Emy
 
„ despre emy ”
by: desideria
 

Bal mascat pe net

adaugat pe 06 Iul 2007

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa ajung la o concluzie cat de cat m-am intrebat: cine sunt cu exactitate? Ceea ce vad in oglinda personala, ceea ce vad ceilalti, ceea ce vreau sa le arat. Mai precis suntem un caleidoscop: suntem toate variantele de mai sus si multe altele. Unora la aratam o imagine, altora alta. Nu sunt imagini fundamental diferite, pentru ca s-ar ajunge la patologic. Sunt doar USOR diferite, in limita unei convietuiri sociale normale. Atunci, este clar ca si rolurile noastre de pe net sunt compatibile cu acest caleidoscop. Mai mult, uneori suntem mai autentici pe net decat in viata reala. La umbra anonimatului, a absentei contactului face to face cu ceilalti, ne simtitm bine. Neatacati, suntem mereu in discutie cu noi insine si totodata cu eurile tot atat de autentice ale celorlalti. Nu spun ca netul nu indeamna la "inselaciuni": unii, manati de de un psihic labil isi vor lua alte identitati sau vor tinde sa refuleze toate frustrarile pe alti Internauti.Oricum nu voi vorbi de lucruri triste, probabil le stim cu totii. Netul e o ocazie de eliberare a sineului si o poarta spre mai multa sinceritate in relatiile cu ceilalti. De mai multa comunicare si impartasire. Oare omenirea se va bucura de aceasta sansa? Cred ca se reintoarce momentul meditatiei, dar de aceasta data in "mai multi". Vorbim cu toti despre fericirile si tristetile noastre, ceilalti sunt spectatori la intamplarile din viata noastra... doar ca sunt spectatori cu masti. Teatrul s-a schimbat: scena nu exista, o imaginam noi, actorii au masca, dar au si spectatorii. Nu le mai putem vedea mimica, trebuie sa credem ceea ce afiseaza ei, constient. Publicul are libertarea de a construi un dublu discurs: cel din mintea sa si de pe chipul sau, pe care si-l comunica in intimitatea sa fara retineri si cel afisat pe net. Exista doua variante posibile: fie cele doua discursuri sunt compatibile, fie nu (expriamam altceva decat gandim). Probabil acesta este marele mister: Mastile nu ne impiedica sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne revelam celorlalti, ci doar sa ne re-cunoasca Eul nostru public uneori. Zic uneori pentru ca de  cate ori nu am dat adresa blogului prietenilor? Sa ne cunoasca, sa afle lucruri ce nu se spun... Situatia imi evoca acel inger cazut ce nu si-a dezvaluit identitatea pana nu a putut sa zboare din nou. El comunica permanent iubire, dorinta de a avea un viitor comun cu cea care-l salvase, fara sa-i spuna ca el e de alta natura si ca va veni ziua in care va pleca. Sau i-a spus prea tarziu... Balada foarte frumoasa nu poate decat sa genereze un discurs dublu compatibil - lacrimi de emotie scrise si traite: http://www.youtube.com/watch?v=IpphHKNBFGg&mode=related&search= Cine vrea, sa asculte si varianta originala, de pe album...
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,03
(259 voturi)
1292 vizite

Alete insemnari din blog

18 Iun 2008

Comenatrii:3 |

Elogiul Iubirii
Ieri mi-a fost dat sa aud urmatoarea confesiune: “nu stiu sa iubesc”. Am ramas initial blocata, dupa care, prima idee care mi-a venit in minte a fost “nu ai gasit persoana potrivita”. As completa eu acum cu: “nu iti dai seama ca iubesti”… Ajung la

03 Mai 2008

Comenatrii:0 |

Imi place ploaia!
Azi a plouat, in mod cert nu e decat o banalitate ceea ce spun. Dar am descoperit ceva: imi place ploaia! Pana acum cand ploua eram trista si plicitisita, dorindu-mi sa iasa soarele. Ba chiar ascultam tunetele cu placere, vedeam ca fulgera si asteptam cu emotie sunetul bubuitor. Ma uitam l

29 Iun 2008

Comenatrii:0 |

Ganduri... reflectii
 Nu stiu cum s-ar fi desfasurat lucrurile fara blog. Cel putin intr-o anume perioada a fost ceea ce mi-a trebuit, facandu-ma sa trec mai usor peste momente care am crezut ca nu se vor sfarsi niciodata. Dar au trecut si au lasat amintiri in urma.Plimbare in univers - Amintiri Imi amint

12 Apr 2008

Comenatrii:0 |

Viata de boem
Acum cateva zile treceam printr-o statie de metrou si numai ce cobor scarile, un baiat dragut (am observat eu :D), aparent normal si fara alura de cersetor, canta cu multa pasiune, insotit de chitara, Praf de stele (Vita de Vie): am o chitara deschisa, o foaie nescrisa si praf de stele pe

01 Apr 2008

Comenatrii:2 |

Dezvrjirea lumii
Oamenii cauta retete, cauta statistici. Suntem simple cifre in cercetarile sociologice si psihologice. Cautam prescriptii si cauze. Si eu am cazut in capcana dezvrajirii. Caut cauzalitati, uit ca exista si gratuitati… Ma tem de gratuitati, si intr-o stare de suspiciune si cvasi-ambi

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!