autocunoastere
 
„ cunoscandu-te pe tine, descoperi lumea ”
by: iulia_79
 

sa incerc, nu?

adaugat pe 08 Oct 2008

si daca stau si ma gandesc, asa ar fi firesc. Prima data inveti sa scri, apoi scrii un roman, nu? Asa ca azi am cautat pe net articole despre autoanaliza, introspectia de sine, recunosc ca nu m-am lamurit, dar am citit undeva ca e indicat sa tii un jurnal. Nu am incredere ca ce voi scrie eu in acel jurnal nu-mi conturba sau chiar afecta iremediabil viata mea personala, asa ca scriu aici. Daca deranjeaza pe cineva, nu-mi cer scuze, pt ca fiecare face cam ce vrea, evident in limitele bunului simt. Probabil asta a fost o justificare de-a mea, pt ceea ce fac aici. Bine, bine, dar cum se incepe cunoasterea propriei persoane...este o procedura? Sunt niste pasi de urmat?.......nu stiu, asa ca, marturisesc ca nu stiu ce voi scrie....poate ce-mi vine. Nu am sef, sunt la servici si desi mi s-a atribuit o noua sarcina si adevarul e ca am muncit la ea,observ ca nu sunt bagata in seama si munca mea care pana acum a fost facuta de un barbat si tratat cu seriozitate, brusc e ceva ....care nu mai are la fel de mare rol in cadrul firmei. Sunt frustrata? Da, pt ca constat ca cineva e misogin. Imi plang de mila? Poate, desi cred ca nu, pt ca din momentul in care mi s-a dat sarcina am luat-o f in serios si am muncit . Oare cum zice ca se numeste...ceva de genul esecul invatat, sau ceva de genul. Mi s-a vorbit de un fenomen f intalnit in viata noastra, faptul ca muncim, munca nu e recunoscuta si atunci ne comparam cu cel care nu munceste dar care e apreciat. Si atunci ne zicem ca nu are sens sa ne zbatem noi, sa ne tocim ochii si degetele cand cel care sta toata ziua si nu face nimic e la fel, sau mai mult apreciat decat noi. E un fenomen pe care-l recunosc si in unitatea unde muncesc.As prefera sa stau in parc, comoda pe un sezlong , sa citesc o carte, sa savurez intre timp cafeau, sa ma relaxez privind padurea toamna. Mi-e f dor sa merg toamna prin padure. Obisnuiam sa merg, iti dadea un sentiment de inaltare, liniste si teama in acelasi timp. Sa fi doar tu si pomii de pe care picau frunzele,  era eliberator, pe mine ma incarca psihic. Regret f tare ca nu mai pot merge, imi lipsesc acele zile. D c se schimba un om atat de tare? D c nu mai este capabil de comunicare. D c unele persoane din jurul nostru au atat de mari lacune in educatie incat nu pot percepe realitatea, preocupatii find de satisfacerea propriilor orgolii?? E un regret care ma va mai urmarii mult timp. Nu se poate intelege decat de cineva care a renuntat la ceva ce-i place f f f mult, altfel pare ciudat. Sa stai sa asculti linistea, sa vezi un iepure speriat cum o ie la fuga, sau o caprioara uitand-se fix la tine fara sa se miste...sau pur si simplu sa fi pe crestet si sa vezi totul de la inaltime....padure, poiana, tot restul...sa te pui jos pe pamantul ud si sa mananci un snikers....recunosc, imi lipsesc f f tare. Simt ca nu voi mai traii acele momente niciodata si ma intristeaza, imi zic ca e bine asa cum e, ca trebuie sa ma bucur de ceea ce am. Asa ca asta voi face, ma voi bucura.
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,04
(267 voturi)
755 vizite

Alete insemnari din blog

Nu exista insemnari

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!