Feelings and thoughts, not just words...
 
„ incearca sa fii un om mai bun... e asa placut... ”
by: ioanstoenica
 

Luna Albastra

adaugat pe 11 Mar 2008

- Nu uita sa îl uzi dimineata si seara... dar nu prea mult, ca se îneaca…- Da mama… dar… crezi ca o sa creasca mare si frumos?- O sa creasca, daca stii sa îl îngrijesti, îi spuse mama pupând-o de noapte buna… Pe vata de pe capacul cutiei de margarina, semintele de grâu asteptau acum lumina zilei pentru a începe sa creasca… Andreea aseza grâusorul pe marginea ferestrei si se baga în pat la caldurica… Plapuma cu Mickey Mouse si alte personaje Disney o învaluia de fiecare data cu o caldura primitoare, si totul în jur devenea atât de calm si linistit… fara nicio grija, fara nicio durere… Razele lunii intrau prin geam pâna pe fata ei, creând de multe ori o legatura luminoasa între ele doua… Îi placea Luna. Mereu o facea sa se întrebe ce se ascunde acolo sus si de multe ori o facea sa viseze… De aceasta data, pe Luna de argint era pustiu… o câmpie întinsa si rece, fara urma de viata, si niste munti la departare… Soarele era foarte stralucitor, dar stralucirea lui nu reusea niciodata sa atraga atentia fetei prea mult, pentru ca ceea ce o fascina de fiecare data era imaginea Pamântului pe care îl lasase în urma, undeva într-un dormitor tapetat cu desene animate… - Ar trebui sa vii când e Pamânt plin… e de 1000 de ori mai frumos atunci... îi spuse o voce care o facu sa tresara… Întorcându-se, lânga ea vazu un baietel care statea jos pe un bolovan si se uita la Pamânt. Fata ramase cu privirea tinta la el, ca si când astepta ca acesta sa îi explice cine este si ce vrea, dar baietelul ramase cu privirea catre Pamânt… Parca nici nu o vedea… În cele din urma, o invita sa ia loc lânga el…- Bolovanul e destul de mare pentru amândoi îi spuse, si fetita se aseza… - Cine esti? întreba Andreea… - Stiai ca atunci când e Pamânt plin, poti sa citesti ziarul la lumina lui? îsi continua baiatul minunea… De fapt, nu e lumina lui… el nu poate sa straluceasca singur, are nevoie de Soare sa îl faca atât de frumos. Altfel… nici nu s-ar vedea. E greu sa vezi o planeta, fie ea si una asa mare si frumoasa ca Pamântul, daca nu e nimic care sa o lumineze… Doar stelele se vad singure… Fetita nu întelegea prea bine ce îi spunea baiatul, dar reusi sa îsi stapâneasca putin curiozitatea în ceea ce-l privea, si îsi întoarse privirea catre Pamânt. - Pamântul pare mai frumos de aici de sus… nu e asa multa galagie, oamenii nu se vad asa rai si… mereu ocupati cu tot felul de treburi care nu îi fac fericiti… De aici… totul pare acoperit de dragoste… Cred ca dragostea are culoarea albastra! râse Andreea… - Eu nu îi înteleg uneori pe oamenii mari. Ei chiar nu stiu cât de frumoasa poate fi dragostea? De ce fug de ea?- Pai daca nu au fost niciodata pe Luna, ca sa o vada de la înaltime… sopti fata putin intimidata de spusele lui… - Eu ma plictisesc aici singur. Vad totul de la înaltime si vad cât de frumos poate sa fie, dar nu ma pot bucura singur cu adevarat de nimic… Nu vrei sa ramâi cu mine? o ruga baiatul apropiindu-se si mai mult de ea… - Nu pot sa ramân acum, dar îti promit ca ma voi întoarce si mâine, îi zâmbi ea si se urca pe raza Lunii, plecând înapoi catre patutul ei calduros… - Mi-ar placea sa ramâi… totul ar fi atât de frumos… am avea toata Luna la dispozitie…Am putea sa facem asa multe împreuna… Singur nu pot…Mereu mi-am dorit sa vad un curcubeu… Pe Luna nu sunt curcubee, dar daca ai fi si tu, cred ca am putea sa facem unul… spuse baiatul întristat de plecarea ei… Dar ea era deja departe… Grâusorul începuse sa încolteasca, lucru ce o minuna pe Andreea din ce în ce mai mult… simtea cum ceva ce ea face, prinde viata…  Trecura mai multe nopti, si acum era o noapte fara Luna… Asta era însa momentul pe care Andreea îl asteptase. Pentru ca uneori, acolo unde nu vezi nimic din ceea ce stiai, gasesti cea mai mare frumusete… Asa cum atunci când de pe Pamânt nu se vede Luna, pe Luna e Pamânt plin… si visul continua… - Te-ai întors! spuse baiatul cu sclipiri în ochi… Ce bine ca te-ai întors! E Pamânt plin, si de când te-am cunoscut si ai plecat, nu ma mai pot bucura de nimic… mi-era teama ca pentru prima oara, Pamântul plin nu ma va mai face sa zâmbesc… dar ai venit…- Ti-am spus ca o sa vin… trebuia doar sa ud grâusorul… e puiutul meu, nu îl puteam lasa sa moara… Te superi daca îl asez aici lânga noi?- L-ai adus cu tine? Dar asta înseamna…- Da! spuse ea emotionata… Baiatul simtea prea multa fericire în interior ca sa mai vorbeasca, dar reusi sa o ia de mâna si sa o tina strâns… Extrem de fericita de alegerea pe care o facuse, Andreea îsi deschisese acum sufletul catre simtire, lasându-l liber pentru el… Si ceea ce venea catre ea, împins cu toata forta de baietelul singuratic, era lucrul cel mai minunat pe care îl simtise vreodata... Vazuta de pe Pamânt, Luna începea acum sa devina albastra…
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,04
(298 voturi)
1457 vizite

Alete insemnari din blog

24 Mar 2008

Comenatrii:12 |

Make love, not sex
Toate problemele barbatilor timizi si nesiguri s-au rezolvat o data cu deschiderea primei Scoli pentru Agatat, informeaza "The Sun". Deschisa recent in Anglia, facultatea le ofera cursantilor un nivel de pregatire excelent, transformandu-i peste noapte din tocilari virgini in ver

07 Feb 2008

Comenatrii:1 |

A venit barza...
- Tati, ce fac berzele?- Ce fac berzele? Pai uneori zboara, alteori mananca, alteori stau intr-un picior...- De ce stau intr-un picior? - Pai ca sa nu si le toceasca pe amandoua in acelasi timp... cand se toceste unu, il folosesc pe celalalt - Si unde stau? - Lasa ca o sa iti arat eu nis

10 Iul 2008

Comenatrii:0 |

Intr-o zi am murit...
 Intr-o zi am murit. Cred ca era o zi de toamna. Trebuie sa fi fost, am simtit toate pasarile plecand din mine, si florile ofilinduse… Nu erau insa niciun fel de fructe in copaci, poate era totusi iarna… O iarna ce a zacut mult sub stratul subtire de bucurie ce de-acum s

04 Sep 2008

Comenatrii:0 |

Descopera-mi inima cu ceva...
- Invata-ma sa simt culorile… Ce zi mai potrivita ar fi putut sa aleaga pentru asta, daca nu prima zi de toamna? Poate doar a doua sa mai fi fost atat de speciala si plina de culoare… si a treia si a patra… si a treisprezecea… Toamna nu incepuse niciodata in cal

06 Feb 2008

Comenatrii:1 |

Spartacus, baiatul perfect
Erau acolo toti copiii din sat, adunati sa vada minunea... Toti vorbeau, susoteau, barfeau, era o harmalaie cum numai iarna pe derdelusul din spatele scolii mai intalneai, atunci cand concursurile de saniuta incingeau pariuri aprinse... Dar acum era vara, si cerul era albastru si raul stra

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!