Eu si ceea ce sunt!
 
„ intotdeauna fii tu insati! ”
by: andrutza_s
 

Viata...

adaugat pe 13 Apr 2008

Cum sa incep un blog cand sunt atatea si atatea probleme pe care le ai si atatea si atatea ganduri, fie ele rele sau bune in ceea ce priveste lumea din ziua d azi. Din cauza ca sunt doar o pustoaica toata lumea crede ca mintea mea stea doar la distractie si la baieti, sau mai stiu eu ce. Poate ca pentru cei adulti 'problemele' noastre aparute asa peste noapte, dar cand zic probleme nu ma refer la faptul ca te-a parasit iubitul, pentru ca oarecum asta suna cam banal, desi dupa cum cineva dragostea nu are varsta, ci ma refer la incercarea de a te integra intr-o societate in care minciuna, batjocura si as putea spune ca si prostia predomina. Cum ai putea tu ca un copil care ai ajuns la varsta la care atat tu cat si lumea te considera adolescent, sa accepti ca cei care sunt mai 'populari' sau cei care au o putere financiara mai mare ca a ta, sa te clasifice ca fiind o paria a societatii? Iar mai departe trecand peste aceasta varsta 'inocenta' si 'imposibila' sa porti pe umeri un status si un rang care t vor defavoriza de-alungul vietii? Incerci sa accepti ceea ce primesti, incerci sa accepti faptul ca totusi unii decid in dreptul tau, sustinand ca stiu ce e mai bine pentru tine, dar sa ajungi la concluzia ca pana la urma esti la fel d confuz ca atunci cand ai acceptat sa iei totul ca atare, cand ai ajuns la concluzia ca nimic nu merita sa-i dai atentie, dar care pana la urma iti decide rostul. Pot spune ca sunt satula sa mai cred in oameni, sa mai cred in bunatatea lor impresionant de falsa, sa mai cred ca o data si o data imi va fi si mie bine asa cum le este altora, sa mai cred ca totul e din vina mea, si ca cei cu care ma port bine sunt rai cu mine pentru simplul fapt ca vor sa ma pregateasca pentru viata reala, asa cum o denumesc ei. Cu capul in pamant recunosc si eu ca am gresit. Am gresit atunci cand am mintit, am gresit atunci cand am inselat, am gresit atunci cand probabil ar fi fost bine sa ascult sfaturile care mi se tot dadeau, si desi eu cred ca e prea tarziu poate ca nu e. Poate ca daca imi dau silinta putin mai mult o sa fie mai bine, poate ca daca am sa incerc sa ascult de cei care stiu totusi anumite chestii mai bine decat mine o sa-mi fie mai bine...poate ca...poate ca... O noua zi...noi reguli, noi sperante, noi visuri si o intelepciune creascanda. Si totusi nu ne ajung experientele proaste, ghinionul de zi cu zi. Mama imi spune, cica, in fiecare zi cand ma trezesc sa-mi spun: Ai tot ce vrei! Esti cea mai buna persoana din lume! Stii ca poti!Cum sa ma autosugestionez cand de cum ies pe usa dau de probleme, dau de greutati fizice, morale...cum sa cred ca am tot ce vreau cand cateodata nici o amarata de paine nu poti sa-ti iei, sau atunci cand ai nevoie sa-ti fie aproape persoana cea mai draga de pe pamant, iar aceasta este si ea prinsa in probleme si abia abia daca-ti mai da cate un semn de viata. Oare cei care au totul de la Dumnezeu sunt fericiti? Oare chiar banul face totul? N-am cerut niciodata ToTuL, dar am vrut sa am macar putinul cu care poate un om trai. Am vrut ca macar o data sa-mie fie bine pe toate planurile. Sa am un ban de-o tigara amarata, sa pot sa spun Te iubesc! fara ca in secunda urmatoare sa izbucnesc in lacrimi auzind tot mereu si tot mereu Stii nu esti pentru mine!....sa pot sa am langa mine prietena care sa-mi tina hangul si sa nu ma cert din cel mai prostesc motiv... Acum, o data ce am fost si "alungata" de la scoala, din greseala mea desigur, stau, ma gandesc si incerc sa-mi dau seama care e rostul meu, si oare ce am sa fiu eu p viitor...atunci cand cica voi fi mare. Si....stau...ma gandesc...si-mi dau seama ca e totul negru, neclar si ca oricat as incerca sa ma gandesc nu-mi gasesc rostul.->Sunt eu chiar asa o paria incat nu-mi pot gasi locul? ->Este totul chiar asa de greu de descoperit?->Macar o data in viata as vrea sa cred ca-mi este bine....dar...nu-mi e! Eh..inca o noapte nedormita. Cica o noapte cu mintea la rece, sau cum era expresia aia...in fine...concluzia?... ma simt la fel de rau...si la fel d pustiita, la fel de trista.... doar la fel. Ma incearca un planset de disperare, dar cu ultimele puteri incerc sa ma abtin, ca sa nu arat cat de slaba sunt pe sub masca aia de titan pe care o afisez in fata tuturor si cat d vulnerabila sunt de fapt pe sub tot tupeul ala de care poate o persoana dispune.Cred ca singurul lucru pe care chiar mi-l zic in fiecare zi inainte sa ies din casa e: Azi nu te va mai calca nimeni in picioare! Si din ghinionul meu prostesc, sau dupa cum spun 'aia mari' pe care mi-l fac, se intampla exact invers si ajung sa sufar din motivul pe care il urasc din tot sufletul: ca m-am lasat calcata in picioare inca o data. Cum sa nu te simti groaznic cand intri pe usa in casa, singur, te asezi pe scaun si realizezi ca ai mai trecut printr-o zi oribila? Cum sa mai ridici capul din pamant cand de fiecare data cand treci pe langa o persoana cunoscuta si te uiti in ochii ei, vezi doar minciuna, dispret si ura? Oare cum.....Incep sa cred tot mai mult si mai mult ca e imposibil. E imposibil sa mergi cu capul sus, fara pacate, fara greseli mai mult sau mai putin fatale, cu o intelepciune inimaginabil de evoluata sau sa-ti pastrezi calmul si luciditatea intr-o situatie care ar darama si un om de fier. Ca bine zicea cine zicea: Ducem o viata de caine! iar in Romania e si mai amara! Zambesc si totusi nimeni nu-si da seama de cat de fals e zambetul meu si de cat de greu imi e sa-mi mentin capul la suprafata si sa ma mentin la inaltimea asteptarilor tuturor, ceea ce o data cu ultima belea s-a dus la fund ... asta e realitatea ...si-n ea trebuie sa ma descurc ...sau nu?! E 5 dimineata si nu pot sa dorm. De ce? Poate e din cauza durerii de cap care-mi zdruncina mintea de 2 zile, poate e din cauza "supararilor" de zi cu zi sau poate pentru ca azi-noapte nu am inchis un ochi...ma gandesc ca au trecut 2 luni de cand sunt intr-o stare de frecare de menta continua si incerc sa ma ridic la suprafata, sa-mi gasesc un scop si poate cine stie sa-mi gasesc si eu acel ceva sa ma faca sa ies din starea asta nasoala care mi se pare ca dureaza de o vesnicie...lumea are asa multe cerinte de la mine si nu stiu cum sa fac sa le indeplinesc pe toate. Pana si eu am multe cerinte de la mine, dar imi este asa de greu sa ma concentrez sa le indeplinesc incat de cele mai multe ori renunt....renunt pentru ca sunt atatea si atatea lucruri care ma depasesc si care ma demoralizeaza instantaneu...Pentru prima oara in viata mea a inceput sa-mi pese mai mult de o persoana decat de mine...si ma gandesc cu fiecare zi ce trece ca poate la un moment dat n-o sa mai fie langa mine...si ma doare...si ma doare...dar incerc sa petrec cat mai mult timp langa ea...si mi-e dor de ea chiar daca acum 5 minute era langa mine.......viata...moartea...toate sunt factori care ne influenteaza mai mult sau mai putin deciziile in viata...Si ma mir ca in preajma ei imi pierd tupeul, imi pierd mintea si ma inmoi ca un catelus care asteapta sa fie alintat...inconstient, sau poate chiar constient incep sa tin din ce in ce mai mult la el...sunt multe care as vrea sa le fac, dar pentru prima oara in viata imi este frica sa le fac. Nu stiu de ce, pentru ca persoana aceea imi inspira curaj si putere, pentru ca in preajma ei simt ca pot face orice, dar atunci cand nu e langa mine revin la ceea ce sunt de fapt, sau la ceea ce vreau sa fiu, o persoana rece, rea si care nu lasa pe nimeni sa intre in sufletul si inima ei. Pentru mine reprezinta o ancora cu ajutorul careia raman in realitate, dar aceasta realitate e si ea putin distorsionata cred, pentru ca am impresia ca visez....Doamne vorbesc ca o persoana indragostita..si totusi mi-e frica...daca si ea vrea sa ma raneasca si se poarta asa doar ca sa ma poata prinde in capcana?! Dar daca nu este asa, si gresesc daca ma pun pe picior de razboi si o dau la o parte asa cum am facut cu toti care au incercat sa intre in mintea si inima mea si gresesc grav? Off...in ziua de azi e asa de greu sa-ti dai seama care este sincer si care nu...care vrea sa-ti faca bine si care nu...care vrea sa te aiba aproape pentru placerea proprie sau care vrea sa te aiba aproape doar ca sa-si bata joc d tine...Oare cum as putea sa-mi dau seama ca e sincer si ca intr-adevar e persoana care pare sa fie?!..Oare cum? Nu stiu de ce dar putin cate putin viata mea a inceput sa se imbunatateasca considerabil, sau poate doar mi se pare mie, datorita euforiei prin care trec. Nici o problema, in scurt timp se va rezolva tot! Asta imi spun in fiecare zi. Am devenit mai sigura de mine si de puterile mele, mai sigura ca pot schimba cate ceva in lumea mea. Mi-am recapatat increderea in mine si in ceea ce stiu ca pot si ca voi face in timp, lucruri care ma fac sa cred ca totusi nu s-a sfarsit pentru mine...inca ceva...imi vine sa strig : Ma simt bineeeeeeeee!!!! Eh...fara niste vorbe scoase si oleaca de barfa nu se putea trai. Si ce daca, eu imi continui viata, imi continui visele si mai ales continui sa cred in mine si in cei care-mi vor binele. Ups, se pare ca intr-adevar m-am indragostit si desi alteori mi-ar fi fost greu acum recunosc si chiar as fi in stare sa tip in gura mare. Nu ma mai uit in curtea nimanui, nu ma mai intereseaza ce fac altii, sau ce vor altii, ma intereseaza binele meu si al persoanelor dragi mie, si mai ales binele lui alaturi de mine. Iubesc, sunt iubita, imi este bine asa cum sunt , asa cum cred, asa cum vreau. Am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa-ti pese de altii ci de tine si de binele tau, de ceea ce faci si mai ales de ceea ce simti. E o lume prea dezinteresata, prea cruda, prea invidioasa, prea rautacioasa... Desi nu am ajuns sa-mi rezolv toate probleme acum mai mult decat de obicei cred ca sunt in stare sa reusesc, cred in puterile mele si-n ceea ce sunt. Cum ar spune unii: La naiba cu toti, mie sa-mi fie bine! Viata e asa cum ne-o facem noi! Pentru prima oara in viata nu-mi mai este frica de ceea ce sunt, nu-mi mai este rusine cu mine si mai ales nu mai cred ca alti imi pot face rau. Ii multumesc ca mi-a deschis ochi si ca mi-a dat puterea sa cred in mine. Te iubesc! Ma doare capul....prea multe decizii, prea multe ganduri, prea mult stres. Era prea culmea sa se termine toate problemele, dar, cred ca incet incet o sa fie bine. Asta trebuie sa-mi repet ca sa pot sa merg mai departe. Na ca totul nu se termina perfect. De fapt nu stiu daca se poate ceva termina perfect. Normal ca nu a tinut pe cat as fi vrut, dar de data asta a fost decizia mea. Pentru o scurta perioada de timp am revenit la ceea ce eram inainte, o persoana rea si fara scrupule. Am rezolvat problemele gen integrare in societate, dar nu reusesc sa ma lipesc si eu de cineva fara sa ajung sa ranesc sau in cel mai "simpatic" caz sa fiu ranita. De data asta eu am fost cea care a ranit. De ce? De ce a trebuit sa ranesc o persoana care nu mi-a facut nimic? Cred ca e un raspuns simplu, dar taios si anume ca asa e viata! Suna diabolic, chiar putin prea real, dar asa e. Nu trebuie sa vrei sa se intample, asta este cursul vietii. Doare, stiu si poate ca o sa doara de fiecare data cand iti amintesti, dar vreu sa stii ca nu am vrut sa-ti fac rau. E si vina ta, pentru ca atuci cand eu m-am deschis tu ai hotarat sa te inchizi si mai ales sa-ti negi sentimentele si dorintele. Poate ca sunt doar prostiile mele, dar de multe ori atunci cand te inchizi persoanei iubite atunci totul incepe sa se clatine. Recunosc ca si eu m-am comportat poate prea brutal, poate prea distant, dar atunci cand cineva imi interzice accesul la inima lui imi este imposibil sa revin la ceea ce a fost inainte. Alti oameni pot trece usor peste "problemele" de genul asta, daca se pot numi probleme, dar eu sunt o persoana care daca nu primeste ce vrea cauta, in alta parte, pana primeste. Suna meschin dar ai sa vezi ca de-alungul vietii ai sa ajungi la aceeasi concluzie ca mine. Omul, in cursul vietii lui, buna sau rea, incearca sa-si adune ce e mai bun si sa arunce ce e rau. Incearca sa se descopere pe el insusi si ceea ce vrea, si astfel in drumul lui greseste, raneste si poate ca renunta la ceea ce uneori e bun pentru el. Nu trebuie regrete, pentru ca regreti degeaba, nu e ca si cum ai avea o a 2-a sansa, o a 2-a viata in care ai sa faci mereu alegeri bune. Alegerile le faci si traiesti cu ele. Sfatul meu e sa nu regreti, pentru ca te umpli de remuscari, de durere si de ura pentru ceilalti pentru ca astfel uiti sa-ti traiesti viata, dai cu piciorul la ce e bun si alegi ce e mai raufara sa realizezi. Astfel iti pierzi viata. acea singura ocazie cand poate ca poti sa fi om. Gandeste-te ca viata nu reprezinta doar durere, viata reprezinta mult mai multe. Nu trebuie sa stai in fata unui calculator toata viata, nu trebuie sa fii un om rau toata viata, nu trebuie sa suferi! Gandeste-te ca data viitoare nu vei mai face aceleasi greseli,nu vei mai rani, nu vei mai pierde sperante. Vei gresi, asta e cert, dar vei gresi fara sa vrei si oricat de ciudat pare, e mai bine sa gresesti fara sa vrei decat cu buna stiinta. Esti om si un om greseste. Asta vreau sa intelegi. Am gresit, ai gresit, si vom mai gresi cat vom trai, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne uram si ca trebuie sa ne huiduim toata viata. Nu! Mergem mai departe si ne intalnim o data si-o data la o rascruce cand ne vom imbratisa si ne vom aminti cu drag de vremurile bune, rele si de care vom rade cu pofta. Ne vom pastra un locusor in inima fiecaruia pentru celalalt si peste ani ne vom aminti cu drag unul de celalalt. Astea sunt cateva chestii pe care le-am invatat si care or sa ma ajute in viata. Sunt un copil, aparent, dar poate ca ascund mai multe decat se vede. Nu ma ura...ci iubeste-ma asa cum am s-o fac si eu toata viata...         Un nou capitol in viata. Un nou inceput...de sfarsit (ironic si sarcastic in acelasi timp). Am ales si acum sunt obligata sa ma tin de alegere, asta daca vreau sa-mi fie bine. Scopul initial era sa-mi vad de viata mea linistita si fara probleme, dar fac ce fac si dau numa de probleme. Acum trebuie sa ma gandesc cum sa fac sa-mi fie mie bine, pentru ca nimeni in lumea asta nu se gandeste si la ceilalti ci la ei insisi. Trebuie sa fiu egoista si trebuie sa fac totul pentru mine. Intr-o societate ca aceea din ziua de azi nu poti merge linistit pe strada, fara sa te gandesti ca vine cineva si-ti da in cap; nu poti sa stai linistit in casa ta fara sa te gandesti ca poate intra cineva peste tine. Suntem o societate in care ne este frica de propria umbra si-n care nu putem umbla decat ca o simpla umbra. O fraza cam ambigua din multe puncte de vedere, dar sunt de parere ca multi ar fi de acord cu mine. Poate nu vocal, dar in mintea lor stiu ca gandesc si ei la fel. E grele! dupa cum zice romanul.         Am reusit totusi sa ma descurc si sa scap de "obligatia" respectiva. Cu-n anumit pret, recunosc, dar macar am scapat nevatamata. Inca o concluzie trasa de pe urma experientei nu tocmai placuta este aceea ca la noi la romani daca nu rezolvi cu vorba buna trebuie sa treci la "Fapte". Si cand zic "Fapte" ma refer la modul abuziv (atat fizic cat si psihic) prin care o persoana incearca sa-si impuna propriul punct de vedere. Am ajuns sa cred ca noi, romanii cel putin, involuam pe zi ce trece. Pai mai frate, ca s-o luam pe partea aialalta, cum poti sa te iei "in muschi" cu o femeie, sau la urma urmei cu o alta persoana? Am ajuns asa de rau incat nu ne mai putem intelege ca oamenii? Suntem chiar asa de salbatici incat trebuie sa recurgem la bate, topoare, pistoale si alte "acareturi" incat sa ne intelegem? Tind sa cred ca pana si-n vremea neanderthalului respectul fata de cel de langa tine era mai important decat orice fel de gest vulgar. Ma uit la televizor si observ ca ne panicam la un "simplu" experiment, in loc sa luam lucrurile esentiale din viata noastra ca atare si sa respectam ceea ce suntem, ceea ce facem si mai ales ceea ce e facut de mana noastra. Observ numai violenta, numai lipsa de caracter, pur si simplu lipsa de umanitate. Stam si ne miram de crimele care se pertec, de problemele celor din Africa ( sa dam un exemplu), dar nu intindem neam o mana de ajutor. Si mai avem tupeul sa-i criticam pe altii. Poi mai nene uita-te in curtea ta si apoi zi de altu.         Am inceput un blog gandindu-ma la mine si la problemele mele si am ajuns la concluzia ca desi sunt si ele acolo, totusi sunt minuscule pe langa ceea ce e  posibil pe pamantul asta dat de Dumnezeu. M-am criticat pe mine, am criticat lumea si am ajuns la concluzia, poate chiar inevitabila, ca degeaba critici daca nu misti un deget. Ne minunam pe zi ce trece de ceea ce se intampla in lume, dar stam cu bratele-n san si nu facem nimic. Suntem prea ocupati de problemele "zilnice" ca sa observam ca de fapt sunt nimicuri pe langa altele cate se intampla in lumea larga. Aberez, poate, desi cu fiecare cyvant pe care-l scriu raman cu-un gust amar. Intr-adevar, recunosc, problemele mele sunt foarte putin importante pe langa ce se intampla in jurul meu.      Intrebarea e: Oare vom trece vreodata de egoismul dus la extrem si de nepasarea fata de ceea ce este cu adevarat important?Eu sincer zic ca NU!        Au mai trecut cateva zile si ca sa vezi nu a venit apocalipsa...ce noutate! Sa fim seriosi, daca e sa murim murim si fara ea...asa ca hai s a nu ne mai copilarim.Am inceput un nou capitol in viata mea. Si de data asta am impresia ca am pornit cu dreptul. Cred ca de data asta n-am sa mai fac ca la de obicei. Am sa incerc intr-adevar sa fiu eu si asta mai ales pentru ca vreau sa vad cum va merge si-ntr-o situatie de genul asta. Intr-o situatie in care nu incerc sa fiu extrem de precauta, intr-o situatie in care nu pun raul in fata, intr-o situatie in care binele primeaza. Oare o sa-mi reuseasca, habar n-am! Macar am sa am multumirea ca am incercat. Ma maturizez, incep schimbarile, schimbari care sunt facute in primul rand pentru mine si nu pentru altu. Am tot timpul de pe pamant sa vad cum va merge, dar nu am rabdare. Asta e inca o chestie grea de schimbat la mine.Eh poate cu timpul am sa reusesc...Vom trai si vom vedea. (inca o data revin la mine si la "starile, afectiunile si gandruile" mele)           Dreamergirl spune ca "nimeni si nimic nu-ti vrea binele". Si sunt in total de acord cu ea. Pentru ca pentru prima oara in viata am fost EU! Fata aceea care stie sa vorbeasca, sa se comporte si mai ales care stie sa fie dulce, asa cum se vrea a fi o femeie. Si?....degeaba. Tot bataie de joc, tot distrugere...N-am primit inapoi decat ura, rautate si dispret. Pentru ce? Pentru simplul fapt ca am vrut sa fiu buna? De ce sa fiu buna cand scopul final e doar sa te inmoaie, sa profite si sa te arunce?! Sunt rea? Cum sunt eu rea, cand chiar si atunci cand sunt bataia de joc a cuiva, las de la mine, indepartez ura si razbunarea si uit si iert?! M-am saturat sa cred ca va fi bine, m-am saturat sa cred ca daca sunt eu buna vor fi si ei, m-am saturat sa cred ca daca arunci un colt de paine ti se va arunca si tie la nevoie. In ziua de azi nu primesti decat pietre, aruncate cu putere, nu primesti decat noroi, nu primesti decat pura ura si rautate. Suntem folositi ca niste carpe si dupa aruncati la gunoi. Persoane perfide care acum afirma ceva si se bat cu pumnii in piept ca nu-ti vor raul si care nu ajung decat rau sa-ti faca, oricat de bun esti cu ei. Cum sa nu fiu pesimista, plina de rautate si de ura, cand tot timpul, absolut tot timpul doar asta primesc?! Sunt satula de minciuni, sunt satula de "vrajeala", sunt satula de prostie si de viclenie. Poate ca daca le raspund cu aceeasi moneda ma voi simti mai bine...sau poate nu. Dar ma jur ca niciodata nu-mi voi mai arata adevarata fata si niciodata nu voi mai lasa pe cineva sa ajunga la MINE!       Inca o zi, inca o stare oribila, inca o data cand ma simt aiurea. Nu pot reusi sa ies din starea de nervi si de "oftica". Nu pot inca sa cred ca am avut parte si de asa ceva. De ce? Pentru ca sincera sa fiu nu vad rostul. Sunt asa de confuza incat nu am nici cea mai mica idee cum sa fiu fata de cei din jurul meu, ce sa zic, ce sa fac...Sa fiu aia careia nu-i pasa de nimic si nimeni, sa tratez absolut tot cu indiferenta, sa-mi bat si eu joc la randul meu de cine-mi apare in cale, sau sa continui schimbarea, sa devin un om mai bun, un om mai puternic, mai istet?! Nici macar nu mai stiu ce simt fata de mine, atunci cum as putea oare sa stiu ce simt fata de altii, ce vreau de la altii. M-am comportat urat, n-a fost bine (chestie inteleasa practic de la sine), m-am comportat frumos, iar n-a fost bine. Cum si ce sa faci sa fii pe placul tuturor, cand in primul rand trebuie sa fii pe placul tau?! Daca nici macar pe placul meu nu sunt, eu zic ca e clar ca n-am nicio idee cum sa fiu pe placul altora. Mi-e frica sa ies pe usa si sa dau ochii cu Lumea. Mi-e frica sa mai cred ceva, sa mai inteleg ceva. Lumea care mi-a facut rau imi spune ca mi-a facut de fapt un bine si ca asa pe viitor am sa stiu cum sa manevrez situatiile in castigul meu. Cica ar trebui sa invat din experiente. Pai singurul lucru care l-am invatat e acela ca trebuie sa fii precaut, sa fii perfid, sa fii periculos si sa incerci sa nu mai ajungi in situatii in care sa te dai cu capul de pereti cand stii ca ai atins fundul butoiului. Confuza? Sigur! Nervoasa? Foarte sigur! Pur si simplu pierduta in spatiu si timp.                Cand nu merge pur si simplu nu merge...asta e..."Va trebui sa inveti sa-i accepti pe cei care nu vad lucrurile la fel ca si tine. Se pare ca ei nu incearca sa scape de tine, ci pur si simplu asa sunt ei. Nu are rost sa-ti consumi energia cu lucruri pe care nu le poti schimba."          Ce bine scrie aici...dar de ce-mi este greu sa fac asa cum trebuie? De ce-mi este greu sa accept unele chestii, chesti cu care practic sunt obligata sa fiu de acord pentru ca nu le pot schimba. Nu poti forta o persoana sa fie cum vrei tu, nu poti forta o persoana sa te iubeasca cand ea nu poate, nu poti sa ai totul cum vrei tu. Un lucru pe care trebuie sa-l inteleg si din care trebuie sa invat. Trebuie sa invat din greselile mele si din prostiile mele, pentru ca mai tarziu sa nu fac la fel. Greu, usor trebuie sa fac asa cum trebuie.        N-are rost...pur si simplu n-are rost sa ma zbat pentru ceva sau cineva care nu merita. Ajung la concluzia ca toate lucrurile importante din viata mea nu sunt decat niste lucruri neserioase, niste prostii practic. Am ajuns la concluzia ca singura persoana pentru care merita sa ma zbat sunt eu si doar EU! Sa-mi vad eu de problemele mele, sa-mi vad eu de prioritatile mele, sa-mi stabilesc un drum sigur si o viata asa cum vreau si cum doresc si sa las celelalte persoane pe planul 2, sa las la o parte regretele pentru ca nu ma ajuta cu nimic daca regret, n-am nimic de pierdut si nimic de castigat. Eu si doar eu. Atat trebuie sa stiu!
Cat de mult ti-a placut acest blog?
2,88
(593 voturi)
4265 vizite

Alete insemnari din blog

Nu exista insemnari

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!