Cliche Statement
 
„ living vicariously through myself... ”
by: lonah
 

Curaj sau conformare II

adaugat pe 24 Apr 2009

Este dificil sa fii tu insuti intr-o lume care vrea contrariul de la tine.   Avem nevoie sa gasim suport in cei cu idei asemanatoare, in alti “devianti si rebeli” ai societatii care au avut curajul sa gandeasca pentru ei insisi. Avem nevoie sa construim comunitati care pot sa traiasca fara acest sistem social disfunctional, fara normele si standardele sale disfunctionale. Avem nevoie sa gasim un mod de a ne construi propriul mod de a ne trai viata pentru a nu mai fi nevoiti sa traim in falsitate, sa alergam dupa valorile altor oameni, din frica de a nu fi renegati si marginalizati.   Dar oare, daca ne construim aceste societati independente, alaturi de alti “ganditori liberi” sau cum vreti voi sa-i numiti, nu s-ar ajunge in cele din urma in aceeasi situatie? Oare insasi ideea de “oameni asemenea”, nu se opune ideii de nonconformism? Oare in ziua de azi nu sntem toti nonconformisti? Nu ne autoproclamam toti drept nonconformisti, de la fufele ce-si poarta gentutele LV pe manuta spanzurata-n aer, pana la masculii feroce imbracati toti in uniforma Versace? Oare cei ce se declara prin interviuri la TV drept nonconformisti, se opresc vreo clipa sa reflecteze la adevarata semnificatie a cuvantului?  Dar sa ne intoarvem la societatea noastra de oameni autentic nonconformisti. Parerea mea este ca insasi ideea de societate anuleaza ideea de nonconformism. In cele din urma noi, membrii acestei comunitati independente, ne conformam toti anumitor idealuri si anumitor reguli create pentru a reglementa traiul in comun. Si vedeti – deja vorbim de norme si reglementari.   Sociologia ne invata ca exista mai multe forme de putere – putere de recompensare, de coercitie, puterea legitima, puterea de referinta si cea de competenta. O sa ma opresc la puterea de referinta, caci e singura care mi se pare relevanta pentru cazul nostru.   Sa luam doi subiecti – A si B. Puterea de referinta a lui A asupra lui B, se bazeaza pe identificarea lui B cu A, inteleasa ca un sentiment de unitate al lui B cu A, sau dorinta de a dobandi aceasta identificare.  Daca A este un grup (sau un individ) exercitand atractie, B va avea sentimentul ca este membru al grupului, sau dorinta de a face parte din acesta. Identificarea poate fi stabilita sau mentinuta, daca B are aceleasi comportamente, aceleasi credinte si aceleasi perceptii ca si A. Astfel, A are posibilitatea sa-l influenteze pe B, chiar daca B nu-si da seama de aceasta putere de referinta.  Si iata cum, in societatea noastra independenta si nonconformista, avem deja norme si o persoana sau un grup de persoane care detin puterea. Unde mai este nonconformismul in aceasta situatie? Cum mai poti vorbi de independenta si gandire libera atunci cand exista o persoana care detine puterea, si niste norme caruia tu trebuie sa te supui?  “Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut” a spus Lord Acton.   Dar cum se ajunge de la o asociere libera de indivizi ce gandesc liberi, ce aleg sa nu se comformeze principiilor societatii in care traiesc, la o societate cu principii foarte asemanatoare celei impotriva careia s-au revoltat?   Festinger a remarcat faptul ca, intr-o situatie ambigua, in absenta unei structuri cognitive clare (resimtita ca o amenintare), conformismul opiniilor individului in raport cu norma grupului de referinta ii satisface acestuia nevoia de structura si ii ofera sentimentul unei securitati crescute, datorita identificarii mai mari cu grupul. In lipsa normelor sociale si a altor forme de putere, puterea de referinta este singura capabila sa actioneze si sa creeze o societate, fara ca macar sa fii constient de existenta ei.  Sa vedem acum, cam cati dintre noi ne mai autoproclamam nonconformisti?
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,01
(176 voturi)
781 vizite

Alete insemnari din blog

24 Apr 2009

Comenatrii:3 |

Curaj sau conformare I
Din copilarie, am fost invatati sa ne protejam. Invatatorii si profesorii nostri ne-au intimidat de-a lungul anilor si au dezvoltat in noi frica, ca si raspuns conditionat, prin amenintari verbale sau acuze. Am fost invatati ca mai bine ne conformam, “sau vedem noi!” Am fost pu

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!