Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

Unde mai sunt

adaugat pe 16 Oct 2009

Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-mi sunt norii albastri ai fiintei cautând înfrigurata albul... Un dor nestins, întrupat în lacrima, atinge roua diminetilor cautându-ma neîncetat sub valul învelind picioarele timpului meu... AnneMarieBejliu@11octombrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
2,94
(204 voturi)
901 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nehotarat in fericire
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda l

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

te striga pamantul
...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

cine mai
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!