Azi e clar ca nu a fost cea mai buna zi a mea si nici macar nu a fost 13 (deja e 13 in conditiile in care am trecut de 12, dar voi face o conventie si inca ma voi afla in ziua de 12). Si 13 si vineri… Nu am incredere in superstitii, dar nici nu le ignor, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. E vorba despre un ansamblu in care lucrurile nu se intampla cum vreau. Ma gandeam ce repede trecem de la extaz la agonie, vorba cartii. Ce carte… intr-adevar in cati dintre noi nu sta ascuns un Michelangelo (in sensul de forta interioara, de dorinta de a reusi, de geniu in domeniul de activitate, de trairi si iubiri porfunde). Da, eu de cateva saptamani (vreo 2) sunt incercata de sentimente contradictorii, extreme. Nu mai vreau nimic si deodata vreau totul. Si totusi nu gasesc nimic din ce vreau si caut, in niciun plan. Agonie, tristete, neliniste, starea de a nu gasi ceea ce ai nevoie. Extaz: impresia ca ai lumea la picioare, ca drumurile ti se deschid in fata, ca nimic nu te poate opri in aventura ta… Dar pendulez mereu si ma intreb daca voi gasi ceea ce doresc. Continuarea pe: http://desiderias.wordpress.com/