Nu stiu cum s-ar fi desfasurat lucrurile fara blog. Cel putin intr-o anume perioada a fost ceea ce mi-a trebuit, facandu-ma sa trec mai usor peste momente care am crezut ca nu se vor sfarsi niciodata. Dar au trecut si au lasat amintiri in urma.Plimbare in univers - Amintiri Imi amintesc de faptul ca era o zi de duminica (exact ca si azi) si ca fusesem in parc pana seara. Era o vreme magica. Parcul parea a fi intregul univers. Tin minte si ce discutii avusesem in parc. Daca la vremea respectiva plecarea in strainatate era doar un vis, acum e o certitudine. ma gandeam ce voi face si daca va fi ceva care sa ma intoarca. Stiu sigur ca era cineva care ar fi putut. Acum, dupa fix un an, l-am visat, la fel, gata sa ma intoarca din drum. Visul a parut atat de real, inca ii mai simt atingerea. Cand m-am trezit mi-a parut rau ca era doar un vis si ca nu am puterea de a-l transforma in realitate. Doamne, ce inseamna timpul uneori! O clipa sau o eternitate. Desi acest an agitat pare a fi trecut intr-o eternitate si ca ultimele noastre cuvinte au fost parca un cosmar in imaginatia mea, totusi visul m-a facut sa simt ca nu ma despart decat cateva clipe de atunci..... Restul pe http://desiderias.wordpress.com/