Ne ratacim printre cuvinte...
 
„ suntem aidoma unor umbre in spatele unui cuvint ”
by: eu777
 

Maria

adaugat pe 18 Mar 2009

Statea în fata mea ca la un interogatoriu,privea într-un singur punct si raspundea la întrebari mai mult automat decât constient.Nu,nu eram un jurnalist,si cu atât mai mult un detectiv privat...Eram doar confidenta ei,altfel spus,o agenda personala in carne si oase. - Ascunzi ceva,a sunat prima mea întrebare dupa un lung moment de liniste în care ea îsi culca capul pe genunchii mei parca asteptând sa fie mîngâiata? - Da,sunt lucruri pe care înca nu sunt pregatita sa le spun cuiva,si nici chiar tie...raspunse ea cu o sinceritate de copil...Nu este din cauza ca nu am încredere,contiunua ea, pur si simplu înca nu pot accepta ca aceaste clipe au facut parte,sau de fapt si fac parte din trecutul meu. - Câte cicatrici vizibile au ramas pe trupul invizibil al sufletului tau? - Trei,raspunse ea sec.  Nici n-am încercat sa patrund mai adânc,am observat o usoara iritare,si am decis sa nu apas,cel putin la moment. - Ai iubit vreodata? - Nu stiu,a raspuns ea... Fiind o persoana care trebuie sa asculte mai mult si sa judece mai putin...am preferat sa tac.  Nu,nu cred ca a iubit vreodata cu adevarat,mai mult,sunt sigura ca a preferat sa se aline cu o falsa iluzie a iubirii,am presupus eu în gând.Ea, însa a motivat altfel raspunsul “Prea multe rani si prea multa durere” Înteleg,înteleg prea bine ceea ce vrea sa zica,însa pe de alta parte nu poti cunoaste frumosul fara urît si binele fara rau,în dragoste se mai întâmpla sa ratezi,dar aceasta nu reprezinta un motiv de a renunta.- Stiu ca urasti,si undeva te înteleg de ce, am continuat eu,dar...totusi care sunt persoanele pe care le judeci si pîna acum.-Poate nu am dreptul dar sincer recunosc ca o judec pe mama,pe tata,pe sora mea,dar si urasc o urasc pe curva lui taic-meu,ea a fost si este cea mai mare piedica spre fericirea mea si a întregii familii. Am fost un copil rasfatat,am avut marele noroc sa ma nasc într-o familie unde bunastarea financiara nu a lipsit niciodata,de mic copil am obtinut tot ceea ce mi-am dorit fara sa fac vre-un efort aparte.Însa acum abia realizez ca plata pentru aceasta a fost prea mare,nu am dus lipsa de bani dar am dus lipsa de afectiune,de dragoste si întelegere parinteasca.A fost necesar sa ajung la 18 ani,ca sa-mi zica Mama ca ma iubeste...De ce? Întrerup firul povestii,nu pentru face vreo concluzie,ci pentru ca mi-am amintit de o zi în care Maria însirase în agenda mea cîteva rînduri adresate unora persoane care fac înca parte din viata ei,una din aceste mici scrisori îi este adresata mamei:                   " Mama începutul tuturor începuturilor.Tu poti sa ridici                 ceea ce altii nu pot nici misca din loc,Tu poti sa distrugi ceea ce altii                 s-au chinuit sa ridice ani de zile...De ce prima data am auzit un cuvînt                gingas de alint de la Tine abia la 18 ani dupa ce ai vazut ca pot sa plec...                De ce nu m-ai iubit pe mine? La ce te-ai gândit cînd m-ai facut?                 Doar a fost din dragoste...sau nu?Ai irosit o viata doar pe relatiile lui Taticu,                ai irosit dragostea nu unde merita...                                                       Poate cîndva te voi întelege...                                                                             Maria"
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,03
(211 voturi)
760 vizite

Alete insemnari din blog

07 Mai 2009

Comenatrii:16 |

E rece
E rece ziua ce-mi bate in fereastra,E rece patul,e rece casa noastra.Si ochii tai sunt reci,Privesti,suspini si pleci.                    E rece noaptea ce ma priveste palid,                  &nb

07 Mai 2009

Comenatrii:3 |

Strigat de durere

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!