Povestea mea
 
„ nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii ”
by: sbseven2003
 

prea multe ganduri pe cmp

adaugat pe 05 Mai 2008

Dorinta de a realiza un articol clar este mai mare ca oricand, ma simt parca totusi incapabil de a cuprinde tot ceea ce gandesc aici, importanta cuvintelor este cruciala. Spuneam in articolul trecut ca am sa vorbesc despre EA si de atunci si pana acum mi-am tot adunat cuvintele. Da, a inceput ca o relatie pe mess, da, este o fata ce o puteti regasi in acest site cu un blog si da, ne-am intalnit chiar daca stam in capete opuse ale tari. De pe 24 feb in viata mea a patruns EA, ii tot lasasem adresa mea de mess in speranta ca va dori sa vorbim mai multe si iata ca am inceput sa vorbim, ziua aceea nu ar fi insemnat nimic special daca peste o vreme nu am fi ajuns asa departe. Au existat clipe cand uram computerul din fata mea, clipe de lacrimi in prezenta ei, clipe cand mangaiam cu privirea imaginea ei pe web, clipe care au construit intre noi o punte alcatuita din dragoste. EA e exact ceea ce sunt eu, parca varianta mea feminina si stiu ca nu va fi de acord cand va citi asta insa va fi de acord cand voi spune ca vrea, asemeni mie, o relatie stabila si daca se poate una care sa inceapa acum si sa fie incheiata de vesnicie. Eram uimit ca o persoana, o fata atat de frumoasa isi doreste o asemenea relatie, m-am pierdut pur si simplu in ea si daca exista seara in care sa nu o vad pe mess deveneam destul de trist. Pur si simplu relatia noastra era mai mult decat ok insa socul avea sa vina cu intalnirea face to face: era o relatie mai mult decat ok dar era un VIRTUALA. Ne-am intalnit in orasul in care locuieste, am traversat tara dintr-un punct intr-altul fara sa ma gandesc nici macar o clipa ce surpriza ma astepta acolo. Dupa o noapte intreaga de mers cu trenul, dupa o noapte in care inima mea zvacnea mai puternic ca oricand am ajuns, m-am cazat la un hotel si i-am dat telefon.., am stabilit sa ne intalnim la ora 11:00. Nu aveam stare, ma tot invarteam ca un leu in cusca in hotel si aveam impresia ca nu se mai face ora sa ne intalnim. Mi-am luat inima in dinti si la fara 10 am coborat, cand am iesit pe usa hotelului si am vazut-o ca ea era la cativa pasi de mine era aproape sa ma impiedic pe scarile cladirii. Nu va mint, nu am de ce sa fac asta dar va spun: in clipa cand am vazut fiinta aceea ca se indreapta spre mine am ramas inmarmurit, camera web era o chestie tehnologica jalnica incapabila sa ii arate adevarata frumusete. As risca sa spun ca era perfecta, pentru mine in clipa in care am vazut-o pentru ptima oara din cap pana in picioare, in clipa in care m-am putut uita in ochii ei a fost magica. As fi vrut sa o iau in brate si sa continui parca din punctul in care eram noi ca cuplu pe mess insa oricat doream sa fac asta nu puteam, eram blocat. Initial am mers in parc, nu puteam articula un cuvant decat chestii idioate la care ma gandesc si acum. Lucrurile in sambata aceea au avut o evolutie prea rapida, mult prea rapida. De dimineatza abia ne scoteam un cuvant insa dupa cateva intalniri cu prietene ale ei, dupa cateva plimbari am inceput, incet, incet sa ne apropiem unul de altul dar eu tot eram blocat de timiditatea mea, ii admiram frumusetea, candorea si nu eram in stare nici macar sa o iau de mana. Seara am ramas in apartamentul unei prietene a ei, eram numai noi doi asa cum ne imaginasem de multe ori pe mess ca am vrea sa fim. Eram destul de agitat si am incercat sa leg cu ea un dialog in care sa ii spun ca nu stiu de ce sunt asa de timid in prezenta ei insa in timp ce ma tot cazneam sa leg aceasta conversatie ne-am asezat pe pat si ne uitam unul la altul, ne-am luat de mana si pur si simplu am stiut ca e vremea sa tac. Imi doream ca noaptea aceea sa nu se mai termine, eram acolo pe pat, o tineam de mana, parca simteam cum intre se realizeaza conexiunea ce messul nu a putut-o face, simteam cum prin noi curge iubire, o priveam si nu imi venea sa cred ca e real ce se intampla... Am stat asa vreme buna, ne tot zambeam unul altuia si intr-un stil tare slow motion, tandru am ajuns sa ne sarutam. Cand am atins buzele acelea am crezut ca m-am rupt total de lume, am simtit cum tot ce a fost asemanator trait cu altcineva se transforma in momentul acela in nimic, in neexistenta, ceea ce traiam cu ea era ceva complet nou fata de tot ce traisem pana atunci, eram atat de fericit in clipele acelea, ma simteam atat de plin incat cu greu imi e sa explic sentimentul. Ceea ce regret este ca nu ne-am oprit aici si ma tot intreb de ce nu m-am multumit doar sa o privesc, chiar imi doream asta data fiind perioada in care doar am vorbit pe mess. Nu s-a ajuns la actul in sine insa unele lucruri stii ca sunt gresite in clipa in care le faci, ei bine, eu eram cam "imbatat" de ea in seara aceea, am facut un lucru ce stiam din start ca nu e bine si pe care acum il regret foarte mult cu toate ca stiu ca ea va spune ca nu conteaza asa mult dar eu asa simt. M-a condus la hotel la 2 noaptea, ne tineam de mana pe strada, ma simteam excelent dar stiam ca ziua de maine va fi una extrem de importanta, cruciala chiar: ziua in care vorbim daca chiar se poate sa fim un cuplu sau nu. Ne-am despartit cun sarut de noapte buna si cu mine aratandu-mi frica intr-un mod atat de "asa nu se face" prin afirmatii si ganduri spuse cu voce tare prin care incercam sa aflu de la ea daca crede ca va merge intre noi. Mi-a spus sa am rabdare si vom vorbi maine cand apele se vor calma. A doua zi de dimineatza radiam de fericire cu toate in adancul meu era un feeling destul de negativ, simteam ceva ce mai simtisem si in alte dati si care ma avertiza ca basmul meu se va incheia dar am hotarat sa nu bag in seama de data asta si sa sper ca nu se va incheia, ci din contra va incepe. Ne-am reintalnit la 13:30, am mers din nou la apartamentul prietenei ei unde am vazut un film cuibariti in paturica, infasurati unul in altul. Se intampla sa o mai sarut in timp ce ne uitam la film si nu imi venea sa cred cat de departe sunt de lumea asta cu ea langa mine, vroiam chiar in clipa aceea sa nu mai fie nevoie sa plec, sa raman acolo si sa nu o mai parasesc... insa dupa film am indraznit sa incerc sa scot de la ea niste cuvinte sa stiu ce credea ea despre tot. In clipele cand ea mi-a vorbit am simtit cum cerul se prabuseste in capul meu si am simtit cum trec cu o viteza uimitoare dintr-o stare in alta. Mi-a spus ca simte ca nu ne potrivim, nu simte acea scanteie care sa ii spuna ca sunt EU acela si ca stie ca ar putea merge o relatie intre noi foarte bine insa s-ar incheia, ar fi finita. Sincer, acele clipe au fost extrem de crunte, extrem de sangeratoare dar m-au facut sa realizez ca sentimentele existau pentru ceea ce doream amandoi insa ca acele sentimente sa treaca din planul virtual in cel real dureaza, e nevoie de timp si rabdare; si tocmai rabdare, sau mai bine zis: timp nu am avut, am spanzurat luni bune de crestere spirituala cu 2 zile de realitate. E atat de ciudat sa stiu ca nu putem fi impreuna pentru viata pe care am discutat-o de atatea ori cu ea, e atat de ciudat ca s-a ajuns aici, adica, unde am gresit?. Imi aduc aminte acum ca am observat-o in disctiile cu prietenele ei, efectiv am disparut de acolo dintre ele si am vazut-o pe ea, asa cum e ea in orice zi si mi-am dat seama de cat de mult semanam, era tacuta, ganditoare, se framanta cu cine stie ce ganduri chiar daca vb cu fetele... De cate ori nu am facut si de cate ori nu am sa mai fac si eu asta :), o ascultam cum vorbeste (are un accent atat de sweet) si ascultam mai ales ce imi povestea de ea, parca imi auzeam viata mea pusa in alt timp si spatiu. Ma copleseste, este genul de fata in prezenta careia simt ca mai bine nu se poate, simt ca atunci cand ma tine de mana exist numai eu si cu ea, simt cum un sarut cu ea inglobeaza inceputul si sfarsitul. Nu vreau sa ii accept vorbele: "... se va incheia" pentru ca sunt convins ca daca ne vom mai acorda timp "se va incheia" nu ar mai intra in discutie. Nu stiu unde tot gresesc si nu stiu de ce imi e dat sa ratacesc astfel in cautare de iubire ce mai apoi se preface in scrum. Csebui et, gandeste-te la noi.
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,05
(241 voturi)
913 vizite

Alete insemnari din blog

20 Nov 2007

Comenatrii:2 |

Alo?; Hello; Sunt eu, durerea
Ma gandeam azi, acum, ieri, de cand totul a inceput, la cat de bine imi cunosc durerea, ma gandeam ca e incredibil cum creierul unei persoane (in cazul meu eu, sunt propriul meu "cobai") incearca sa caute un raspuns, o iesire. Eu unul sunt mai mult decat epuizat, am intors situat

25 Oct 2007

Comenatrii:1 |

Povestea mea
De ceva vreme ma gandesc sa scriu siteului ele.ro (stiu ca se adreseaza doamnelor dar cred ca acestea nu se vor supara ca un "domn" si-a permis sa isi scrie povestea) si implicit vizitatorilor acestui site, iata ca acea clipa a venit... Am citit nenumarate povesti de dragoste pe

07 Nov 2007

Comenatrii:1 |

aglomeratie pe strada ratiunii
Cuvintele, cuvintele sunt singurele care mi-au mai ramas. Ma simt atat de singur intr-o lume atat de plina de prieteni, ma simt atat de izolat intr-o lume care se vrea mai unita ca oricand. E trecut de 9 dimineatza si ma regasesc la biroul meu, la servici, si parca nu mai e nimic nou ca ma

09 Mai 2008

Comenatrii:0 |

imi e dor de mine
Sunt aproape, foarte aproape de ziua mea, ziua in care voi spune: "Am 21 de ani si...", si cam atat. Ma simt gol, ma simt fara sens si mai ales ma simt ca un nimeni. Ma uit zilnic in jurul meu si nu mai sunt capabil sa imi gasesc forta in nimic, suspin cand ma gandesc la unele cl

15 Nov 2007

Comenatrii:4 |

raspunsul
De 48 min 15.11.2007… Am facut o “descoperire senzationala” in seara aceasta, ma gandeam la mine, la ea, la noi si mi-a venit in cap ideea ei ca nu mai putem fi impreuna pentru ca ne-am desparti iar, pt ca ea ma cunoaste acum si ca nu ar mai merge. Am fost placut surprin

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!