Suflet ingenuu, gand candid
 
„ nu mi-a ramas decat cuvantul... ”
by: alintata
 

Trenul

adaugat pe 02 Apr 2007

      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,16
(242 voturi)
753 vizite

Alete insemnari din blog

09 Feb 2007

Comenatrii:0 |

Nu eu, tu.
Daca spui adio, macar spune-l astfel incat sa-l simt si eu... "Adio." Minti, as vrea sa nu minti! Spune-mi, ce vrei? "Mint, as vrea sa nu te mint, nu vreau sa-ti spun adio. Nu mai pot sa plec." De ce? Am repetat de zeci de ori asta! Hai, acum ce faci? Dai inapoi?&n

21 Apr 2007

Comenatrii:0 |

Durere
Imi urla orele. Imi urla speranta. Imi urla incheieturile. Imi urla timpul. Imi urla trecutul. Imi urla mugurii. Imi urla celulele.Vreau liniste in mine.

12 Feb 2007

Comenatrii:0 |

Un alt sarut
Fa-ma sa tacNu cu tacere, c-un sarutNu cel albastru, nici cel mut,Sarutul tau de lutSarutul tau de rug, de ars.Nu te uita in urma, Nimic n-a mai ramasNeinghitit de timp,De spatiu si de dor.O, tu, sarmane calatorCu focul stins(De cine?)Nu-ti cauta tacerea de decorCi cauta-ma pe mine.

13 Mar 2007

Comenatrii:0 |

Sa nu...
        Am aflat. Ce ai crezut? Ca n-am sa aflu? Ei bine... Am aflat! Acum stiu. Ce-am sa fac? Nu stiu. Deocamdata ma asez jos si plang. Putin. Apoi, nu stiu. Cred ca am sa plec. Nu, nu stiu unde, dar sa nu ma opresti. Auzi? Sa nu..

10 Feb 2007

Comenatrii:0 |

Impartialitate
                                                &n

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!