Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Lumina si intuneric

adaugat pe 07 Iul 2007

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam ca solutia este intotdeauna simpla, este aproape de noi. Cu alte cuvinte, in timpuri intunecate uitam tocmai ... sa aprindem lumina. Desi pare atat de logic, de la indemana, foarte putini dintre noi isi amintesc faptul ca solutia pentru intuneric este ... lumina. E drept ca uneori asteptam ca altcineva sa aprinda lumina, credem ca va reusi mai bine decat noi. Este oare aceasta iluzie adevarata? Raspunsul este nu: doar noi putem sa facem lumina in sufletele noastre. Ne stim pasurile, temerile, visurile cele mai ascunse, cum pot altii sa ghiceasca, daca tocmai noi nu facem lumina?Totusi sunt cateva persoane care pot vedea dincolo de negurile noastre. Care ne stiu mai bine decat noi insine. Care ne vegheaza din umbra, care ne poarta in inima... Acestea sunt rare, dar daca le lasam, ne pot face sa vedem Lumina. Nu vi s-a intamplat niciodata sa spunei ca v-a scos la Lumina cineva? Cu un sfat, cu o vorba buna, cu purul fapt de a  va fi alaturi? Persoane care nu v-au cerut nimic pentru ca menirea lor era sa va aduca la Lumina. Daca doreau sau nu ceva mai mult, fiecare trebuie sa caute si el la randul lui in inima celuilalt si sa afle.Dumnezeu a zis: "Sa fie Lumina!" Si a fost Lumina. Cuvantul are o putere aproape mistica. Eu parafrazez: "Sa ne exteriorizam!". Si ceilalti ne vor intelege. Si atunci va fi lumina. Tot ceea ce ascundem la umbra gandurilor noastre e greu sa fie intuit de ceilalti sau nici ei nu au certitudinea ca intuiesc corect. Si ne trezim in ceea ce se numeste UROBOROS: sarpele ce isi musca propria coada creind un cerc perpetuu, fara sfarsit, incertitudinea ce se auto-devoreaza si devoreaza sufletul macinat de ea. Sunt momente in care nici cu Lumina aprinsa nu vedem: nu vedem ce simte celalalt, nu vedem ce simtim noi fata de celalalt. E dureros, dar e adevarat. Ne lasam macinati de neincredere, de dorinte neimplinite, de ganduri nespuse. Suntem orbi la glasul celuilalt, suntem surzi la privirea celuilalt. Daca ne-am deschide simturile si am crede macar o clipa in intuitie, probabil ca am auzi vocea lui si i-am privi ochii. Atunci ar fi Lumina cu adevarat. Lumina vine din suflet, din acea intuitie ce zace neascultata, aruncata intr-un colt, intr-o lume atot-rationala. Suntem atot-rationali? Definitiv NU. Nici nu putem fi. Latura noastra divina mereu ne va atrage atentia ca ratiunea nu este intotdeauna calea superma. Oare vom avea curaj sa recunoastem acest lucru, s-o ascultam? Putini vom face asta. Ne temem de ceea ce excede rationalul, de ceea ce provine din adancul sufletului nostru, dintr-un inconstient reprimat. Vine clipa cand inconstientul refuza sa mai stea la Intuneric, iese la Lumina cu orice pret. Produce ravasire, bulversare... e Lumina si noi ne percepem in Intuneric. Asta pentru ca ochii nosti sunt obisnuiti cu Intunericul rational, sunt orbiti de Lumina Intuitiei ce ne inunda. Acomodarea dureaza mai mult sau mai putin, in functie de cat de mult ne dorim sa ne adaptam. Inca un lucru. Ce mai poate aduce Lumina in sufletele noastre? IUBIREA. Chiar de e intuneric in viata noastra Iubirea face Soarele sa rasara. Suntem noi insine propriul nostru Soare. Un exemplu graitor este melodia lui Reamonn feat Lucia Silva: http://www.youtube.com/watch?v=WJyZ1hCXS0EVoi ce credeti? Putem infrunta cele mai negre nopti calauziti de Lumina Iubirii?

Alete insemnari din blog

05 Iul 2008

Ce e in noi? I
Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata d

16 Sep 2007

Karmice
Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem

03 Oct 2007

Maya II
Uneori nu avem curaj sa dam la o parte valul de iluzie in care ne ascundem. Ceea ce simtim nu e totuna cu ceea ce spunem. Uneori circumstantele ne determina sa ne ascundem si sa izolam sentimentele autentice de teama unor consecinte nefaste. Ne ascundem de societate, de normele ei, ne asc

30 Iun 2007

Plimbare in Univers
Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele.

09 Oct 2007

Interpretari
Azi am avut cea mai ciudata zi de nastere din viata. Oricum nu are rost sa detaliez. Si totusi a lipsit ceva. Nici asta nu am sa detaliez. Aveam asteptari, dar unele nu s-au adeverit. Constientizez ca nu ma pricep la oameni atat de bine cat vreau sa cred. Ramane sa ma bucur de cei ce-