dependentadetelemeaimicautjumatatea
 
„ as vrea sa ma asigure cineva ca nu toate dorintele se implinesc. ”
by: dani_oz
 

"A innebunit Cristina"

adaugat pe 25 Feb 2007

Cand am intrat din nou, dupa mai bine de un an, in salonul de cosmetica "Divina Nefertiti", nu mi-a venit sa cred.  Cristina din fata mea era copia gri a femeii de care imi aminteam. Cumva imi aducea aminte de fotografiile de puscariasi. Mult mai slaba decat o stiam, o slabiciune bolnavicioasa, de spital, ca si cum tocmai s-ar fi ridicat din pat dupa o boala lunga si grea. Kinder, asistenta ei, zumzaia in jurul nostru, era evident ca al n-lea simt ii spunea ca nu eram o clienta oarecare, ci mai mult o prietena cu care nu se vazuse de mult. "Spune tu daca nu arata misto asa slaba", imi zice Kinder si imi face cu ochiul. Intru in joc, Cristina se preface ca se smiorcaie "mi-a zis ca am 45 de kileeee"."Nuuuuuuuuuuu", zic eu, "45? Imposibil!". Cristina zambeste cu candoare, are ceva de copil, se intoarce spre Kinder: "Vezi, Kinder, nu te mai da tu desteapta! Cum o sa am 45" Si rade spre mine, mangaindu-si soldul slab: "Cate imi dai?". Atunci o privesc ca Vivien Leigh pe Clark Gable inainte de a apuca drumul spre Tara:"46". Ne tavalim de ras, Kinder pare usurata. Imi trece prin cap ca nu e simplu sa traiasca opt ore pe zi incercand sa fie pe faza, ca nu cumva Cristina sa se prabuseasca din nou.Imi placea sa merg acolo pentru ca dupa doua ore ma ridicam de pe "canapea" (liber din partea mea sa va ganditi la Freud) pe langa o fata mai curata si mai stralucitoare, aveam si sufletul mai usor cu vreo cativa ani. Cu Cristina puteam vorbi de toate, ne stricam de ras si scoteam amandoua, dupa vreo cateva "mingi verbale" schimbate ca de incalzire, fraze memorabile, cred ca am fi putut scrie o carte.Odiseea 2006 pentru Cristina - prin februarie, la un control de rutina, cancer de limfa al mamei. Prin aprilie, tatal, separat de multi ani de mama Cristinei, in faliment. Fara sa ezite, desi petrecea mai mult timp prin spitale, vazandu-l  asa de necajit, mama Cristinei ii propune sa locuiasca la ea, "pana se pune din nou pe picioare". Partenerul de viata al Cristinei se opune, i se pare exagerat, fiecare trebuie lasat sa isi plateasca datoriile si sa isi ispaseasca pedepsele. (Pe de alta parte, ei doi aveau in plan sa faca un copil, si nu prea mergea.) Sora Cristinei este de aceeasi parere, cumnatul devine chiar violent. Cristina se imparte intre salon, spital - supa si compot pentru mama, casa mamei - curatenie si mancare si un pic de conversatie pentru tata. Si casa, unde "omul ei" face marunt din buze cand o vede terminata fizic si psihic. Imi place tare mult tonul cu care spune "omul meu", are un fel asa, tare, tare dragastos de a spune: "omul meu"...Trec asa trei luni, sase luni. "Cristina, faci tu?" "Cristina, te duci tu?" "Cristina, inca nu ai..?"Intr-o zi sora ei o roaga ceva. Un nimic, un fleac, o prostie, Cristina e de acord, "o prostie, puteam foarte bine sa o fac, o facusem de mii de ori fara sa mi-o ceara nimeni. Si am zis "nu". Cristina care zice "nu", asta era ceva nou. Incercari de a o face sa "razoneze". Alt "nu", ceva mai apasat. "Am descoperit dintr-o data ce placut era sa spui "nu", dar toti au zis A innebunit Cristina. Asta mi-a placut chiar si mai mult. Am stat zile in sir si m-am jucat cu jucaria mea cea noua: Vrei suc de portocale? NU. Vrei sa iti aduc o perna? NU. Vrei sa imi spui ce se intampla cu tine? NU. Era ca dincolo de oglinda, nimeni nu avea nici o putere asupra mea, eu spuneam NU la tot si nimeni nu ma putea obliga. Pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca imi spuneam NU si mie insami. M-am vazut in oglinda, nu m-am recunoscut, in oglinda era o femeie gri, fara buze, asta m-a dat peste cap, nu voiam sa fiu femeia fara buze. Atunci mi-am dat seama ca nimeni nu ma iubeste. Si asta cu motiv, e normal sa nu ma iubeasca, pentru ca NU merit sa fiu iubita. In noaptea aceea am incercat sa ma spanzur in baie. N-am avut curaj sa duc gestul pana la capat si l-am strigat pe omul meu. Am vrut sa ma inec, dar, tot asa, mi-a lipsit curajul. Si atunci omul meu mi-a zis Asa nu se mai poate, mergem la doctor".Saisprezece de kilograme mai putin, opt luni mai tarziu, un chip gri, dar o luminita care, incet-incet, reapare in ochi. Ce a invatat Cristina? Imi spune "am invatat sa deosebesc viata mea de a celorlalti si ca daca eu ma distrug, nu ajuta pe nimeni, dimpotriva. Am invata si sa deosebesc boala de ceea ce e al meu, de ceea ce e "adevarat". Nu o sa mai zic, cred, niciodata, ca nu merit sa fiu iubita. Am invatat sa relativizez, sa ma detasez, sa nu fiu povara pentru ceilalti si nici pentru mine insami. Si nici nu imi mai e asa de teama sa spun NU. Si cred ca o sa spun cui o sa stea sa ma asculte cat de important e sa deschizi gura si sa spui clar NU atunci cand e NU".Ascultand povestea Cristinei mi s-a uscat gura. Nu i-am povestit cum a fost anul meu 2006, eu care stiam deja sa spun NU. Poate data viitoare, cand o sa imi vopseasca genele si sprancenele... 
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,06
(275 voturi)
898 vizite

Alete insemnari din blog

06 Apr 2007

Comenatrii:0 |

Madame Chatterley - versiunea franceza: am vazut si m-am stricat de ras
Mergem la film? Mergeeeeem. Mergem sa vedem "Lady Chatterley",  care nu e totuna cu "Amantul doamnei Chatterley". Adica sa ne inarmam cu rabdare ca o sa ne puna sub nas francezii o versiune cvasifeminista? Libertina (noblesse oblige)? Ceva nou trebuie sa aduca, de

25 Feb 2007

Comenatrii:1 |

"Rugaciunea" Gestalt
Rugaciunea Gestalt Eu sunt eu si tu esti tuNu e menirea mea sa iti implinesc dorinteleSi nu este menirea ta sa fii ceea ce eu imi dorescTu esti tu si eu sunt euSi daca ne intalnim, e minunatSi daca nu, asta e.Versiunea in engleza:I do my thing and you do your thing. I am not in this w

25 Feb 2007

Comenatrii:0 |

"eu dau totul, dar el nu..."
Nu stiu daca e o chestie de varsta, dar cand ma las antrenata de conversatie cu vreo prietena mai tanara, inevitabil imi face urmatoarea declaratie:"Stii, cred ca ceva nu merge in relatia noastra. Nu ca nu ma iubeste, stiu ca ma iubeste". Aici mi se aprinde beculetul "cum de

17 Feb 2007

Comenatrii:0 |

Dragostea pe internet
Prietena mea Soraya nu mai are rabdare. Vrea il gaseasca pe barbatul vietii ei. Are 26 de ani, s-a nascut si traieste  in Insulele Canare si a avut un mare amor, baiatul care vindea de toate la magazinul din colt. De indragostit s-au indragostit pe internet, vorbind pe messenger.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!