Am scris mai demult un post "Departe dar totusi una langa alta"  era la cateva mii de km de mine dar o simteam langa mineEa a fost fiinta care a plans cu mine, care m-a tinut in brate si mi-a sters lacrimile de pe obraz, a stat cu mine in singuratatea mea, in tristetea mea si a stiut sa asculte atunci cand i-am marturisit si a stiut sa asculte atunci cand eu nu am spus nimic.E acasa, e langa mine, a venit ca i era atat de greu acolo, ma bucur ca e aici dar ma doare sufletul ca nu-si gaseste locul, ma doare sufletul ca si-a pierdut  jumatatea si as vrea sa-i iau tot ce are pe suflet numai sa stiu ca nu o mai doare.Aseara in noapte tarziu, la telefon plangea...plangea incet, rar se mai auzea un suspin gatuit dar ea nu stie ca in sufletul meu...fiecare lacrima de pe obrazul ei cadea si se spargea in sufletul meu. Eu stiu ca ea este mai puternica decat mine, dar oricat de multe ori i-as repeta asta ea acum nu mai are forta sa ma creada...Dar...chiar daca ma simt neputincioasa...nu am sa plec de langa ea si am sa stau in linistea ei cu ea, am sa stau cu ea in singuratatea ei...a fost acolo langa mine, voi fii acolo langa ea...legatura dintre noi e prea puternica si nimic nu o va rupe...Te iubesc ca pe surioara mea si "sangele" apa nu se face