Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

desculti

adaugat pe 16 Oct 2009

...printre secundele anotimpurilor, desenam ploi în tic-tac-urile ceasurilor, fara deschiderea înversunatelor manifestari ale vietii... ne pierdem printre distante, iluzoriu construite din litere si cifre, când roua diminetii pastreaza discret, în finele alcatuiri rotund rostogolite printre nervurile frunzelor, trecutul, umbrele, le pastreaza aroma de mucegai vindecând radacinile, atunci când, plictisite de întrebari, aleg strigatul pamântului întru rodire... lasam serpii sa împleteasca ierburile diminetilor... apoi, constiinciosi, privim atent... ...uitând sa ascultam fosnetul miraculoaselor glasuri ale prezentului... desculti prin timp, dezvelim gheata ramasa netopita de bucuria trupului, când inimile noastre râd, ascultând, ascultându-ne... frica... AnneMarieBejliu@15octombrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,04
(170 voturi)
739 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

a nins
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvi

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

Unde mai sunt
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!