Viata de cuplu....mai exista?
 
„  ”
by: e_oty
 

Destul oare?

adaugat pe 05 Iun 2011

Nu mai pot. De cate ori nu l-am auzit spunandu-mi ca gata, s-a terminat iti promit. S-a terminat mum si vreau sa o luam de la capat. Hai sa facem ceva sa ne schimbam amandoi. Ajuta-ma sa nu mai fac asta din noua. Acum din nou dupa o mult prea scurta perioada de la ultimele promisiuni. M-am saturat de ele si iata ca iar trebuie sa le ascult. Si iar trebuie sa mai gasesc puterea sa il cred. Doar ce de data asta sunt sigura ca nu mai gasesc enegia necesara. Ce am devenit? Am sentimentul de papusa din aceea controlata de sfori, iar cel care le manevreaza este el. Sa imi continui urata existenta in felul asta. Vazandu-l pe el cum face eforturi, asta pentru ca asa a promis, nu pentru ca simte asa, eu o sa privesc cu un suflet care intre timp a devenit de gheata, imposibil de topit. Am reusit sa devin imuna, plang la amintiri doar, nu ma mai emotioneaza un te iubesc sau o atingere de maini. Ba dimpotriva, ma face sa ma gandesc tot la el doar ca eu sunt cealalta, mi-l inchipui facand si zicand lucrurile astea celeilalte. Sunt in asa hal incat mi-l doresc sa fie fericit alaturi de ea. El nu recunoaste, dar sufletul lui e acolo, i-am spus ca nu trebuie sa se sacrifice, el e convins ca nu dar refuza sa vada realitatea. Si o sa fie si mai rau. Desi nu admite, o sa ii fie f f greu, sa ramana alaturi de cea care a iubit-o odata de mult. Cea de acum e altceva. E sansa lui, iar el se incapataneaza sa nu recunoasca. Noi (nu spun noi doi) in schimb o sa fim un el si o ea, ea de gheata si el neimpacat. Ce viata minunata. Daca am mai avea una macar nu mi-ar parea rau, dar asa?...o sa am sentimentul ca acest om nu va fi fericit datorita unor promisiuni facute mie . nu e correct. I-am spus sa ne eliberam unul de celalalt. Refuza, probabil datorita copilului in primul rand, si probabil pentru un respect pe care il are fata de mine. Comoditatea, zice el, nu intra in calcul. Iubirea? Care iubire? Cum poti sa spui ca iubesti pe cineva si sa-I faci atat de mult rau? Cum poti sa ai atat de multa convingere ca iubesti pe cineva si dupa ce l-ai umilit, mintit (de mult prea multe ori), dupa ce ai incercat tot felul de tertipuri ca sa iti reuseasca planurile, dupa ce ai imbratisat copilul tau, imediat dupa ce ai facut dragoste cu o femeie care nu e mama acelui copil. Ce viata o sa am de acum incolo? El mi-o promite minunata. Promisiunile lui sunt precum convingerile unui avocat in fata juratilor, care incearca sa scoata un criminal drept nevinovat. Dovezile exista, dar el insista. Cauta cai de convingere. Ii spun despre marele meu handicap, peste care nu mai pot sa trec, si el nu intelege.In dictionarul meu verbul a ierta nu mai exista. S-a sters. Din cauza a multor utilizari. Automat. In schimb mi-as dori sa apara noi termeni, cum ar fi a fi dorita,a fi iubita,a nu mai fi mintita. Toate la diateza pasiva (necesita un complement, de catre cineva ) . Dar se pare ca nu, dictionarul asta al meu e invechit. Intr-o lume moderna, se pare, nu exista astfel de termeni.
Cat de mult ti-a placut acest blog?
10
(1 voturi)
625 vizite

Alete insemnari din blog

Nu exista insemnari

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!