Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Blogul catarhic

adaugat pe 30 Iul 2008

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba (asa si trebuie sa fiu) si realizez multe si repede. Ceea ce e ideal: eficienta maxima :). Vad ca m-am reapropiat de blog, ca atare m-am uitat sa vad in ce momente am scris cel mai mult. Raspunsul e simplu: cand nu mi-a fost bine. Este cat de poate de adevarat ca starile sufletesti ca tristetea, nostalgia, dorul etc (pentru a nu dramatiza prea mult) genereaza creatia. Poate asa se explica faptul ca marii autori au avut vieti nefericite (nu am gasit niciun exemplu elocvent de artist genial care sa fi fost fericit). Probabil ca tocmai aceasta nefericire - un sacrificiu pentru umanitate, a fost necesara ca noi astazi sa ne putem bucura de niste opere marete. Sa nu se inteleaga ca as indrazni sa ma alatur marilor genii creatoare (Doamne fereste!), ci doar ma leg de faptul ca starea de creatie este generata de sentimente triste. Probabil ca atunci cand suntem fericiti nu avem timp si nici rabdare sa impartasim asta. Suntem atat de egoisti incat tinem pentru noi. Si e valabil si pentru mine. Nu am scris nici un singur post in care sa fi povestit ceva care m-a facut fericita (si de cand scriu blogul, slava Domnului ca au exista si momente din astea, nu multe, dar importante…). Inexplicabil?! Ei bine, nu… doar previzibil. Cand esti fericit, uiti ca lumea exista, vorba jurnalistilor: good news is no news. Asa si aici: happy moments are not to be posted, la care completez eu, they have to be lived. Alt aspect interesant: am postat in ultima perioada foarte multe articole in categoria “personale”… Continuarea pe www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

06 Nov 2007

Dumnezeire sau noroi... iubirea....
Despre cum te transforma iubirea ar fi interesant sa postez cateva ganduri, provenite din experienta personala si nu numai. Iubirea te poate duce la ceruri… dar caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat ai indraznit sa te inalti mai sus. Icar al sentimentelor, ce isi face aripi di

03 Oct 2007

Maya II
Uneori nu avem curaj sa dam la o parte valul de iluzie in care ne ascundem. Ceea ce simtim nu e totuna cu ceea ce spunem. Uneori circumstantele ne determina sa ne ascundem si sa izolam sentimentele autentice de teama unor consecinte nefaste. Ne ascundem de societate, de normele ei, ne asc

26 Mar 2008

Alegeri Proces de constiinta
Am vazut recent un film inspaimantator. De ce? Era viata mea. Nu conteaza filmul, ca as dezvalui prea mult. Dar, da, e trist, tragi-comic, oricum as putea sa-i spun. Cel mai grav proces e cel cu trecutul. Faptele s-au produs, nimic nu poate fi modificat. Pana la urma, orice proces e cu tre

13 Iun 2008

Framantari de azi
Azi e clar ca nu a fost cea mai buna zi a mea si nici macar nu a fost 13 (deja e 13 in conditiile in care am trecut de 12, dar voi face o conventie si inca ma voi afla in ziua de 12). Si 13 si vineri… Nu am incredere in superstitii, dar nici nu le ignor, dar nu despre asta vreau sa

30 Iun 2007

Plimbare in Univers
Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele.