Feelings and thoughts, not just words...
 
„ incearca sa fii un om mai bun... e asa placut... ”
by: ioanstoenica
 

Luna Albastra

adaugat pe 11 Mar 2008

- Nu uita sa îl uzi dimineata si seara... dar nu prea mult, ca se îneaca…- Da mama… dar… crezi ca o sa creasca mare si frumos?- O sa creasca, daca stii sa îl îngrijesti, îi spuse mama pupând-o de noapte buna… Pe vata de pe capacul cutiei de margarina, semintele de grâu asteptau acum lumina zilei pentru a începe sa creasca… Andreea aseza grâusorul pe marginea ferestrei si se baga în pat la caldurica… Plapuma cu Mickey Mouse si alte personaje Disney o învaluia de fiecare data cu o caldura primitoare, si totul în jur devenea atât de calm si linistit… fara nicio grija, fara nicio durere… Razele lunii intrau prin geam pâna pe fata ei, creând de multe ori o legatura luminoasa între ele doua… Îi placea Luna. Mereu o facea sa se întrebe ce se ascunde acolo sus si de multe ori o facea sa viseze… De aceasta data, pe Luna de argint era pustiu… o câmpie întinsa si rece, fara urma de viata, si niste munti la departare… Soarele era foarte stralucitor, dar stralucirea lui nu reusea niciodata sa atraga atentia fetei prea mult, pentru ca ceea ce o fascina de fiecare data era imaginea Pamântului pe care îl lasase în urma, undeva într-un dormitor tapetat cu desene animate… - Ar trebui sa vii când e Pamânt plin… e de 1000 de ori mai frumos atunci... îi spuse o voce care o facu sa tresara… Întorcându-se, lânga ea vazu un baietel care statea jos pe un bolovan si se uita la Pamânt. Fata ramase cu privirea tinta la el, ca si când astepta ca acesta sa îi explice cine este si ce vrea, dar baietelul ramase cu privirea catre Pamânt… Parca nici nu o vedea… În cele din urma, o invita sa ia loc lânga el…- Bolovanul e destul de mare pentru amândoi îi spuse, si fetita se aseza… - Cine esti? întreba Andreea… - Stiai ca atunci când e Pamânt plin, poti sa citesti ziarul la lumina lui? îsi continua baiatul minunea… De fapt, nu e lumina lui… el nu poate sa straluceasca singur, are nevoie de Soare sa îl faca atât de frumos. Altfel… nici nu s-ar vedea. E greu sa vezi o planeta, fie ea si una asa mare si frumoasa ca Pamântul, daca nu e nimic care sa o lumineze… Doar stelele se vad singure… Fetita nu întelegea prea bine ce îi spunea baiatul, dar reusi sa îsi stapâneasca putin curiozitatea în ceea ce-l privea, si îsi întoarse privirea catre Pamânt. - Pamântul pare mai frumos de aici de sus… nu e asa multa galagie, oamenii nu se vad asa rai si… mereu ocupati cu tot felul de treburi care nu îi fac fericiti… De aici… totul pare acoperit de dragoste… Cred ca dragostea are culoarea albastra! râse Andreea… - Eu nu îi înteleg uneori pe oamenii mari. Ei chiar nu stiu cât de frumoasa poate fi dragostea? De ce fug de ea?- Pai daca nu au fost niciodata pe Luna, ca sa o vada de la înaltime… sopti fata putin intimidata de spusele lui… - Eu ma plictisesc aici singur. Vad totul de la înaltime si vad cât de frumos poate sa fie, dar nu ma pot bucura singur cu adevarat de nimic… Nu vrei sa ramâi cu mine? o ruga baiatul apropiindu-se si mai mult de ea… - Nu pot sa ramân acum, dar îti promit ca ma voi întoarce si mâine, îi zâmbi ea si se urca pe raza Lunii, plecând înapoi catre patutul ei calduros… - Mi-ar placea sa ramâi… totul ar fi atât de frumos… am avea toata Luna la dispozitie…Am putea sa facem asa multe împreuna… Singur nu pot…Mereu mi-am dorit sa vad un curcubeu… Pe Luna nu sunt curcubee, dar daca ai fi si tu, cred ca am putea sa facem unul… spuse baiatul întristat de plecarea ei… Dar ea era deja departe… Grâusorul începuse sa încolteasca, lucru ce o minuna pe Andreea din ce în ce mai mult… simtea cum ceva ce ea face, prinde viata…  Trecura mai multe nopti, si acum era o noapte fara Luna… Asta era însa momentul pe care Andreea îl asteptase. Pentru ca uneori, acolo unde nu vezi nimic din ceea ce stiai, gasesti cea mai mare frumusete… Asa cum atunci când de pe Pamânt nu se vede Luna, pe Luna e Pamânt plin… si visul continua… - Te-ai întors! spuse baiatul cu sclipiri în ochi… Ce bine ca te-ai întors! E Pamânt plin, si de când te-am cunoscut si ai plecat, nu ma mai pot bucura de nimic… mi-era teama ca pentru prima oara, Pamântul plin nu ma va mai face sa zâmbesc… dar ai venit…- Ti-am spus ca o sa vin… trebuia doar sa ud grâusorul… e puiutul meu, nu îl puteam lasa sa moara… Te superi daca îl asez aici lânga noi?- L-ai adus cu tine? Dar asta înseamna…- Da! spuse ea emotionata… Baiatul simtea prea multa fericire în interior ca sa mai vorbeasca, dar reusi sa o ia de mâna si sa o tina strâns… Extrem de fericita de alegerea pe care o facuse, Andreea îsi deschisese acum sufletul catre simtire, lasându-l liber pentru el… Si ceea ce venea catre ea, împins cu toata forta de baietelul singuratic, era lucrul cel mai minunat pe care îl simtise vreodata... Vazuta de pe Pamânt, Luna începea acum sa devina albastra…
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,04
(298 voturi)
1445 vizite

Alete insemnari din blog

30 Ian 2008

Comenatrii:2 |

Obsexualul
Obsexualul (termen provenit din latinescul “obsedatus” unit cu grecescul “sexualus”). Va prezentam cateva caracteristici de baza a acestora, in incercarea de a va ajuta sa deveniti unul, daca mintea nu va duce mai mult de-atat… E genul de barbat – sau m

19 Mai 2009

Comenatrii:0 |

O poza cat o mie de cuvinte
Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici p

30 Ian 2008

Comenatrii:8 |

Dragostea eterna dureaza doar 3 luni
Sau 2 ani, depinde dupa care studiu te iei. Sa va spun si rezultatele studiului meu (inca teoretic - ceea ce pt mine e mai mult decat suficient - practic voi putea sa va spun doar peste 2 ani).De ce se termina dragostea? De ce exista despartiri? De ce exista suferinta din dragoste? De ce d

28 Feb 2008

Comenatrii:3 |

Jumatate de inima
Ii vedea intr-un parc tinandu-se de mana... Erau doar doi copii, dar dragostea nu are varsta, nu? Ea doar difera cu varsta, devine mai matura si mai profunda, sau mai materiala si trista, dar si copiii simt dragostea in felul lor... Ii urmarea zambind adanc de pe banca aceea verde, si parc

14 Dec 2009

Comenatrii:0 |

Vanatoarea de suflete
Nu trecuse mult de când aflase, dar nici nu era nevoie de mult timp... Asa era ea, lua în serios lucruri pe care altii nu le-ar fi luat, si îi pasa mai mult de ceea ce simte decât de ceea ce spune lumea... De aceea, începu sa-si ia în serios rolul de zei

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!