Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

nepotolite

adaugat pe 16 Oct 2009

...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o alga batrâna, asteapta scoica... ...sa fie deschisa de palmele fierbinti ale tarmului... nerabdarea aerului împinge spre creasta cea mai înalta a valului conturul întredeschis seninului... tacerea zorilor primeste uimirea nisipului când aluneca rana în ecoul scâncetului nenascutei perle... va fi... AnneMarieBejliu@2octombrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,13
(194 voturi)
980 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

in valuri de patimi
...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierb

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

a nins
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvi

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

Unde mai sunt
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!