Feelings and thoughts, not just words...
 
„ incearca sa fii un om mai bun... e asa placut... ”
by: ioanstoenica
 

Din grajd in grajd

adaugat pe 17 Iul 2008

La tara era un grajd. Peste linie, da. In copilarie, grajdul acela gazduia vreo 2 vaci si cateva oi, dar acum fusese parasit de toate… Cine sa le mai ingrijeasca, tataie nu mai e si tinerii sunt mai atrasi de confort decat de puritate si naturalete, numite in mod curent – munca de jos. Caci cum ai putea sa numesti munca ce iti pune lapte pe masa dimineata, sau paine, sau iti construieste casa sau ti-o mentine curata… E munca de jos. Cea de sus e prea importanta ca sa manance paine. Ca sa intri in grajd aveai nevoie de cizme, pentru ca pe jos nu erau presarate tocmai petale de trandafiri. Grajdul era grajd, aveai de facut o treaba acolo, intrai in el si faceai treaba. Mulgeai vaca, scoteai balegarul cu lopata, puneai fan etc. Ca iti placea sau nu, asta depindea de fiecare in parte. In orice lucru se poate gasi o multumire, dar nu orice lucru ne aduce o multumire. Depinde de noi. Pacat ca nu stam prea mult sa ne gandim la asta, si curatam grajdul in continuare in loc sa facem ce simtim mai mult. Ah, stai, ceea ce simtim nu ne aduce la fel de multi bani ca ceea ce facem. Ok. Asadar, asta era treaba. Intrai in grajd, faceai ce era de facut, terminai, ieseai multumit. Cam cum fac multi barbati cand e vorba de femei. Intra ca in grajd (), mulg vaca, termina treaba si ies. Si promit sa sune a doua zi (sau daca e vorba de un job stabil, nu mai e nevoie sa sune, vin direct a doua zi). Ei sunt multumiti. Ele cred ca asa e normal, sa nu simta mare lucru, si se multumesc cu ceea ce au. Altele realizeaza ca se poate mult mai mult, si atunci cauta acel mult in alta parte, intelegand ca de la respectivul nu pot avea mai mult. Altele ajung sa se prefaca, crezand ca barbatilor respectivi le pasa de ceea ce simt ele. Sau considerand ca e o dovada de dragoste sa te prefaci ca ai orgasm (jenant), ca el sa se simta multumit de sine, un adevarat mascul ce mentine armonia sexuala in grajdul respectiv. Care tot grajd ramane, intri, faci treaba, iesi. Si ea ramane doar cu multumirea de a fi o buna actrita pe care nimeni nu o apreciaza pentru ca nimeni nu o cunoaste. Si astfel se traieste o minciuna care lui uneori ii convine mai mult decat ei. El primeste ce are nevoie. Ea crede ca el o iubeste, si ii e de ajuns sa ofere ea, nu indrazneste sa astepte ceva in schimb. Doar dragostea nu trebuie sa fie conditionata, nici macar de reciprocitate. Unul sa iubeasca, e de ajuns – mai ales cand de multe ori un singur om poate purta in suflet mai multa dragoste decat alti 100 la un loc… oferind-o cu tot sufletul… in zadar. Dar de ce ar fi altfel? De ce ar vrea o femeie sa fie mai mult decat un grajd? De ce ar vrea un barbat sa se poarte altfel cu o femeie, de ce i-ar pasa? El e satisfacut, doar ii si gateste! Si in plus, cealalta ii satisface si nevoia de pasiune, monotonia nu e ceva prea atragator… acelasi grajd aceeasi pozitie… Si apoi imi aduc aminte de o gluma din copilarie… - Alo, familia Calu’? – Nu… - Ah, ma scuzati, am gresit grajdul… Dar e atat de greu sa iti dai seama ca ai gresit grajdul, e atat de greu sa iti dai seama ca ai gresit nu boul, ci specia, e atat de greu sa iti dai seama ca in felul asta esti condamnat la o viata lipsita poate de tot ce candva iti era drag in suflet si in vis, o viata compromisa de un compromis ale carui argumente pot fi desfiintate imediat printr-o simpla intrebare… “ai putea sa fii mai fericit decat esti acum? Ai putea simti mai multa dragoste?” Si daca da, cum? Si de cele mai multe ori, e nevoie de o schimbare. Dar schimbarea e ceva extrem de infricosator, cu atat mai infricosator cu cat varsta creste… Oamenii se tem de schimbare pentru ca se tem de necunoscut si iubesc ceea ce deja cunosc, dar ce cunosti? Dragostea? Atat de departe… Fericirea? Doar o suma de momente pierdute in concedii si weekend-uri prea rare… Si lipseste sentimentul acela, lipseste acel ceva interior care sa puna zambetul pe fata si in suflet, lipseste pentru ca tu accepti ca el sa nu existe. Si nu il cauti, poate ca ti-l va aduce cineva pe tava, doar il meriti (de ce crezi asta?). Si apoi iti indrepti atentia spre alte parti, spre alte fericiri, spre alte satisfactii… minuscule comparativ cu ce-ti doreai candva, dar decat nimic, mai bine ceva minuscul… Da… Daca in jurul tau nu e nicio floare, macar si un fir de iarba sa culegi… Nu conteaza ca tu iti doreai din tot sufletul o anumita floare, ea nu e in apropiere, nu se vede, si oricum iarba e atat de verde… Vei uita ca floarea din vis avea culoarea curcubeului, verdele e frumos si el. Ar trebui sa iti ajunga. Decat nimic… e mai usor sa crezi ca floarea cu sapte culori nu exista, decat sa realizezi ca nimic altceva nu te-ar face la fel de fericit, si atunci sa o cauti si sa lupti si sa suferi si sa plangi pana o gasesti… Prostii… Cu cine vorbesc eu aici? Problema nu e ca lumea nu aude. Problema e ca lumea nu intelege destul de mult incat sa vorbeasca. Incat sa vina din ea totul, nu din afara… Trist e ca multi nu sunt constienti de ce li se intampla, altii nu sunt constienti de ce se intampla in jur si nu le pasa, altii vad ca in jur lucrurile sunt rele, dar lor le e bine, asa ca de ce sa le pese… Si nimeni nu schimba nimic. Lucru ce are o singura calitate: e usor. Ca dragostea… e atat de usor sa o ai si sa ii dai cu piciorul incat nici nu ne preocupa prea tare ce si cum, cine si cand, unde si de ce… Nu are rost sa te stresezi si nici sa plangi prea mult dupa ea. Vine totul de la sine. Ca si pana acum. Si cand schimbarea se produce (uneori inevitabil), plangem pentru ce am avut, in loc sa realizam ca de acum lucrurile pot sa fie mult, mult mai bune... Dar e greu sa accepti ca ai facut o greseala, e mai usor sa crezi ca ai pierdut cel mai important lucru... un lucru care nu te facea fericit, care poate te facea sa suferi, dar nu conteaza, cel mai important. Obisnuinta. E ca si cand ai sta 20 de ani la inchisoare si apoi cand iesi, ai nevoie de timp sa te obisnuiesti cu libertatea, timp in care plangi viata din celula cea limitata... Si pe mine, Ioan, nu ma intereseaza si nici nu ma afecteaza cum traiesti tu. Pe tine si pe altii da. Nu gandi prea mult, e mai usor. ... Ce placut e sa iti lasi gandurile sa zboare printre taste si pe sub cuvinte, ce placut e sa te poti exprima asa cum simti, ce placut e sa nu conteze scrisul mai mult decat ceea ce el exprima… Cand am inceput sa scriu vroiam sa scriu despre orgasmul feminin. Ala lipsa, si poate si ala multiplu. Am deviat putin se pare, dar nu-i nimic. Unele lucruri ar trebui sa le intelegem singuri, analizandu-le, nu asteptand sa gasim explicatia in alte paturi… Ioan Stoenicasee also: The end of the affairps: astept reactii "inteligente" din partea barbatilor care s-au simtit vizati de acest text :))
Cat de mult ti-a placut acest blog?
2,84
(232 voturi)
745 vizite

Alete insemnari din blog

02 Feb 2008

Comenatrii:1 |

Un paracetamol preventiv...
"La multi ani tuturor indragostitilor. Sa iubiti si sa fiti iubiti...". Stati sa imi pun si o inimioara la avatar... Mai e putin... 14 februarie... sf Valentin... ce zi minunata! In sfarsit vom putea sa ne bucuram iar de minunile si frumusetile pe care aceasta zi ni le aduce... n

06 Feb 2008

Comenatrii:1 |

Spartacus, baiatul perfect
Erau acolo toti copiii din sat, adunati sa vada minunea... Toti vorbeau, susoteau, barfeau, era o harmalaie cum numai iarna pe derdelusul din spatele scolii mai intalneai, atunci cand concursurile de saniuta incingeau pariuri aprinse... Dar acum era vara, si cerul era albastru si raul stra

04 Feb 2008

Comenatrii:0 |

S-a dus Craciunul din sufletele lor...
“De ce fac asta? De ce trebuie sa se termine asa?” Nu demult fusese în centrul atentiei, adultii aveau grija de el si copiii îl iubeau, si toti se bucurau de prezenta lui… Dar oare era asa stralucitor si încarcat de frumusete pentru ca lumea îl iu

30 Ian 2008

Comenatrii:2 |

Obsexualul
Obsexualul (termen provenit din latinescul “obsedatus” unit cu grecescul “sexualus”). Va prezentam cateva caracteristici de baza a acestora, in incercarea de a va ajuta sa deveniti unul, daca mintea nu va duce mai mult de-atat… E genul de barbat – sau m

19 Mai 2009

Comenatrii:0 |

O poza cat o mie de cuvinte
Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici p

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!