Fa-ma sa tacNu cu tacere, c-un sarutNu cel albastru, nici cel mut,Sarutul tau de lutSarutul tau de rug, de ars.Nu te uita in urma, Nimic n-a mai ramasNeinghitit de timp,De spatiu si de dor.O, tu, sarmane calatorCu focul stins(De cine?)Nu-ti cauta tacerea de decorCi cauta-ma pe mine.

Am ales. Daca citeste cineva randurile astea sa stie ca sunt scrise cu lacrimi in ochi de catre un om. Un om care vrea liniste si intuneric. Dintr-un reflex imbecil isi acopera cu o mana un ochi, cu o mana o ureche. Nu se poate hotari ce vrea mai mult, liniste sau intuneric?

Fericirea e un copil nebun.Iubirea-i un copil flamand.

StiloulStiloul scrie galbenStiloul scrie ftizicAlbastrul e nesigur Albastrul mi-a muritStiloul scrie albSi scârtâie-n delirDar albul mi-e murdarMurdar si stins, bolnav.Stiloul scrie palidÎn ritmul melodrameiSi foaia mi te plângeStiloul scrie sânge.Stiloul

Miros de spital. Miros de pierdere a sanatatii. Miros bolnav de sperante. Ar trebui sa furam o bucata de miros, s-o scoatem de fiecare data cand uitam sa traim.