gradina amintirilor
 
„ va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija ”
by: softroots
 

din adolescenta

adaugat pe 30 Iul 2009

se regaseste aici o poezie de Ion Pillat. nu am vrut sa spun mai mult decat ce scrie in ea. sa spun ca de cand am citit-o prima oara, acum multi ani, s-au schimbat gusturile mele ? simt acum altfel ? cu mai putina incredere poate. tristetea poeziei, daca exista, acum e doar tristete, nu ma mai incanta ca ceva neexplicat, ca un mister al iubirii. da, e o poezie despre iubire. pare naiva, in genul picturii naive, pare a fi despre o iubire simpla, o iubire de copii fara stralucirea copilariei.   Aci sosi pe vremuri                                                                                                                                         de Ion Pillat (1891-1945)La casa amintirii cu-obloane si pridvor                                                                         Paianjeni zabrelira si poarta si zavor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc                                                                           De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.In drumul lor spre zare imbatranira plopii.                                                                      Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Nerabdator bunicul pandise de la scara                                                                   Berlina leganata prin lanuri de secara.Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina                                                                Sari, subtire,-o fata in larga crinolina.Privind cu ea sub luna campia ca un lac,                                                                   Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad                                                                     Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...                                                                          Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,                                                                   De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana...                                                                 De mult e mort bunicul, bunica e batrana...Ce straniu lucru : vremea ! Deodata pe perete                                                                  Te vezi aievea numai in stersele portrete.Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,                                                                            Caci trupul tau te uita dar tu nu-l poti uita...Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu :                                                                               Pe urmele berlinei trasura ta statu.Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.                                                                      Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.Subtire, calci nisipul pe care ea sari.                                                                                 Cu berzele intr-insul amurgul se opri...Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram                                                                    Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna                                                              Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,                                                                    Si ti-am parut romantic, si poate simbolist.Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat                                                                      - Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.  vedeti ce e minunat la poezia asta ? in forma ei sunt cuvinte alese fara dorinta de a impresiona, pe alocuri parca doar ca sa rimeze, insa autorul a urmarit mai intai ceea ce dorea sa exprime, starea sa. si de aceea, in forma este si un ritm, domol, ritmul cu care poetul a rostit cuvintele in sinea sa, ritmul pe care ideile se dezvaluie cititorului asemeni unei teme muzicale pe care nu o intelegi de la inceput. notele grave de la inceput, un cadru pentru aducere aminte, revin mai tarziu, nuantate, inchizand intr-o imagine despre trecut impacarea cu legile firii. apoi, povestea continua, in ea este viata, de neoprit in loc. dar notele grave revin in finalul fara continuare, puternice, asemeni batailor de clopot pe care le evoca. nici o intelegere nu ii va proteja iubirea. sa fie retrairea unui final inca neacceptat ? sa fie amenintarea razboiului ? Ion Pillat iubea simplu si frumos. poezia asta era la lecturi suplimentare in cartea de literatura de clasa a 8-a, pe vremea cand eram elev. un alt caz de confundare a culturii cu cultura generala. e mai multa poezie in ea decat in toata cartea. dar nu se citeste oricum. am citit-o din exemplarul gasit aruncat, salvat si curatat, recitata iar si iar in cautarea expresiei perfecte, la lumina lumanarii, invaluit de fum si iz de pereti uzi pentru ca toata casa era inundata. atunci nu imi faceam griji pentru viitor

Alete insemnari din blog

24 Mai 2009

strainul si moartea
Lumina felinarului era un foc egoist.Pentru putina caldura ar fi trebuit sa se sfasie carnea in gratiile de fier si cioburile de sticla si sa se consume agonia arsurii. De cealalta parte a noptii, dar indeajuns de aproape incat sa sufere statea ghemuit un om. Statea treaz in frig si tacere

02 Apr 2009

cararea pierduta
Am venit aici pentru posibilitatea de a comunica. In schimb, am vrut sa transmit încredere într-o viata mai buna din perspectiva idealurilor mele. Iubirea m-a inspirat când am scris. Apoi am reusit sa o pierd cumva pentru ca mi-a fost teama. Intre timp viata mea a continu

22 Mai 2009

printre storuri
ce am facut ? acum ca am privit blocul de alaturi, nu imi mai pot lua privirea de la el. stiam ca atunci cand sunt obosit sunt un om mai bun. dar cand ai mult de munca, nu este ca te bucuri mai mult de lucrurile care iti plac pentru ca ai mai putin timp pentru ele, in esenta sunt aceleasi

17 Iul 2009

tie
Tie doamna, careia ti-am regasit frumusetea fara sa ma mai tulbure, ca o forma peste nimic, tie de la care degeaba am asteptat inspiratie, vreau sa-ti spun ca frumusete fara pasiune nu se poate.Tie natura, cea mai frumoasa dintre doamne, care m-ai primit mereu inapoi, tie vreau sa-ti spun

20 Mai 2009

oglinda sparta
Oglinda Sparta            la cererea prietenei mele, Dona ClaraBine ai venit, draga cititorule, ia loc, odihneste-te putin, desarta-ti sacul de griji si suparari, stai la masa mea pe locul de onoare, invioreaza-te cu vorbele mele, iar
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.