Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Karmice

adaugat pe 16 Sep 2007

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile in esenta lor, se pare ca este o credinta inradacinata in spiritul uman, dincolo de a fi parte exclusiva a culturii indiene. Curios este ca sociologic vorbind, in ea regasim acel indivind cu "locul controlului extern" ce mereu da vina pe destin, pe soarta sau pe ghinion. Personaj mistic, fatalistul se plimba prin viata, cainadu-se ca nu are noroc, ca ghinioanele il urmaresc, ca este blestemat, ca i s-au facut vraji, etc, etc. In toate exista un alt vinovat in afara de el insusi. Si incepe toate situatiile de viata magistral: daca lucrurile nu ar fi stat asa, acum s-ar fi intamplat nu stiu ce.Ei bine, ce uita Fatalistul e ca lucurile stau asa tocmai din cauza lui. Sta in puterea omului sa schimbe ce nu este bine in viata sa, sa actioneze. Liberul arbitru este mai puternic decat ne putem imagina. Suntem doar orbiti de prejudecati, de reguli impuse de noi insine, de stereotipii de viata, de obisnuinte, de comoditate. Suntem robii propriului nostru Univers, aparent stramt, lipsit de sens si guvernat de forte misitice care conspira impotriva noastra.  Cu valul pe orchi, trecem prin viata fara a ne uita atent in jurul nostru, fara a-i descoperi pe cei ce conteaza, pe cei ce ne iubesc. Dam vina pe circumstante ca i-am indepartat sau neglijat pe cei dragi sau pe cei carora le pasa de noi. De cate ori nu am cerut iertare pentru indiferenta sau pentru faptul ca am luat decizii pripite? De cate ori ceilalti nu ne-au acordat-o doar in virtutea unui "iarta-ma"? Si de cate ori vor fi dispusi sa ne ierte? Sincer, cred in a doua sansa, cred ca daca putem corecta greselile trecutului si putem sa ne armonizam cu ceilalti, fiind atenti la ceea ce vor si simt cu adevarat. Daca putem citi printre randuri in paginile sufletului, exista mereu posibilitatea de aranjare.In viata nu se pierde si nu se castiga nimic, dar se modifica toate. Dar miza ar trebui sa fie a mentine relatii pozitive cu toti cei carora le pasa de noi. Imaginez o relatie ca la matematica: + si + ar trebui sa dea intotdeauna plus.  Dar uneori, nu facem decat sa sfidam aceste legi, si facem transformari ciudate. Nu stim sa pastram ceea ce obtinem cu greu sau ceea ce ni se ofera. Nu avem respect pentru propriul nostru efort de a cosntrui o relatie, nu stim sa ne bucuram de ceva ce a venit aparent din Cer, ca un cadou meritat sau nu. Ajungem sa nu mai vedem nimic, sa ne schimbam radical sau nu, sa nu mai credem in noi, sa nu mai credem in ceilalti. De ce am crede in noi daca noi nu suntem stapanii vietii noastre? De ce am crede in ceilalti, cand si ei sunt robii unor forte nebanuite? Ca sa putem crede in ceilalti, trebuie  mai intai sa credem in noi. Daca VREI, POTI. Contreaza sa VREI si sa CREZI cu adevarat.  

Alete insemnari din blog

09 Sep 2007

Cine mai crede?
Multi dintre noi am uitat verbul "a crede". Nu mai credem in nimic. Vorbim din ce in ce mai des  despre valori, misiuni, crezuri, organizatii intregi se dedica lor, oameni sustin ca isi sacrifica existenta pentru ele. In fapt, nu suntem in stare sa credem in noi insine, in c

18 Sep 2007

Rock my soul
Zilele astea faceam o lista cu panaceele pentru durerile sufletesti. Cea mai remarcabila descoperire din lista nu este nici pe departe un secret… muzica. Nu sunt o cunoscatoare, dar imi permit sa-mi dau cu parerea la nivel amatoristic. Astfel ca m-am uitat in fisierele muzicale sa v

02 Iul 2007

Povesti cu nume
emy

28 Mar 2008

Scrisoare
Intr-o noapte fara stele, fara luna, Te-asteptam visand furtuna. In cer, ingeri-toti se ascundeau, Demoni multi se invrajbeau… La lumina lumanarii, randuri palide scriam. Inca speram, inca visam, sa te vad la rasarit, Eram deja la asfintit si stiam ca n-ai venit. In ropotul ploii, l

23 Sep 2007

Posibil? Dincolo de aparente
La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androgin