Feelings and thoughts, not just words...
 
„ incearca sa fii un om mai bun... e asa placut... ”
by: ioanstoenica
 

S-a dus Craciunul din sufletele lor...

adaugat pe 04 Feb 2008

“De ce fac asta? De ce trebuie sa se termine asa?” Nu demult fusese în centrul atentiei, adultii aveau grija de el si copiii îl iubeau, si toti se bucurau de prezenta lui… Dar oare era asa stralucitor si încarcat de frumusete pentru ca lumea îl iubea, sau lumea îl iubea pentru ca era asa stralucitor si încarcat de frumusete? Cert e ca pentru o vreme, el adusese în casa lor atâta bucurie… Si acum, desi era acelasi în interior ca la început, fusese aruncat afara în zapada ca un nimic… Ca si când nimic bun ei nu simtisera pentru el… “oare frumusetea mea si bucuria lor statea în globurile acelea artificiale si în beteala stralucitoare pe care oricine o poate cumpara din magazine?” Bradutul nu întelegea cum oamenii pot fi atât de cruzi încât sa-l lase singur sa moara, desi el le adusese atâta bucurie cândva… Dar se gândea ca poate a gresit el cu ceva, poate daca nu i-ar fi cazut atâtea ace pe covor, sau poate daca ar fi fost mai înalt si mai stufos… Si statea singur afara în frig si oamenii se veseleau în case… “macar ei sa fie bine…” Oamenii ar fi putut sa cumpere un bradut în ghiveci, pe care sa îl planteze apoi în natura, nelasându-l sa moara, sau un bradut artificial, care nu are sentimente… Dar nu… ei trebuiau sa aiba lucrul ce le-ar aduce cea mai mare fericire de moment, ca apoi ei sa îi aduca lui cea mai mare suferinta… Pentru ca uneori oamenilor nu le pasa ce lasa în urma lor, atâta timp cât lor le e bine… Si uneori, consecintele unor sentimente egoiste si superficiale se simt adanc în tulpinile înfipte în zapada..."Ca sa vezi cât de mult m-au iubit de fapt..." îsi spunea bradutul... Si unii braduti mor, pentru ca se pierd pe ei însisi undeva în gândurile unor clipe minunate care-au fost... Dar altii îsi lasa sufletul liber sa paraseasca tulpina uscata, zburând usor pe deasupra oamenilor si a lumii, pâna într-o zi când vor redescoperi cine erau… Si atunci vor creste iar într-o padure plina de mireasma, mai frumosi si mai curati ca niciodata… Mai înalti si mai puternici, privind senin spre un cer acoperit de zâmbet... Si acolo, departe de oameni, vor învata iarasi sa-i iubeasca… Mai mult decât ei vor sti vreodata…

Alete insemnari din blog

30 Mai 2008

Ce sa faci c-un milion
Ce sa faci c-un milion (de lei vechi) - varianta plina (lunga). (vezi varianta scurta si poze aici)...Nu mai fusesem in Piatra Craiului. Decat la poale de cateva ori. Si de cand am inceput sa umblu singur asa pe munti, am zis ca trebuie sa ajung si acolo... Ma uit pe net si caut variante d

18 Mai 2009

Intors pentru o clipa pe Pamant
Multe zile se uita, multe trec fara rost...E incredibil cum locurile se schimba atunci cand tu te schimbi... cum peisajele sau muntii sau padurile, manastirile sau muzeele capata alte culori, alte arome, alte semnificatii, atunci cand tu te schimbi... crescand, devenind mai bun, mai intele

19 Mai 2009

O poza cat o mie de cuvinte
Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici p

17 Iul 2008

Din grajd in grajd
La tara era un grajd. Peste linie, da. In copilarie, grajdul acela gazduia vreo 2 vaci si cateva oi, dar acum fusese parasit de toate… Cine sa le mai ingrijeasca, tataie nu mai e si tinerii sunt mai atrasi de confort decat de puritate si naturalete, numite in mod curent – munc

10 Iul 2008

Intr-o zi am murit...
 Intr-o zi am murit. Cred ca era o zi de toamna. Trebuie sa fi fost, am simtit toate pasarile plecand din mine, si florile ofilinduse… Nu erau insa niciun fel de fructe in copaci, poate era totusi iarna… O iarna ce a zacut mult sub stratul subtire de bucurie ce de-acum s