Fulg de Gand
 
„ poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯... ”
by: annmar
 

a nins

adaugat pe 16 Oct 2009

...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor nescrise ale rugilor rugilor de mure straluceste lama. frica... frica de rostire, frica de litera tremurânda ca un bob de strugure zemos daltuit alaturi de bucuria ciorchinelui, când un cârlig acru îi mângâie talpile, în cautarea vântului... invitatie la cules de ochi prelungi sau rotunzi, din care esentele parfumate revin în palmele micute ale inocentei... buze fine amusina clipele ovalei forme... râd... odata deschise, smulg flamânde rotunjimea dulce... mai ramân doua seminte pe care, prelungirile bratelor le arunca în farfuria ovala, rotind-o încet, încet... ar mai fi pamântul... în care semintele s-ar bucura, pentru a câta oara, Doamne? ...de rodire...de rod...AnneMarie Bejliu@28septembrie2009
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,02
(201 voturi)
789 vizite

Alete insemnari din blog

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

o lectie si inca una
...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, des

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

cine mai
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e at&aci

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

nepotolite
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

ai fost vreodata
  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost v

16 Oct 2009

Comenatrii:0 |

Unde mai sunt
Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-m

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!