mA￯rii, foA￯netul ei misterios, spuma albA￯ a valurilor contribuiau A￯ntr-un mod inestimabil la crearea magiei.
S-a desprins de braA￯ul meu A￯i a A￯naintat cu paA￯i nesiguri pA￯nA￯ la mal cufundA￯ndu-A￯i mA￯inile A￯n apA￯. CA￯teva clipe am urmA￯rit-o cu privirea privindu-i talia, mersul elegant A￯i apoi am urmat-o A￯ndeaproape, cA￯utA￯nd un moment prielnic pentru a o sA￯ruta. a￯￯Pentru orice femeie e importanta vraja pe care o creezi pentru a o seduce, dar A￯i siguranA￯a pe care o manifeA￯ti atunci cA￯nd ai o iniA￯iativA￯,a￯￯ mA￯ gA￯ndeam. a￯￯Pe ele de obicei le amuzA￯ atunci cA￯nd observA￯ cA￯ bA￯rbatul nu A￯A￯i poate controla emoA￯ia A￯n preajma lor A￯i atunci A￯ncep sA￯ se joace, iar A￯ansa de a le seduce scade vertiginos. Euforia pe care le-o dA￯ puterea pe care o au asupra bA￯rbatului emoA￯ionat este uneori ca o beA￯ie, ca un drog. Le capteazA￯ cu totul atenA￯ia. Pe de altA￯ parte emoA￯ia este contagioasA￯, iar atunci cA￯nd este pe deplin controlatA￯ ea este un afrodiziac extrem de puternic care se transmite ca o vrajA￯ romanticA￯. Ele apreciazA￯ foarte mult rA￯bdarea bA￯rbatului, modul A￯n care reuA￯eA￯te el sA￯-A￯i domine instinctele pentru a le seducea￯￯. A￯tiam de la surorile mele cA￯ femeile simt atunci cA￯nd sunt privite intens A￯i mA￯ strA￯duiam sA￯ folosesc din plin tot ce A￯nvA￯A￯asem de la ele pentru cA￯ simA￯eam ceva nou A￯n prezenA￯a eia￯￯o atracA￯ie, o magie.
Atunci cA￯nd s-a ridicat i-am cuprins ferm talia A￯i am sA￯rutat-o apropiindu-mA￯ A￯ncet de buzele ei, lA￯sA￯ndu-i timp sA￯ conA￯tientizeze ceea ce voiam A￯i sA￯ se fereascA￯ dacA￯ nu vroia sA￯ fie sA￯rutatA￯. Eram conA￯tient cA￯ cel mai frumos gest al unei femei este aceastA￯ capitulare A￯n faA￯a sA￯rutului. Abandonarea ei mi-a creat o stare eroticA￯ rafinatA￯, foarte plA￯cutA￯. S-a desprins apoi rA￯zA￯nd din braA￯ele mele uA￯oarA￯ ca o boare de vA￯nt, s-a descA￯lA￯at A￯i a A￯nceput sA￯ danseze cu picioarele goale pe nisip dupA￯ o melodie numai de ea A￯tiutA￯. PA￯rea o zA￯nA￯ din poveA￯ti; s-a A￯ndepA￯rtat apoi, urmA￯nd mai departe o cA￯rare A￯erpuitoare care ducea A￯ntr-o poieniA￯A￯ A￯n parc. Am urmat-o A￯ncet, pA￯ndindu-i fiecare miA￯care, bucurA￯ndu-mA￯ de starea ei copilA￯roasA￯, euforicA￯ de inocenA￯A￯. Totul A￯n jur vibra parcA￯ de aceeaA￯i emoA￯ie, pA￯sA￯rile ciripeau, pomii foA￯neau, zbuciumul marii A￯ngA￯na vA￯ntul A￯n adierea lui proaspA￯tA￯, matinalA￯. A A￯mbrA￯A￯iA￯at un copac lipindu-A￯i obrazul de coaja lui A￯i m-a privit apoi A￯n ochi cA￯teva clipe extrem de lungi, seducA￯toare. Cu un gest am cuprins-o iar A￯n braA￯e hotA￯rA￯t sA￯ nu-i mai dau drumul aA￯a de uA￯or. Am sA￯rutat-o apA￯sat dar atent sA￯ nu-i provoc vreun disconfort. Moliciunea trupului ei mA￯ incita sA￯ continui A￯i gA￯ndul cA￯ aA￯ putea-o rA￯ni cu pasiunea mea m-a fA￯cut sA￯ mA￯ temperez, A￯nfrA￯nA￯ndu-mi dorinA￯ele la jumA￯tate. Atunci am simA￯it dorinA￯a ei, pasiunea cu care mi-a A￯ntors sA￯rutul, mA￯inile ei tremurA￯toare care A￯mi mA￯ngA￯iau extrem de excitant spatele atrA￯gA￯ndu-mA￯ spre ea, lipindu-se A￯nnebunitA￯ de mine. Am culcat-o pe iarbA￯ A￯i cA￯teva clipe ne-am odihnit A￯mbrA￯A￯iA￯aA￯i, copleA￯iA￯i de emoA￯ia acelei pasiuni pe care o trezisem. Dar cA￯nd am luat-o de mA￯nA￯ a tresA￯rit.
- A￯ncA￯ te mai dor mA￯inile de la frA￯nghiile alea? Am A￯ntrebat-o A￯ngrijorat.
-MA￯ mai dor un pic, mi-au apA￯rut vA￯nA￯tA￯i pe partea lateralA￯. O sa-mi treacA￯, a spus A￯ncercA￯nd sA￯-A￯i retragA￯ mA￯inile.
- Nu-A￯i trece dacA￯ n-ai grijA￯ de ele. DA￯-mi-le mie, am spus A￯i i le-am sA￯rutat pe fiecare A￯n parte. Trebuie sA￯ le dA￯m cu cremA￯, dar pA￯nA￯ atunci o sA￯ mi le dai mie.
- Ce faci tu cu ele?
- Uite, le pun A￯n buzunar, i-am spus A￯i le-am strecurat A￯n buzunarul jachetei.
- Ce-ai aici? Un bilet?
- Nu A￯tiu, uitA￯-te!
- E na, te caut prin buzunare acum... ce crezi cA￯ sunt?
- UitA￯-te! Am spus.
N-a vrut sA￯ mA￯ asculte A￯n schimb mi-a desfA￯cut cA￯A￯iva nasturi la cA￯maA￯A￯ A￯i mi-a mA￯ngA￯iat A￯ndrA￯zneaA￯A￯ pieptul cu degete reci dar dulci ca A￯ntreaga ei fiinA￯A￯. Gestul m-a surprins A￯i m-a fA￯cut sA￯ o sA￯rut din nou, sA￯ o trag peste mine cu totul A￯ntr-o A￯mbrA￯A￯iA￯are ca un val de erotism pasional A￯i atingeri nepermise. O sA￯rutam A￯i aveam senzaA￯ia cA￯ mi se topeA￯te A￯n braA￯e, cA￯ A￯mi pA￯trunde A￯n sA￯nge ca o lavA￯ fierbinte euforicA￯. Ea A￯nsA￯ tremura de frig aA￯a cA￯ i-am dat geaca mea A￯i am pornit A￯mbrA￯A￯iA￯aA￯i spre hotel. A bA￯gat mA￯inile A￯n buzunare A￯i iar a gA￯sit biletul.
- Acum pot sA￯ mA￯ uit ce e cA￯ e la mine A￯n buzunar, a zis A￯i a desfA￯cut biletul.
Era desenatA￯ o inimioarA￯ roA￯ie pe care scrisesem stA￯ngaci a￯￯te iubesc Anna!a￯￯ Mi-a zA￯mbit A￯i m-a pupat pe obraz, apoi a fugit A￯n camerA￯ cu a￯￯trofeula￯￯.

CAPITULUL 5

Vladimir m-a A￯nvA￯A￯at cA￯ frumuseA￯ea A￯nseamnA￯ autenticitate A￯i cA￯ trebuie A￯nsoA￯itA￯ A￯ntotdeauna de modestie A￯i de bunA￯tate ingrediente fA￯rA￯ de care rA￯mA￯ne goalA￯ ca o mascA￯. El mA￯ face sA￯ mA￯ simt frumoasA￯ A￯i specialA￯ clipA￯ de clipA￯. Practic mi-am dat seama cA￯ nu mai am nevoie de aprecierea celorlalA￯i pentru cA￯ iubirea lui necondiA￯ionatA￯ mA￯ A￯nalA￯A￯, mA￯ A￯nvA￯luie, mA￯ hrA￯neA￯te cu tot ce am nevoie A￯i chiar mult mai mult. El vede A￯n primul rA￯nd calitA￯A￯ile mele A￯i acest lucru mA￯ ajutA￯ sA￯ le manifest cu foarte multA￯ uA￯urinA￯A￯. Simt cA￯ sunt o zA￯nA￯ A￯i plutesc A￯n vA￯zduh. Numai A￯mbrA￯A￯iA￯A￯rile lui mai dure mA￯ mai fac sA￯ revin cu picioarele pe pA￯mA￯nt amintindu-mi cA￯ sunt femeie. A￯mi place sA￯-l surprind A￯i sA￯-l provoc. A￯l ador cA￯nd roA￯eA￯te A￯i cA￯nd mA￯ priveA￯te emoA￯ionat. Dar nu-mi place cA￯nd A￯mi prinde mA￯inile pedepsindu-mA￯ pentru A￯ndrA￯zneala mA￯ngA￯ierilor mele. Practic A￯n aceste momente A￯mi dau seama de forA￯a lui care uneori mA￯ sperie dar A￯mi creeazA￯ totodatA￯ un sentiment de siguranA￯A￯. Am A￯ncredere A￯n el deA￯i nu ne cunoaA￯tem decA￯t de zece zile. A￯ncA￯ nu am fA￯cut dragoste A￯i mi se pare un miracol pentru cA￯ e o atracA￯ie eroticA￯ foarte mare A￯ntre noi. Acum era ultima noapte pe care urma sA￯ o mai petrecem A￯mpreunA￯ la mare. MA￯ gA￯ndeam sA￯ A￯i fac o surprizA￯ A￯i sA￯ rA￯mA￯nem A￯n camera de hotel, cA￯nd a sunat Vladimir:
- Anna, trebuie sA￯ plec urgent la BucureA￯ti.
- De ce?
- Sunt acolo niA￯te probleme. Te sun. Ai grijA￯ de tine. Te pup, pa.
Vocea lui suna altfel, era metalicA￯, rece. Era A￯ngrijorat, trist iar sufletul meu a tresA￯rit A￯ndurerat. A￯tiam cA￯ A￯A￯i prelungise mini-vacanA￯a pentru a mai petrece cA￯teva zile A￯mpreunA￯ la mare dar acum ceva mA￯ A￯ngrijora A￯i nu A￯tiam ce.
Am primit apoi frecvent mesaje pe email sau pe telefon A￯n care A￯mi spunea cA￯ e bine, sA￯ nu fiu A￯ngrijoratA￯ cA￯ mA￯ va cA￯uta el, dar nu am vorbit decA￯t dupA￯ douA￯ sA￯ptA￯mA￯ni. Avea telefonul permanent A￯nchis. La toate A￯ntrebA￯rile mele din mesaje A￯A￯i rA￯spundea spunA￯nd cA￯ A￯mi va explica totul atunci cA￯nd o sA￯ ne reA￯ntA￯lnim. Ajunsesem sA￯ cred cA￯ e spion sau agent secret.
CA￯nd ne-am reA￯ntA￯lnit mi-am dat seama cA￯ fusese rA￯nit destul de grav A￯n tot acest timp A￯i cA￯ nu-mi spusese nimic pentru a mA￯ proteja. Se luptase A￯n locul fratelui lui (despre care nu-mi spusese nimic) care fusese A￯nA￯elat A￯naintea unei competiA￯ii A￯i luase un laxativ foarte puternic. Iar lupta din acea searA￯ avea o mizA￯ enormA￯. Practic salvase onoarea fratelui lui care era tot boxeur.
- Dar voi semA￯naA￯i aA￯a de mult?
- Da, semA￯nA￯m foarte bine. Nici antrenorul nu A￯i-a dat seama cA￯ sunt eu, nu Pedro deA￯i a lucrat A￯i cu mine o perioadA￯. Numai cA￯ eu m-am lA￯sat, A￯i-am spus A￯i lipsa antrenamentelor A￯i-a spus cuvA￯ntul, am fost chiar pe punctul de a pierde. M-am gA￯ndit la tine A￯n clipele alea cA￯nd m-am ridicat de jos deA￯i A￯tiu cA￯ e o aberaA￯ie dar m-am gA￯ndit cA￯ nu A￯i-ar fi plA￯cut sA￯ fii cu un A￯nvins iar acest gA￯nd m-a ajutat sA￯ continui A￯i chiar sA￯ A￯nving.
- Vladimir, mie mi-ar fi plA￯cut sA￯ nu te fi dus acolo...
- Pentru mine nu aA￯ fi fA￯cut-o.
- Sunt uluitA￯ cA￯ nu mi-ai spus cA￯ eA￯ti rA￯nit!
- Anna nu pot sA￯ te mai vad suferind. M-a ajutat enorm sA￯ te A￯tiu departe A￯i fericitA￯, sA￯ nu te vA￯d A￯ngrijoratA￯ A￯i apoi, am trei surori, ai uitat? Au avut ele grija de mine.
- Dar Vladimir, m-ai minA￯it! Eu cum mai pot acum sA￯ am A￯ncredere A￯n tine?
- Te-am minA￯it pentru a te proteja A￯i pentru a mA￯ proteja de privirea asta plinA￯ de reproA￯ dar vA￯d cA￯ n-am reuA￯it...
- M-ai minA￯it pentru cA￯ nu aveai A￯ncredere A￯n mine cA￯ voi suporta chestia asta....
- Anna eu de obicei nu le spun celor dragi cA￯nd mA￯ duc A￯n ring. A￯nA￯eleg cA￯ femeile sunt mai sensibile...
- Vreau sA￯-mi promiA￯i cA￯ nu o sA￯ mai procedezi aA￯a, Vladimir.
- Dar Anna, A￯i-am spus cA￯ m-am lA￯sat, vino A￯ncoace, nu mA￯ mai certa.
- Nu-A￯i cer sA￯ nu te mai baA￯i, A￯A￯i cer acum sA￯-mi promiA￯i cA￯ nu o sA￯ mai procedezi aA￯a sA￯-mi ascunzi problemele cu care te confrunA￯i minA￯indu-mA￯ sub pretextul cA￯ mA￯ protejezi.
- Dar Anna, de ce te-a supA￯rat aA￯a chestia asta?
- Acum promite-mi! Nu suport sA￯ mA￯ minA￯i! A￯i vreau sA￯ A￯ii bine minte asta!
- Bine, A￯A￯i promit cA￯ nu o sA￯ te mai mint!
-O relaA￯ie de iubire dacA￯ nu se bazeazA￯ pe adevA￯r A￯i sinceritate e la fel de gA￯unoasA￯ ca frumuseA￯ea fA￯rA￯ modestie A￯i bunA￯tate. A￯i acum sA￯ revenim la drogul asta al adrenalinei....
- Ce vrei sA￯ spui?
- Am impresia cA￯ A￯A￯i procurA￯ anumite satisfacA￯ii activitatea asta A￯i aA￯ vrea sA￯ discutA￯m despre ele.
- Ce-mi procurA￯? SatisfacA￯ii? E prea mult spus, exagerezi acum...
- Tu A￯mi spuneai mie cA￯ orgoliul meu a atras manifestA￯rile orgolioase ale altora dar nu crezi cA￯ A￯i violenA￯a atrage violenA￯A￯?
- Ba da, A￯i A￯sta e un motiv pentru care A￯i-am spus cA￯ am renunA￯at. Acum a fost o situaA￯ie de forA￯A￯ majorA￯. A￯i-am spus cA￯ nu sunt mA￯ndru de curajul de a da cu pumnul.
- Ai vrut sA￯-i salvezi onoarea fratelui tA￯u luptA￯nd A￯n locul lui A￯i A￯nA￯elA￯nd....
- El a fost cel A￯nA￯elat A￯n primul rA￯nd cA￯nd i s-au dat laxative.
-O minciunA￯ e tot minciunA￯ chiar dacA￯ e spusA￯ A￯ntr-un scop nobil!
- Da, sunt de acord dar acum nu A￯nA￯eleg pentru ce mA￯ mai cerA￯i... credeam cA￯ mA￯car o sA￯ mA￯ feliciA￯i cA￯ am A￯nvins...
- Nu, nu pot sA￯ fac asta. Ar A￯nsemna sA￯ fiu de acord cu faptul cA￯ te-ai dus sA￯-A￯i pui pielea la bA￯taie pentru onoarea fratelui tA￯u. Toate rA￯zboaiele lumii s-au dus pentru acest motiv stupid: salvarea onoarei! Dar de fapt ce este onoarea? Este orgoliul A￯n esenA￯A￯ purA￯!
- Dar Anna, Pedro s-a bA￯tut pentru mine de foarte multe ori, nu puteam sA￯-l refuz! A spus el.
- Oricum faptul e consumat A￯i nu A￯tiu dacA￯ o sA￯ recunoA￯ti dar A￯mi dau seama cA￯ ai avut unele satisfacA￯ii acolo A￯n ring.
- Da, mi-a plA￯cut cA￯ am A￯nvins deA￯i nu m-am mai antrenat de 2 luni. Mi-a plA￯cut sA￯ descopA￯r cA￯ gA￯ndul la tine mA￯ mobilizeazA￯ enorm. Iar acum A￯mi place nepermis de mult cA￯ mA￯ cerA￯i aA￯a de rA￯u pentru cA￯ asta A￯mi aratA￯ cA￯ A￯ii la mine mai mult decA￯t credeam, spuse el zA￯mbind.
- Vladimir tu ai minte, tu gA￯ndeA￯ti nu eA￯ti doar un pachet de muA￯chi. Ai o capacitate de analizA￯ excelentA￯ , de ce nu o foloseA￯ti A￯i pentru tine?
- Gata, am A￯nA￯eles, liniA￯teA￯te-te acum! A￯i m-a luat A￯n braA￯e.

CAPITOLUL 6

Cred cA￯ mi-a fost aA￯a dor de ea cA￯ acum mA￯ bucur chiar A￯i dacA￯ mA￯ ceartA￯, se gA￯ndea Vladimir. Oricum nu puteam s-o las sA￯ mA￯ vadA￯ rA￯nit dar nici nu mai puteam sta departe pA￯nA￯ mi s-ar fi vindecat toate rA￯nile ca sA￯ nu-A￯i dea seama cA￯ am fost A￯n ring. A￯n definitiv are dreptate, o relaA￯ie de iubire nu e autenticA￯ dacA￯ nu se bazeazA￯ pe sinceritate A￯i adevA￯r. A intuit cA￯-mi place lupta... cred cA￯ mA￯ simte foarte bine. Dar pentru ea o sA￯ mA￯ schimb, o sA￯ evit de acum A￯ncolo orice formA￯ de violenA￯A￯. DacA￯ i-aA￯ spune cA￯ eram A￯n a￯￯sevraja￯￯ atunci cA￯nd m-a cunoscut, ar rA￯de de mine. A￯n definitiv fiecare are o parte bunA￯ A￯i o parte rea dar predominA￯ cea pe care o hrA￯neA￯te mai des A￯i mai mult. AA￯a cA￯ voi deveni din ce A￯n ce mai bun pentru ea, pentru a fi demn de iubirea ei. DacA￯ gA￯ndul la ea m-a ridicat A￯n picioare acolo A￯n ring cA￯nd nimeni nu se mai aA￯tepta, sunt sigur cA￯ mA￯ poate ajuta A￯i sA￯ devin mai bun. O sA￯ mA￯ duc din nou la facultate A￯i de data asta chiar o sA￯ mA￯ A￯in de treabA￯. Nu vreau ca ei sA￯-i fie ruA￯ine cu mine mai tA￯rziu. De fapt A￯sta e adevA￯ratul curaj, acela de a-A￯i depA￯A￯i limitele, temerile, lenea, neglijenA￯a; curajul de a te transforma pozitiv, de a evolua, de a-A￯i gA￯si drumul A￯n viaA￯A￯ fA￯rA￯ sA￯ mai pierzi vremea pe cA￯i lA￯turalnice A￯i cu orgolii aiurea se gA￯ndea Vladimir. A￯mi place A￯i cA￯nd este nervoasA￯. E foarte sexi! Dar acum suferA￯, trebuie sA￯ o scot din starea asta
- Mergem sA￯ mA￯ncA￯m? Am fA￯cut o rezervare, am spus.
- Nu, A￯n seara asta o sA￯ mA￯ncA￯m ce am gA￯tit eu a spus ea alintatA￯.
- Tu? A￯ti sA￯ gA￯teA￯ti?
- Ce vrei sA￯ spui?
- AdicA￯ atunci cA￯nd nu eA￯ti dansatoare, cel mai sever critic al meu, psiholog, stripteuzA￯ A￯i cea mai sexi femeie pe care am cunoscut-o, eA￯ti bucA￯tA￯reasA￯?
- Da, A￯i am stat douA￯ ore A￯n bucA￯tA￯rie special pentru aceastA￯ ocazie...
- Ce ocazie? E ziua ta?
- Nu, e ziua noastrA￯. Ne-am cunoscut fix acum o lunA￯!
- AA￯a... da, da, A￯i ce ai gA￯tit?
- Va trebui sA￯ ghiceA￯ti, acum o sA￯ te leg la ochi...
- De ce, ne jucA￯m baba oarba?
Ea mi-a legat ochii cu o eA￯arfA￯ A￯i a A￯nceput joaca. Mi-a dat sA￯ miros diferite arome A￯i fructe, sA￯ gust mai multe alimente ciudate de la rodie la castravete murat A￯i aveam impresia cA￯ sunt actorul principal din NouA￯ sA￯ptA￯mA￯ni jumate... AA￯a cA￯ mi-am exprimat dorinA￯a de a vedea A￯i alte secvenA￯e din film...
A fost de acord A￯i am crezut cA￯ s-a dus sA￯ se pregA￯teascA￯ dar... mi-a pus pe video caseta exact cu secvenA￯a din film la care mA￯ referisem A￯i m-a lA￯sat singur, A￯ncuindu-se A￯n baie.
Am bA￯tut la uA￯A￯ rugA￯nd-o sA￯ mA￯ ierte, A￯tiam cA￯ s-a supA￯rat cA￯ am fost nerecunoscA￯tor A￯i acum A￯mi ceream iertare dar ea nu rA￯spundea. M-a A￯inut la uA￯A￯ vreo zece minute A￯i cA￯nd A￯n sfA￯rA￯it a rA￯spuns a zis: a￯￯IntrA￯!a￯￯ A￯tiam cA￯ se joacA￯ cu mine A￯i am ezitat cA￯teva clipe dar am deschis uA￯or uA￯a. MA￯ aA￯tepta superbA￯ A￯ntr-o cadA￯ plinA￯ cu spumA￯ A￯i petale de trandafiri, A￯nconjuratA￯ de lumA￯nA￯ri aprinse.
- Ce s-a A￯ntA￯mplat, nu A￯i-a plA￯cut filmul? M-a A￯ntrebat.
- Credeam cA￯ m-ai chemat sA￯ te spA￯l pe spate... am apucat sA￯ spun dar m-a A￯ntA￯mpinat cu un duA￯ cu apA￯ rece care m-a udat pA￯nA￯ la piele aA￯a cA￯ am A￯nceput sA￯ mA￯ dezbrac ca sA￯ intru A￯n cadA￯ lA￯ngA￯ ea cA￯nd a sunat insistent telefonul. Instinctiv m-am uitat cine suna A￯i am ezitat A￯ndelung sA￯ rA￯spund dar insista...
- Spune repede A￯i sper sa fie ceva important...
- Gloria A￯i-a tA￯iat venele la tine A￯n camerA￯... a venit rA￯spunsul ca un trA￯znet.
- SunA￯ la 112! Vin imediat! am spus A￯i am A￯nchis.
- Cine e Gloria? A A￯ntrebat Anna ieA￯ind din baie A￯nfA￯A￯uratA￯ A￯n prosop.
- E o vecinA￯ A￯i prietenA￯ de-a Carinei, sor-mea mai micA￯, am spus A￯mbrA￯cA￯ndu-mA￯ nervos
- E A￯ndrA￯gostitA￯ de tine?
- Nu A￯tiu ce-i A￯n capul ei... Vii cu mine?

CAPITOLUL 7
Ne-am A￯ntalnit cu ambulanta pe drum. In sufragerie Carina statea de vorba cu doi ofiteri de politie. Era foarte palida si mainile ii tremurau. Ancheta se terminase si se pregateau de plecare.
-Au dus-o la spital in stare foarte grava pentru ca a luat si niste pastile...a zis ea.
-Cine i-a dat voie la mine in camera? A intrebat atunci Vladimir tintuind-o pe Carina cu o privire furioasa. Camera a fost incuiata!
- Ti-a furat cheile la spital si cred ca si-a facut duplicate si de la casa si de la camera ta. Nu era nimeni acasa, eu am gasit-o acum pentru ca am auzit-o zbatandu-se, chiar a avut noroc ca eu mi-am uitat portofelul si m-am intors, trebuia sa fiu la sala la ora asta a spus ea intr-un suflet.
Vladimir deschisese usa de la camera lui si ramasese tintuit A￯n prag. Fotografiile noastre de la mare erau imprastiate pe covor, o agenda murdara de sange, mai multe pixuri, pete de sange, un flacon de pastile ravasit si mai multe pastile imprastiate pe covor si o sticla cu apa.
-In agenda ta a scris... a zis Carina A￯ncet.
Eram uluita de povestea tragica ce prindea contur sub ochii mei. Vladimir palise citind ultimele pagini din agenda unde scrisese Gloria cu litere mari, apasate un mesaj pe doua pagini:
Iubitul meu Vlady,
Stiu ca pentru tine n-am contat niciodata si ca probabil nu va conta nici faptul ca viata mea fara tine nu are nici un rost . Asa sunt eu, o victima, cum spuneai tu... Stii ca te iubesc. Ti-am spus-o poate de prea multe ori. Am fost fericita in aceste 2 saptamani cand te puteam vedea, te puteam ingriji. Fiecare respiratie a ta a fost pentru sufletul meu un balsam. Acum insa am inteles ca iubesti pe altcineva si ca eu nu contez, ca nu ma pot compara cu frumusetea pe care ti-ai ales-o sa-ti fie iubita. Am inteles si renunt! Renunt la viata pentru ca viata mea fara tine e goala, n-are nici un sens. Cu deznadajduita iubire, Gloria

A inchis agenda si a pus-o pe masa, a strans fotografiile si le-a pus intr-un sertar apoi a deschis o geanta si a facut rapid bagajul. Carina il privea speriata si nu indraznea sa spuna nimic. Se uita la mine derutata apoi la el si-si frangea mainile.
-Sa-i spui mamei cand vine ca m-am mutat pentru ca fata asta nu trebuie sa ma mai vada vreodata. De fapt o sa o sun eu si o sa-i explic. Trebuia sa fac demult gestul asta dar n-am crezut ca e chiar asa de nebuna... Credeam ca s-a maturizat si ca a inteles...M-am saturat de fazele astea, am si eu dreptul sa traiesc!
-Vlad, te rog, ramai sa vorbesti cu mama, nu pleca asa!
-M-am saturat de conspiratiile voastre Carina! Si tu ai o parte din vina pentru toata situatia asta! A zis el si a iesit. I-am spus la revedere Carinei si l-am urmat ajutandu-l la bagaje. Era asa de nervos ca nu indrazneam sa spun nimic, asteptam sa se linisteasca.
-Unde mergem? Nu mergem la mine? L-am intrebat.
-Nu, o sa stau la un hotel cateva zile pana A￯mi A￯nchiriez ceva. Ai si tu viata ta nu pot sa dau buzna asa A￯n viata ta pentru ca am in preajma mea egocentristi d-astia care nu se gandesc decat la ei. Egoismul asta pe care il mai si numeste pompos a￯￯iubirea￯￯ ma scoate din minti.
A luat o camera mica, la un hotel modest despre care nici nu stiam ca exista. Se pare A￯nsa ca el mai locuise acolo pentru ca stia exact ce camera vrea. Nu stiam ce sa fac asa ca l-am A￯ntrebat direct:
-Vrei sa te las singur?
-Nu, Anna, vreau sa vorbim dar asteapta-ma sa ma schimb de hainele astea ude si apoi mergem la tine sa mancam.
-Fata asta e intr-adevar uluitoare a A￯nceput el, a facut o obsesie pentru mine pentru ca am ajutat-o cand era mai mica sa scape dintr-o situatie delicata si uite, asta mi-e rasplata! Era in clasa VIIa si venea de la scoala cand s-au luat de ea niste golani. Era grasuta, avea deja forme de femeie A￯i am intervenit, o A￯tiam din bloc, nu puteam sa trec pe langa faza asta si sa nu zic nimic. Practic m-am batut atunci pentru ea si asta a facut-o sa se indragosteasca de mine asa de tare A￯ncat dupa cateva luni am gasit-o in patul meu goala, acoperita doar cu petale de trandafiri. Se imprietenise cu Carina A￯ntre timp si de la ea obtinuse cheia. Eu chiar eram frant de oboseala, veneam de la sala tarziu... Ce sa-ti spun, am discutat cu ea, am luat-o si cu frumosul am si amenintat-o....Din fericire ai mei nu au aflat toata povestea, o stia numai Carina. Ea A￯nsa nu s-a ferit sa spuna tuturor ca ma iubeste si am avut multe faze aiurea din cauza asta. La inceput ma confunda uneori cu Pedro... ce sa spun... e poveste lunga. Apoi am plecat amandoi in cantonamente timp in care se ingrasase si nu o mai vedeam decat f rar si credeam ca i-a trecut. Acum cand am fost in spital am avut surpriza sa descopar ca e infirmiera acolo. Practic in astea 2 saptamani m-a ingrijit cu f multa atentie, recunosc, si a si slabit f mult in perioada asta cred ca vreo 10-15 kg. Am si intrebat-o de ce slabeste asa si mi-a raspuns ca merge la sala A￯i A￯ine A￯i regim. Nu mi-a arA￯tat cumva ca pasiunea ei de mai demult ar mai fi A￯ncA￯... chiar am vorbit cu ea A￯nainte sa ies din spital si mi s-a parut normala, chiar simpatica, parea fericita cand i-am multumit pentru cum m-a ajutat sa-mi revin. Mi-a spus ca se pregateste sa dea la medicina si ca lucreaza pe timpul vacantei la spital ca A￯i place sa fie de folos celorlalti. Recunosc ca mi-a acordat foarte mult timp A￯n astea 2 saptamani dar eu dormeam mult, A￯mi dadea sedative ca sa suport durerea si A￯nainte de operatie si dupa...
-Ai fost operat? Asta nu mi-ai spus...
-Da, am avut fractura de piramida nazala, nu puteam sa respir, ma sufocam, a fost destul de rau... ce sa-ti spun, sa ma vait?
Nu mi-a fost greu sa o gasesc pe facebook intai pe Carina si printre prietenii ei pe Gloria. Avea postate o serie de fragmente ca de jurnal din perioadaa￯￯ iubirii eia￯￯ adica aceste 2 saptamani A￯n care a￯￯Vlady fusese numai al eia￯￯.Asta m-a lamurit cat de actuala era obsesia ei si m-a ajutat sa o cunosc cat de cat.
Avea postate multe fotografii cu caini si in toate cauta sa-si ascunda corpul. Participase la discutii despre animale si cateva discutii despre iubire. Se intelegea ca ea iubeste foarte mult pe cineva dar nu-i dezvaluise numele in acea discutie. Schimbase cateva opinii si despre sinucidere cu niste fete ce pareau a fi Emo si asta mi-a sporit ingrijorarea.
Mi-am facut o noua pagina pe facebook cu o identitate fictiva: Angela Anghel, studenta la psihologie. Apoi mi-am creat o retea de alte persoane ale caror conturi fictive le creasem tot eu pe parcursul urmatoarelor zile. Am creat si multe conversatii intre ele si apoi am inceput sa-i dau unele raspunsuri A￯n cadrul discutiilor pe care le initiase.
Una dintre fetele Emo, o anume Gratiela povestea cum a A￯ncercat sa se sinucida cu pastile iar Gloria A￯i spunea ca a￯￯viata intr-adevar nu merita traita daca nu te iubeste nimenia￯￯.
I-am raspuns ca a￯￯pentru a fi iubita trebuie sa meriti aceasta iubire si nu meriti daca tu insuti nu daruiesti iubire celor din jur, daca nu ai niste calitati pe care sa le manifesti constant si pentru care sa fi admirata si iubita. Era o provocare dura.
Gratiela a raspuns imediat: a￯￯Eu din contra, am constatat ca cei buni si iubitori sunt marginalizati si considerati prosti si numai cei rai trezesc pasiuni.a￯￯
a￯￯Pasiunea si admiratia pe care o simti fata de cineva rau nu face decat sa hraneasca raul din tine daca il admiri pentru ca e rau. Dar, de fapt tu nu il admiri pe acela pentru ca e rau sau pentru defectele lui ci pentru ca manifesta o stare de forta care tie A￯ti lipseste.a￯￯ I-am raspuns si apoi au urmat multe alte conversatii pe diverse teme cu aceste fete care, intr-adevar erau cam depresive desi nu se declarasera a fi emo.
Dupa o saptamana am avut prima reactie a Gloriei la un comentariu despre sinucidere. Gratiela sustinea ca a￯￯necesita un anumit curaj faptul de a-ti lua zilelea￯￯. Iar eu ii spuneam ca a￯￯i-ar fi mai util sa-si dezvolte curajul de a trai, de a infrunta problemele cu care se confrunta si nu de a depune armele intr-un moment de lasitatea￯￯. Gloria a intrebat atunci:a￯￯Si daca nu ti-a mai ramas alta alternativa?a￯￯ I-am raspuns imediat: a￯￯Nu mai reusesti tu sa vezi alternativa dar asta nu inseamna ca nu exista.a￯￯ Si asa a inceput conversatia noastra.
Gloria: a￯￯M-am chinuit ani de zile sa slabesc dar nu am reusit sa ma mentin iar acum, cand reusisem am descoperit ca el are o alta care arata ca un top model si cu care a fost la mare in vacanta.a￯￯
Angela: a￯￯Poate ca nu trebuia sa slabesti pentru el ci pentru tine... la asta te-ai gandit?a￯￯
Gloria: a￯￯Am reusit sa slabesc numai cand il vedeam in fiecare zi, numai gandindu-ma ca fac asta pentru el.a￯￯
Angela: a￯￯Asta a fost doar mecanismul mental dar trebuie sa recunosti ca principala beneficiara a faptului ca ai reusit sa slabesti esti tu si nu el.a￯￯
Gratiela: a￯￯El poate ca nici nu stie ca il iubesti...a￯￯
Gloria: a￯￯Ba stie, i-am spus!a￯￯
Angela: Si esti sigura ca stia ca slabesti pentru el?
Gloria: Nu A￯tia ca slabesc pentru el! Ar fi fost culmea sa-i spun asta. Baiatul asta s-a batut pentru mine, pentru a ma salva cand s-au luat de mine niste golani la scoala.
Gratiela: Dar asta nu inseamna neaparat ca te iubeste...
Angela: Da, poate a facut-o doar pentru ca nu suporta sa vada o nedreptate...
Gloria: S-a batut atunci cu patru baieti si a fost ranit destul de rau dar i-a pus pe fuga. Apoi m-a dus acasa.
Gratiela: Te cunostea inainte de intamplarea asta?
Gloria: Nu cred... ma A￯tia aA￯a din vedere, dar apoi am reuA￯it sa ma imprietenesc cu una dintre surorile lui si mergeam des la ei in casa.
Gratiela: Si cum se purta cu tine?
Gloria: Era destul de mult timp plecat in cantonamente dar am aflat de la sora lui foarte multe lucruri....
Angela:


A￯mi dA￯deam seama cA￯ A￯i cerusem lui Dumnezeu frumuseA￯ea pentru a cA￯A￯tiga admiraA￯ia oamenilor A￯i cA￯ orice altA￯ A￯nsuA￯ire sau calitate i-aA￯ fi cerut ar fi avut acelaA￯i rezultat, dezvoltarea exponenA￯ialA￯ a orgoliului, a mA￯ndriei dar A￯i a invidiei celorlalA￯i. ObservA￯nd cA￯ orgoliul mA￯ cobora A￯n infern m-am gA￯ndit cA￯ singura cerinA￯A￯ care m-ar fi ferit de asta ar fi fost sA￯ A￯i cer Lui Dumnezeu sA￯ iubesc, sA￯-L rog sA￯-A￯i manifeste prin mine iubirea Sa necondiA￯ionatA￯. MA￯ mA￯ndream de fapt cu ceva ce A￯mi fusese dA￯ruit pentru a A￯nA￯elege aceastA￯ lecA￯ie. Dar El nu m-a A￯nvA￯A￯at numai lecA￯ia despre modul A￯n care trebuie purtatA￯ frumuseA￯ea, adicA￯ A￯mpreunA￯ cu o imensA￯ modestie ci A￯i faptul cA￯ a obA￯ine admiraA￯ia oamenilor nu poate fi un obiectiv, un A￯el A￯n viaA￯A￯ pentru cA￯ ea nu mA￯ ajutA￯ sa evoluez ci chiar mA￯ A￯mpiedica dezvoltA￯nd A￯n mine dorinA￯a de putere. Idealul meu trebuia sA￯ fie iubirea.
A￯ntA￯lnirea cu Vladimir nu numai cA￯ mA￯ A￯nvA￯A￯ase sA￯ mA￯ detaA￯ez de frumuseA￯ea pe care mi-o dA￯ruise Dumnezeu, dar A￯i sA￯ mA￯ feresc de orgoliu, sA￯ primesc cu umilinA￯A￯ A￯i recunoA￯tinA￯A￯ darurile Lui A￯i sA￯ A￯nvA￯A￯ cA￯ de fapt: DUMNEZEU ESTE IUBIRE.
Cat de mult ti-a placut acest blog?
2
(1 voturi)
1133 vizite

Alete insemnari din blog

21 Mai 2008

Comenatrii:3 |

PE PATUL DE MOARTE
Unii oameni cred despre viata ca e o lupta în care intra la nastere si care se termina odata cu moartea. Ei se comporta tot timpul ca si cum ar fi în competitie, într-o cursa nebuna centrata în principal pe verbul ``a avea``. Nu se gândesc la acest moment fina

21 Mai 2008

Comenatrii:1 |

TRANSFORMAREA GELOZIEI IN IUBIRE
            Lavinia simtea ca între sotul ei si Emilia, prietena ei cea mai buna se înfiripase ceva mai mult decât o prietenie ca aveau suflete asemanatoare, sensibile, ca erau amândoi artisti si se întele

31 Mai 2008

Comenatrii:0 |

Poarta
          POARTAAm intrat printr-o poarta de luminaUitand cine suntUitandu-mi natura divinaCaut, manata de un dor neintelesSa-mi amintesc de ce aici am alesCaut sa patrund, sa intelegTaina acum s-o dezlegSa n-ajung la cealalta poartaCe-n capat m

08 Iun 2008

Comenatrii:0 |

Capcana recunostintei
       Priveam parcul cu forfota lui specifica lasându-ma purtat de gânduri, admirând prospetimea florilor, fosnetul misterios al copacilor, ciripitul pasarelelor si toate la un loc îmi creau un sentiment de liniste, de armonie interioa

28 Mai 2008

Comenatrii:1 |

Tu, Doamne
             TU, DOAMNEMi-ai daruit rasuflarea TaIn primul sarut adus vietiiSi lumina ochilor TaiIn primele imagini pe care le-am vazutMi-ai daruit apoi lacrimile talePentru clipele greleCand n-am sa intelegSi minteaPentru a o inf

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!