Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Iubire suprainventata in "Arta viselor"

adaugat pe 01 Iul 2007

Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie, traind intr-o lume proprie in care doar partenera sa, Stephanie (Charlotte Gainsbourg) reuseste sa patrunda. Postul nu-si propune sa faca o cronica a filmului, ci sa fie o invitatie la a-l vedea si a  medita la mesajul lui. Iubirea este posibila doar intre cele doua personaje ciudate, ce traiesc o buna parte din timp pe taramul viselor. Filmul accentueaza o idee perpetua: gasirea sufletului pereche, oglindirea la care m-am mai referit. Nu este indeajuns ca personajul sa se indragosteasca aparent de Zoe (prietena Stephaniei), ci trebuie ca aceasta sa-i impartaseasca pasiunea pentru lumea lui, iar el pentru a ei... Este reflectata acea cautare perpetua, neobosita, sentimentul de a nu te multumi cu putin, ci a dori totul. Imaginatia, evadarea din cotidian printre elemente 3D suprarealiste alimenteaza sentimentul cautarii, al bizarului. Este tocmai refuzul unei relatii banale, reduse, in favoarea uneia totale (personajele evoluau in acelasi mod, mai mult decat telepatic). In urma filmului ramane reflectia: cati ar fi capabili de a cauta in permanenta sau de a lupta pentru ceea ce au gasit? Putini, sau mai trist, foarte putini. Cati se pot sustrage unei banalitati continue pentru a trai ceva bizar, frumos si totodata suprareal? Si mai putini. Ne incapatanam sa alegem variantele simple, cand devine ceva prea complicat renuntam cu usurinta, parca ne e frica de visele noastre. Parca visele sunt ceva total rupt de realitate, ceva intangibil ce e bine sa ramana in somn si eventual sa le uitam a doua zi. Uitam noi oameni dupa o zi, asa ca visele devin si mai nesemnificative... Poate daca nu le-am uita, ci le-am pastra ca intr-un ghioc ce ne face mereu sa auzim glasul marii in fiecare zi, nu am uita nici oamenii atat de usor... si nu am uita sa ii facem fericiti pe cei care ne doresc fericirea....  

Alete insemnari din blog

06 Nov 2007

Drumuri in desert
Exista trei posibilitati de a continua drumul: Prima este a piticilor. Ei vor merge din fantana in fantana si vor avea iluzia ca viata lor este una fericita, ca au trecut inca o zi si ca in toate celelalte se va intampla la fel pana la sfarsit. A doua este cea a oamenilor “obisnuiti&

30 Mar 2008

Lipsa de inspiratie: libertate absoluta, sau nu...
Cred ca de multa vreme nu am avut o asa lipsa de inspiratie, ce ma streseaza si ma enerveaza. Ma supara cand problemele cotidiene afecteaza si "lumea libera a fanteziei", inca un semn ca trebuie sa nu uit ca aceste doua lumi sunt de fapt una si aceeasi: EU. E totul intr-un singur

13 Apr 2008

De civitate amoris
Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si &helli

19 Sep 2007

Despre Ingeri si Karme
Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii,

07 Oct 2007

Despre timp
Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timp