Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

desculti

adaugat pe 16 Oct 2009

...printre secundele anotimpurilor, desenam ploi în tic-tac-urile ceasurilor, fara deschiderea înversunatelor manifestari ale vietii... ne pierdem printre distante, iluzoriu construite din litere si cifre, când roua diminetii pastreaza discret, în finele alcatuiri rotund rostogolite printre nervurile frunzelor, trecutul, umbrele, le pastreaza aroma de mucegai vindecând radacinile, atunci când, plictisite de întrebari, aleg strigatul pamântului întru rodire... lasam serpii sa împleteasca ierburile diminetilor... apoi, constiinciosi, privim atent... ...uitând sa ascultam fosnetul miraculoaselor glasuri ale prezentului... desculti prin timp, dezvelim gheata ramasa netopita de bucuria trupului, când inimile noastre râd, ascultând, ascultându-ne... frica... AnneMarieBejliu@15octombrie2009

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

nehotarat in fericire
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda l

16 Oct 2009

Unde mai sunt
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m

16 Oct 2009

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

cine mai
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci

16 Oct 2009

te striga pamantul
...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti