Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

in valuri de patimi

adaugat pe 16 Oct 2009

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind cum o floare, deschisa-i luminii, sclipiri culegând... admiri frumusetea... patrunzi în altarul esentelor calde prin trupu-i curgând... lasi timpul sa-si piarda, pata culoare, furtunii zâmbind... fara chip, fara nume, fara cuvinte prin minte zburdând, lasi sa rosteasca doar petalele lumii cum se naste o lira senin culegând...Anne Marie Bejliu@21septembrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,06
(208 voturi)
821 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

a nins
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvi

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

cine mai
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci
Recomandari

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!